Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

vineri, 21 iunie 2013

11 ore de aventura in Bucegi - partea I: Jepii Mari

Doamne, ce-mi mai place muntele! Iar în iunie este mai frumos ca niciodată, dar nicidecum mai puțin periculos. Rododendronul a "înnebunit" de atâta roz, cascadele ar putea fi "internate" într-un lac de acumulare la cât debit varsă pe stâncării, iarba e amețitor de parfumată și gâzele zburdă peste tot. O beție de... fericire!

panorama caraiman canton jepiPe cât de "îmbătat" poți fi de splendoarea muntelui, pe atât este trezirea la realitate mai cruntă când tot el, muntele, îți demonstrează că n-a lăsat garda jos, nici la începutul verii, și nu-l poți "călca în picioare" fără puține sau mai multe emoții. În 11 ore de drumeție, într-o duminică extraordinar de frumoasă (16 iunie 2013), Bucegii mi-au demonstrat că pe cât de minunați pot fi, tot la fel te pot zdrobi, doar așa, într-o clipită. Traseele gemene din Bucegi (Jepii Mari și Jepii Mici) au fost pentru mine ca o trecere de la extaz la agonie. Pentru a nu știu câta oară mi s-a demonstrat că, pe munte, coborârile sunt, paradoxal, mai GRELE decât urcările. Dacă în primele 7 ore de explorat zâmbetul nu-mi mai părăsea chipul și viața era frumoasă, ei bine, următoarele 4 m-au determinat să mă încrunt, să strâng din dinți și să mă rog ca traseul să se termine mai repede, pentru că era mai greu decât mi-aș fi dorit sau închipuit. 

Dar credeți cumva că iubesc mai puțin muntele? Nici pe departe! Îl iubesc, și cu bune, și cu rele, chiar și când sunt la o treaptă distanță de moarte. Dar despre toate acestea, în partea a doua. Astăzi revenim pe traseu, de la Bușteni la Cantonul Jepi, pe așa numiții Jepii Mari. 

Să pornim!


Am pornit în această aventură alături de Ionuț, partenerul în toate "nebuniile" de pe munte, și de Geta și Marius de la HoinariRomâni, doi oameni minunați, pe care chiar e musai să-i iei cu tine pe munte, pentru că au simțul umorului, sunt capabili să ducă un traseu la bun sfârșit și, cel mai important, nu se plâng și merg mai departe, chiar și când drumul este un chin.

Așadar, în echipă de 4, am pornit din dreptul stației de telecabină din Bușteni (Hotelul Silva), aparent, spre cel mai ușor traseu din Bucegi, către cascada Urlătoarea. Noi aveam planuri mult mai mari, dar în primele minute de mers pe jos toate traseele o iau în aceeași direcție. În dreptul telecabinei nu există indicatoare, dar dacă urmezi singurul drum pietruit care urcă, vei zări, rapid, vreo 3 marcaje. Pe noi ne-a interesat triunghiul albastru.

În scurt timp am ajuns la zona numită "La Grătar", locul unde apar primele indicatoare și unde se despart drumurile. Unul o ia spre cascada Urlătoarea, celelalte două sunt trasee interzise iarna. De ce? Pentru că au porțiuni de stâncărie foarte expuse (pe marginea prăpastiei), unde chiar și vara, un singur pas greșit te poate trimite direct în lumea de dincolo.

Cu acest avertisment în minte, am pornit pe Jepii Mari, cu destinația intermediară Canton Jepi (doritorii pot ajunge până la cabana Piatra Arsă, încă 20 min de la canton). Pe indicator: 3-4 h.

Muntele ne-a demonstrat de la bun început că nu am ieșit la o plimbare prin parc, căci ne-a întâmpinat cu un urcuș accentuat, care avea să continue mai tot drumul până sus, la peste 1900 m, cruțându-ne doar rar, cât să ne facă poftă de o pauză. 

Mai bine de 3 ore am colindat printr-o pădure, trecând prin diferite vâlcele de unde se zărea Bușteniul, din ce în ce mai mic, pe cărări înguste care, pe alocuri, erau semi-prăbușite, ori pe serpentine care treceau pe lângă floricele colorate în galben, mov, albastru, roșu sau alb. În puține locuri ne saluta soarele, nu că n-ar fi fost pe cer, ci pentru că pădurea ne adăpostea și răcorea. Panta nu era dintre cele mai ușoare, dar nici dintre cele mai grele pe care am mai fost, și până în luminișul în care ne-a fost dat să ieșim până la urmă, este un traseu realizabil, în principiu, de oricine. Oricine echipat corespunzător, se înțelege! Dar exclus iarna, pentru că zăpada poate camufla foarte ușor porțiuni unde cărarea a luat-o la vale.


floare jepii mari bucegi
floare jepii mari bucegi 
floare jepii mari bucegi
floare jepii mari bucegi 
traseu jepii mari iunie 2013
floare jepii mari bucegi 
floare jepii mari bucegi
floare jepii mari bucegi 
floare jepii mari bucegi
traseu jepii mari iunie 2013 
traseu jepii mari iunie 2013
traseu jepii mari iunie 2013 
traseu jepii mari iunie 2013
traseu jepii mari iunie 2013 

busteni vedere jepii mari


Și iată-ne ajunși într-o poieniță, primul loc de unde am zărit spre ce ne îndreptam (cantonul) și unde am luat o binemeritată pauză. Repausul nu a survenit ca urmare a unei solicitări prea mari din partea traseului, ci pentru că era necesar să ne încărcăm cu energie (având în vedere ce urma), dar și pentru că peisajul o cerea. Prea frumos era, maică! Valea Prahovei la picioarele noastre, Jepii Mari rânjeau cu rocile ascuțite, iarba îmbia la somn...

cantonul jepi bucegi iunie 2013


bucegi panorama jepii mari
bucegi panorama jepii mari 
panorama valea prahovei jepii mari
panorama valea prahovei jepii mari 
După un sfert de oră de încântare, am luat-o din loc. Vedeam foarte bine Cantonul Jepi, acolo, sus, cu o rochie de jnepeni sub el, dar pe cât de bine îl vedeam, pe atât de greu a fost să ajungem la el. Din această poieniță urmează partea cu adevărat grea a traseului, unde nu mai ești protejat de razele soarelui și unde rocile te incomodează să înaintezi, iar singurul ajutor care ți se întinde sunt niște lanțuri, pe alocuri smulse din țâțâni, vechi și ruginite. Prăpastia se cască la un deget depărtare, în fața e numai rocă! Urcă, nene, dacă poți!

Am supraviețuit și tare ne-a mai plăcut pe acolo, zona numindu-se "La Scări", căci pentru asta ne înhămasem: la aventură!

traseu jepii mari iunie 2013


traseu jepii mari iunie 2013
traseu jepii mari iunie 2013 
traseu jepii mari iunie 2013
traseu jepii mari iunie 2013 
traseu jepii mari iunie 2013
traseu jepii mari iunie 2013 
traseu jepii mari iunie 2013
traseu jepii mari iunie 2013 

După sectorul de lanțuri, urmează unul de jnepeni. Arbuști pitici, cu ace, care sunt protejați într-una dintre cele mai mari rezervații de jnepeni din Europa. Poteca urcă în serpentine largi, printre ei și magnifici rododendroni, blocându-ne vederea spre canton.


rododendron bucegi iunie 2013
rododendron bucegi iunie 2013 
rododendron bucegi iunie 2013
traseu jepii mari iunie 2013 
traseu jepii mari iunie 2013
traseu jepii mari iunie 2013 

Dar, brusc, iată-l că apare, însoțit de Crucea Caraiman, undeva în depărtare. Am ajuns la capătul primei părți din drumeția noastră, prilej să ne aruncăm pe iarba din fața cantonului și să ne îmbătăm cu panoramele wow-wow.

canton jepi iunie 2013.png


panorama canton jepi crucea caraiman


panorama caraiman canton jepi
panorama caraiman canton jepi 
babele vedere canton jepi
platoul bucegi iunie 2013 
flori bucegi iunie 2013


Am luat în brațe pajiștea de sub mine, încărcându-mă cu energia muntelui. Din păcate, în canton nu am intrat. Ușile erau larg deschise, dar înăuntru era... IADUL. Scaune rupte, muște, gunoaie, dezastru. Mare, mare păcat! Despre canton puțeți citi și vedea mai multe pe blogul BucegiNatura2000 (avertisment: imagini șocante!).

Pauza a durat circa jumătate de oră, prea scurtă ca să ne săturăm, dar înaintea noastră ne așteptau alți jnepeni, cabana Caraiman și diavolescul traseu alintat Jepii Mici. 




Durata traseului (aproximativ, raportat la un grup de 4 persoane):

Bușteni (zona la Grătar) - căsuță paznic/bazin joncțiune alt. 1079 m: 20 min
căsuță - ieșirea din pădure (poieniță cu vedere spre Valea Prahovei): 3 h
pauză 15 min
poieniță - canton Jepi (prin sectorul de lanțuri și jnepeniș): 55 min
TOTAL: 4 h 30'


Ce NU ar trebui să vă lipsească dintr-o astfel de tură?

-ochelari de soare+cremă de protecție solară+ceva pe cap (în special pe platoul Bucegilor)
-bețe de trekking (cu precădere la coborâre)
-mâncare (nu ai de unde să cumperi)+apă (cel puțin 2 L/persoană sau "reziști" până la cabana Caraiman)
-un prieten :D (drumul e lung și o să simți nevoia să mai schimbi o vorbă-două)
-bocanci (de preferat, impermeabili, pentru că vei avea sectoare pe unde vei trece prin apă și NEAPĂRAT cu aderență de la bună în sus)
-hartă (dacă nu cunoașteți traseul, s-ar putea să nu nimeriți din prima la cabana Caraiman)
-opțional: mănuși pentru sectoarele de lanțuri
-opțional: pelerină de ploaie (dar dacă te-a prins ploaia pe stâncărie, mai bine întoarce-te!)

Traseul descris în cele două părți este marcat cu roz
harta jepi bucegi
click pe imagine pentru vizualizare în detaliu
__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!