Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

miercuri, 26 iunie 2013

11 ore de aventura in Bucegi: partea II - platoul si Jepii Mici

- continuarea primei părți Jepii Mari -

După un "răsfăț" de jumătate de oră la cantonul Jepi, i-am spus "la revedere" și am pornit mai departe, printre jnepeni, alături de Ionuț, Geta și Marius (ultimii doi, simpaticii de la HoinariRomâni). Înaintam spre traseul care venea dinspre cabana Piatra Arsă și mergea spre Babele, strecurându-ne printre jnepeni, acele tufișuri înțepătoare care țineau morțiș să ne "salute". 

jnepeni bucegi iunie 2013


Eram din nou pe "autostrada jnepenilor", așa cum a avut amabilitatea Ionuț să-mi reamintească, iar la capătul ei am privit înapoi și m-am minunat, am privit înainte, m-am minunat, am privit în dreapta, m-am minunat, am privit în stânga și am zărit un miriapod format din alți iubitori de munte, m-am minunat. 

Cantonul Jepi, de la care plecaserăm
cantonul jepi bucegi iunie 2013

 Coștila
costila vedere platou bucegi iunie 2013

 Crucea Caraiman
crucea caraiman vedere platou bucegi


miriapod oameni platou bucegi


platoul bucegi iunie 2013


...și trupa de șoc care a cucerit Bucegii :D
hai la bord hoinari romani bucegi
de la stânga la dreapta: Ionuț, eu, Geta, Marius

Drumul de la canton până la cabana Caraiman este într-o ușoară pantă, pe alocuri chiar plat, apoi pe ultima porțiune coboară, trece peste un râu (pe care în 2011 îl prinsesem secat), cotind ulterior spre dreapta și urcând scurt până în dreptul cabanei. Nu vei avea niciun indicator sau marcaj care să te îndrume până la cabană, dar ca să nu urci degeaba până la Babele, te sfătuiesc să ții dreapta. Adică să mergi pe cărare sau direct prin platou pe partea dreaptă, până vei vedea că traseul coboară. Punct de reper: Crucea Caraiman - îndreaptă-te spre ea.

După cum spuneam, deși în 2011 acel râu era inexistent, la mijlocul lunii iunie era mai bogat ca niciodată și, ferice de noi, ajutat de rododendron, a format o cascadă spectaculoasă, care se grăbea la vale să formeze una și mai și, Caraiman pe numele ei, care poate fi zărită doar din Jepii Mici. Am fost nevoiți să trecem prin apă, dar cine are încălțăminte impermeabilă nu are grijă!

cascada bucegi iunie 2013


cascada bucegi iunie 2013


cascada bucegi iunie 2013


rododendron bucegi iunie 2013


Cabana Caraiman, așa cum știi deja din povestea "La 2025 m, viața e mai frumoasă", este situată într-unul dintre cele mai faine locuri unde poate fi așezată o cabană. La veghea Crucii Caraiman, cu Bușteniul la picioare, pe buza prăpăstiei în care aveam să coborâm mintenaș. Se înțelege, traseul Jepii Mici s-a format prin acea prăpastie! 

La cabană ne-am întâlnit cu niște căței tare simpatici, care au devorat toată punga de covrigei pe care, cu greu, am împărțit-o tuturor...

anda cabana caraiman caine cabana caraiman  caine cabana caraiman caini cabana caraiman
foto 1+4 by HoinariRomâni

...și cu un nene care ne spusese că tocmai urcase pe Jepii Mici, că tot pe acolo coboară, că avem de unde lua apă pe traseu și că singura zonă cu probleme este acolo unde este zăpadă pe cărare. În plus, a lăsat-o pe nevastă-sa (singură!) să coboare înaintea lui, căci ea coboară mai încet și o prinde din urmă. Cu aceste informații în minte și cu promisiunea de pe indicator că în 2-3 ore suntem jos, în Bușteni, am intrat în cabană de unde am luat o Mirinda (cred că doar Babele și Caraiman sunt singurele cabane care n-au produse de la Coca-Cola :D) și o apă minerală, ambele la 0,5L, că doar vom avea de unde să ne mai alimentăm pe drum. Am privit o dată, nu fără spaimă, în jos și... am pornit! Apropo, nici n-aveam încotro, căci pe 16 iunie 2013 nu a funcționat telecabina ;)

jepii mici bucegi iunie 2013


jepii mici bucegi iunie 2013


jepii mici bucegi iunie 2013


Dacă nu te-a speriat priveliștea traseului care urmează, felicitări, te-ai calificat în etapa următoare! :D De acum înainte, frumusețea va fi condimentată, foarte picantă de fapt, atât de iute că eram pe punctul să-mi dea lacrimile. Pentru că traseul, cel puțin în coborâre și în această perioadă a anului, este foarte, foarte greu și periculos, aoleu!

La o treaptă de moarte

Din păcate, nu glumesc. Traseul este mai lung și mai periculos decât ți-ai putea închipui (decât mi-am închipuit și imaginat din poze :D), iar dacă îți iei inima în dinți și-l parcurgi, te rog să-l urci, nu să-l cobori. Bineînțeles, dacă nu ești superantrenat sau vreun alpinist iscusit. Pentru un plus de siguranță, n-ar strica să ai cu tine echipament de via ferrata/alpinism (cască, ham, carabiniere și chiar colțari).

Știu că pare ciudat să-ți recomand să urci peste 1000 m diferență de nivel, decât să-i cobori, dar crede-mă că e mai bine. Mult mai bine! Tot traseul se compune dintr-o cărare care este non-stop expusă: foarte îngustă, pe marginea prăpastiei. Pe deasupra, în prima parte i se adaugă stânci mari îmbrăcate în grohotiș, porțiune unde te poți ajuta de niște lanțuri care, în anumite zone, mai mult te încurcă sau, și mai rău, sunt scoase din țâțâni! Iar unele dintre stânci sunt scăldate de firicile de apă, ceea ce asigură o alunecare și mai înlesnită. Apoi, chiar și dacă este vară, cărarea se ascunde sub un morman de zăpadă, care pe alocuri este foarte subțire și riști să te scufunzi prin dânsa! Scapi și de acest hop? Urmează pădurea, cu rădăcini ridicate în pante imposibile și, dacă tot nu te-ai săturat, hai să fie și puțin noroi fix într-o zonă relativ mai accesibilă! Probabil, dacă n-aveam deja o urcare pe Jepii Mari realizată în aceeași zi, traseul ar fi fost un picuț mai ușurel, dar astfel, curând după ce am început coborârea, au început să-mi tremure picioarele și pe final chiar mergeam din inerție, ne mai având control asupra lor.

De sus ne tot întreceau tineri care zburdau efectiv pe traseu, săreau peste hopuri ca niște gazele și chiar dacă mai alunecau și mie îmi stătea inima în piept, ei continuau liniștiți la vale, în același ritm. Tot coborând, nici eu ne mai știind pe unde sau cum, negăsind niciun loc până la pădure pe unde să ne apropiem de apă*, mă gândeam la bărbatul pe care-l întâlnisem la cabană și care o lăsase SINGURĂ pe nevastă-sa, pe acest traseu! Noi eram patru și ne chinuiam să ne ajutăm unii pe alții!

Când simțeam că nu mai pot (neștiind că mai aveam încă vreo oră până în Bușteni, of!), unul dintre cei care coborau vertiginos ne-a spus că mai avem MAXIM jumătate de oră și că de acolo începând va fi traseul mai ușor. Pe naiba! Parcă muntele ne făcea în ciudă, fiecare pantă coborâtă părând mai grea decât precedenta, și fix pe o porțiune unde existau și lanțuri și scări, noroiul se instalase cu fală. La ultima treaptă, piciorul stâng mi-a luat-o la vale și m-am proptit între Ionuț (care era în fața mea) și alt munțoman (care era chiar în spatele meu); lanțurile m-au ținut, dar nu fără să-mi lase niște amintiri în palme, noroiul mi se urcase până peste genunchi și eu stăteam într-o poziție de semi-șpagat la un milimetru de prăpastie, neputând să mă mișc (din cauza șocului, în primul rând). M-a ajutat Ionuț, cel din spate părând mai șocat decât mine - tot întreba dacă m-a prins. Înnoroiată, șocată și foarte-obosită, eram totuși fericită: eram în viață!

Acest moment mi-a pompat energie în venele amorțite și poate, ca să fac haz de necaz, a fost exact ce-mi trebuia ca să duc la bun sfârșit tura de 11 ore prin Bucegi.

N-am făcut prea multe poze pe Jepii Mici, nu pentru că nu aș fi avut ce să pozez, ci pentru că aparatul se lovea de toate stâncile când coboram și era mai bine să nu avem și grija lui. De aceea, veți vedea mai jos mai multe ipostaze surprinse de Marius de la HoinariRomâni. Doamne, cât de simplu pare în poze!

Greu-greu, dar n-am putut trece cu vederea asemenea frumusețe
floare jepii mici bucegi


cascada caraiman iunie 2013
cascada caraiman iunie 2013 
jepii mici iunie 2013
jepii mici iunie 2013 
jepii mici iunie 2013
jepii mici iunie 2013 
jepii mici iunie 2013
jepii mici iunie 2013 
jepii mici iunie 2013
jepii mici iunie 2013 
traseu jepii mici iunie 2013
traseu jepii mici iunie 2013 
traseu jepii mici iunie 2013
traseu jepii mici iunie 2013 
traseu jepii mici iunie 2013
traversare apa jepii mici bucegi 
Durata traseului (aproximativ, raportat la un grup de 4 persoane):
Canton Jepi - cabana Caraiman: 1h 20' (cu diferite pauze, se poate parcurge lejer într-o oră)
25 min pauză la cabana Caraiman
cabana Caraiman - stația telecabină Bușteni (prin Jepii Mici): 4 h 30'

ATENȚIE: Traseu deosebit de periculos! Permis numai turiștilor echipați corespunzător și bine antrenați. Pe bune! În perioada 1 noiembrie - 30 aprilie, traseul este închis circulației turistice


Ce NU ar trebui să vă lipsească dintr-o astfel de tură?

-ochelari de soare+cremă de protecție solară+ceva pe cap (în special pe platoul Bucegilor)
-bețe de trekking (cu precădere la coborâre)
-mâncare (nu ai de unde să cumperi)+apă (cel puțin 2 L/persoană sau "reziști" până la cabana Caraiman)
-un prieten :D (drumul e lung și o să simți nevoia să mai schimbi o vorbă-două)
-bocanci (de preferat, impermeabili, pentru că vei avea sectoare pe unde vei trece prin apă și NEAPĂRAT cu aderență de la bună în sus)
-hartă (dacă nu cunoașteți traseul, s-ar putea să nu nimeriți din prima la cabana Caraiman)
-opțional: mănuși pentru sectoarele de lanțuri
-opțional: pelerină de ploaie (dar dacă te-a prins ploaia pe stâncărie, mai bine întoarce-te!)

Traseul descris în cele două părți este marcat cu roz
harta jepi bucegi
click pe imagine pentru vizualizare în detaliu

*doar în zona pădurii găsești vreo două locuri de unde poți bea apă, foarte rece. Nu sunt izvoare în adevăratul sens al cuvântului, dar noi am supraviețuit, deci sunt surse de apă potabile ;)

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!