Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

luni, 12 august 2013

Capitala devine, brusc, mai ispititoare cand o descoperi “Cu bastonul prin Bucuresti”

ghid cu bastonul prin bucuresti
Câți dintre bucureșteni pot spune cu mâna pe inimă că își iubesc orașul? Câți dintre noi nu l-au vorbit de rău de fiecare dată când am stat la trafic, ne-am înghesuit într-un autobuz sau ne-am închis în propria “cutie de chibrituri”? Și totuși, orice situație iritantă ar fi devenit mai ușor de suportat, dacă pur și simplu ne-am fi concentrat atenția pe geam sau ne-am fi uitat în stânga-dreapta, unde am fi descoperit clădiri mirosind a istorie, nu a igrasie, alei parfumate cu povești amoroase de secol trecut, nu cu praf, ori statui care prind glas, nu mâzgâlite cu graffiti. 

femeie cu palarie bucurestiAsociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate (ARCEN, pe scurt) a sesizat exact această nevoie a bucureștenilor, inconștientă pentru început, de a deschide bine ochii în jurul lor și a descoperi un oraș, pe care, până la urmă, să ajungă să-l iubească. În perioada 27 iulie – 8 septembrie 2013, cu pornire de la Cercul Militar Național, în fiecare zi de sâmbătă, de la ora 11, și fiecare duminică, de la ora 18, doi ghizi costumați cu joben și, dacă aveți noroc, cu baston, plimbă orice bucureștean îndeajuns de curios, GRATUIT, timp de 2 ore, într-o plimbare care, cu siguranță, îi va schimba, pentru totdeauna, percepția asupra orașului mare în care, va vedea, are norocul să trăiască. Plimbarea se desfășoară pe traseul Calea Victoriei – str. Constantin Mille – str. Ion Brezoianu – str. Ion Zalomit – str. Ion Câmpineanu – str. Benjamin Franklin – str. Nicolae Golescu- Bulevardul Magheru și are 10 opriri.

Pe 11 august 2013, într-o duminică frumoasă, care spre seară a început să fie suportabilă din punctul de vedere al caniculei, am avut ocazia să particip și eu, alături de Ionuț (fotograful), la acest încântător tur. M-am întors mai îndrăgostită de București? Fără îndoială!

cercul militar national bucuresti

Înainte, însă, să descopăr detalii noi, picante sau aromate, despre “Bucuresci”, am rămas surprinsă de numărul mare de curioși adunați deja cu minute bune înainte de ora 18 în fața Cercului Militar Național. Pe parcurs, numărul s-a tot mărit, trecătorii aciuindu-se în grupul inițial, deîndată ce au surprins vreo informație interesantă împărtășită de ghizi. Cel puțin 100 de oameni au ajuns să guste Bucureștiul la acea oră J

Ce spui de cazare in centrul Bucurestiului?

Cum turul de duminică s-a prelungit până după orele 20, dacă vii din afara Bucureștiului (îți garantez că merită), probabil te vei gândi serios să-ți cauți de cazare cât mai aproape de zona centrală, pentru a nu mai străbate tot orașul. Ca de obicei, vin în ajutorul tău cu două propuneri, una chiar în Centrul Vechi (pe strada Franceză), iar cealaltă într-o altă zonă plină de istorie și povești, numabună de descoperit a doua zi, tot la pas, Traian pe numele său. Hotel Rin Central sau Hotel Europa Royale, la confort de 4 stele, cu prețuri începând de la 250 lei/dublă, chiar în inima istorică a fostului Mic Paris. 

Dar să nu ne mai lungim cu vorba și hai să-ți spun câte ceva despre magnifica lume a Bucureștiului de odinioară...

Calea Victoriei era locul primelor sărutări fără știrea părinților, iar Grigore Capșa, cofetarul care dă numele unuia dintre cele mai cunoscute localuri bucureștene, de 5 stele, era supranumit cel mai dulce domn al Capitalei”. Chiar la punctul de pornire în tur ne-am răcorit în jurul Fântânii Sărindar, a cărui nume provine de la Mănăstirea Sărindar, cea mai bogată mănăstire din Țara Românească, care odinioară se afla pe locul actualei fântâni și avea ghinionul ca în fiecare toamnă să fie inundată de Cișmigiu. Ctitoria lui Matei Basarab, numele îi venea de la grecescul “saranda”, adică 40, cifră care suscită și astăzi numeroase controverse, fie de la hramul celor 40 de mucenici, fie era a 40-a ctitorie a lui Basarab, ridicată în 40 de zile, fie face referire la cele 40 de pomeniri ale morților. 


cofetaria capsa bucuresti


fantana sarindar bucuresti


Fiindcă tot am pomenit de Cișmigiu, oare de ce se cheamă tocmai așa? Te-ai întrebat vreodată? Ei bine, înainte să devină frumusețea de astăzi, Alexandru Ipsilanti, domn al Munteniei, a comandat construcția unei cișmele în această zonă, atunci mlăștinoasă. Șeful proiectului era numit de popor Marele Cișmigiu”. Kiseleff, cel cu bulevardul de astăzi, a pus bazele frumoasei grădini, care prin secolul XX era frecventată, în fiecare duminică, de slugărimea orașului, încântată nu de natură, ci de lăutarii care cântau “La ButurugăJ

Primul chioșc de ziare din București s-a aflat sub patronajul lui Nae Basarabescu și funcționa vis-a-vis de Fântâna Sărindar. Strada Constantin Mile, din imediata apropiere, era centrul gazetăriei, care se ghida după sloganul “Țip enorm, văd dezastruos”. Aici se află, în paragină, Palatul Adevărul, ziar fondat în 1898, fiind primul care și-a permis să aloce un birou propriu fiecărui redactor. Un pic mai încolo, găsim Palatul Universul, al lui Luigi Cazzavillan, primul ziar care apare dimineața, la 7 a.m., și care costa 5 bani în București și 16 bani în țară. Două pagini și 500 de exemplare au constituit debutul, ca apoi să se ajungă, regulat, la 2000 de exemplare. Sloganul? “Dreptate pentru toți, toți pentru dreptate” sau, neoficial, “Niți cu ăla, niți cu ăla, ăsta e Universul”, zicală care amintește de imparțialitatea redacțională. Dintre colaboratorii acestui ziar îi amintim pe Caragiale, Vlahuță și I.G. Duca.

palatul adevarul bucuresti


palatul universul bucuresti


După 50 de minute am făcut a treia oprire planificată, unde am aflat că primul bulevard din Capitală este actualul Bulevard Regina Elisabeta, fiind amintit în nuvela Domnul Goe”, cu sintagma “La bulivar, birjar!”, la acea vreme neavând încă un nume și fiind singurul, era mai simplu să-i spui doar... bulevard. A fost construit cu ocazia venirii lui Carol I în București și făcea legătura între Palatul Regal și Palatul Cotroceni, reședințele regale de vară, respectiv de iarnă. În secolul XIX, bulevardul era supranumit “Hollywood-ul bucuresc”, datorită numeroaselor sale cinematografe, care erau luate cu asalt de bucureșteni de toate vârstele. Doar Ateneul le mai putea face concurență J

În 1888, Pache Protopescu devine primar al Capitalei, într-o perioadă când orașul avea mai mult un aspect rural. Dânsul este cel care introduce primele telefoane publice, primele trotuare și iluminatul public electric. Tot el a realizat bulevardul care îi poartă numele, în doar 4 luni. Alt primar care a intrat în istorie este Demi Dobrescu, care a ajuns șef peste Capitală în 1929, în timpul Marii Crize. El lărgește și pavează străzile, vine cu primul plan pentru metrou, realizează Parcul Snagov și Parcul Băneasa și interzice scăldatul în Dâmbovița, care la acea vreme era principala sursă de apă potabilă a orașului.

În perioada interbelică, în București, existau grădini la două-trei străzi (!), iar obiceiul vremii era să consumi jumade sifon”, o vorbă simpatică pentru 0.5 L de vin J

Fugim cu pași repezi spre perioada comunistă, doar ca să trecem mai repede de ea, când aflăm că a cincea parte din București a fost rasă de pe fața pământului! Se vorbea în ziarele străine din anii ’80 că acesta este un genocid cultural. Inclusiv Fundația Universitară Carol I, o clădire foarte pozată astăzi, urma să fie demolată în 1960, pentru a se construi în locul ei un bloc de locuințe, dar ca prin minune, a scăpat. 

fundatia universitara carol bucuresti


Aflăm de toate acestea pe strada Ion Câmpineanu, fosta strada Regală, care a suferit la rândul ei multe modificări în această perioadă de tristă amintire. O mică mențiune: cei care locuiau în blocurile din fața Sălii Palatului, locul unde se desfășurau plenarele Partidului Comunist Român, erau obligați ca în timpul acestor evenimente să găzduiască, în balcon, un securist și nu aveau voie să primească musafiri cu o zi înainte și după plenară. Evident, cât timp era securistul în apartamentul lor, nimeni nu mișca!

Și iată-ne ajunși în spatele Ateneului (oare câți merg să-l vadă și din această perspectivă?), pe locul căruia a fost odată o livadă de vișini, apoi o biserică săracă, apoi o grădină cu fântâni și stânci, cunoscută ca Grădina Episcopiei” și, într-un final, la 1888 se inaugura fastuoasa clădire, cu o capacitate de 1000 de locuri, construită în stil neoclasic și unde, în 1936, George Enescu a dirijat o orchestră. 

ateneu vedere laterala


Tot de numele celui mai mare muzician român se leagă și ultima oprire din acest tur, pe Bulevardul Magheru, care în același an a concertat la Cinematograful Aro. Unde este acest cinematograf? Ei bine, este actualul Patria, care era considerat la acea vreme unul dintre cele mai luxoase din Capitală.

Ora 20:10. Turul s-a încheiat și ultimele vorbe ale ghizilor încă răsună în urechile tuturor participanților: ei ne îndeamnă să ne bucurăm dacă ni se aprind chibriturile în buzunar, pentru că nu aveam acolo și-o butelie, să ne bucurăm dacă ne înșeală nevasta, pentru că ne-a înșelat pe noi, și nu patria, să ne bucurăm că ne cheamă moartea și să spunem Bine că n-a venit poliția!”, ori să ne bucurăm dacă locuim în Crângași, căci puteam locui în Ferentari.

ghid cu bastonul prin bucuresti ghid cu bastonul prin bucuresti grup cu bastonul prin bucuresti grup cu bastonul prin bucuresti

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!