Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

sâmbătă, 18 mai 2013

Hoinarind prin Muntii Predealului

Atipic pentru orice poveste, voi începe cu... sfârșitul. A doua zi dintr-un week-end memorabil a început cu două lupte om versus câini, a continuat cu aruncarea în gol, urmată de parcurgerea unui traseu prin "Pădurea Vrăjitoarelor", un prânz la cabană privit ca o izbăvire și un nesfârșit drum prin bură până la DN 1. Astăzi vă povestesc tot ce a urmat de la aruncarea în gol. Ce putea să urmeze dacă nu și mai multă aventură?


După ce am admirat Cheile Râșnoavei de la 40 m înălțime, am urmărit traseul marcat cu triunghi roșu, aparent spre Timișu de Sus. 

traseu cheile rasnoavei


Dar cum până acolo drumul ar fi fost ușor, drept, fără pic de pantă, deci monoton, după aproximativ douăzeci de minute, am zărit niște indicatoare arătând o alternativă spre dreaptă și... le-am dat ascultare!

indicatoare trei brazi cheile rasnoavei


indicatoare trei brazi cheile rasnoavei


Nu știu cât se poate observa din imaginile care însoțesc această poveste, dar țin să menționez că tot drumul ne-a fost alături o ploaie măruntă și deasă, care ar fi scos din minți și cel mai calm om, și de parcă n-ar fi fost de-ajuns, de ce să nu fi primit și puțină ceață, uneori chiar prea multă? Ah, și dacă nu ne săturasem deja, natura ne-a mai pus în cârcă găleți de noroi! Ah, nici astea nu ne-au dat bătuți? Atunci de ce n-am merge noi singuri pe tot traseul, să nu vedem chip de om sau să auzim vreun glas familiar, că atmosfera era oricum departe de a ne duce cu gândul la scenarii horror?!

În ciuda acestor inconveniente, clipele petrecute prin Munții Predealului au fost agreabile. Cum așa? Secretul nostru a purtat numele de Alba-Neagra, cățelușa care ne-a fost alături aproape până la finalul acestui traseu și care ne-a ținut de urât în condiții care, sunt sigură, nici ei nu-i făceau plăcere.

Pe 7 aprilie 2013 am descoperit cât de intens poate fi un peisaj umed, în care sub bageta picurilor de ploaie fiecare frunză, ciot de lemn sau pietricică pare să strălucească. Feeric, dacă ai fi privit totul din spatele unei ferestre, cu o cană de vreo licoare fierbinte în mâini. Dar când te înțeapă fiecare strop și orbecăi din cauza ceții, tot ce-ți mai dorești este ca acest nesfârșit chin să se încheie mai curând! În momentele acelea, nu mai contează că te-ai înscris voluntar în această nouă încercare a vieții și nici că imediat ce se va încheia, îți va fi dor de tot...

Recomandarea mea sinceră este: Evitați Cheile Râșnoavei și Munții Predealului la început de primăvară! Pustietate, Umezeală, Înjurături. Cam așa este cel mai probabil să vă rezumați tura în cazul în care doriți să ne călcați pe urme în această perioadă din an. Dar dacă nu vă deranjează nimic când aveți chef să plecați de acasă, citiți mai departe :D

Așadar, acele indicatoare marcau părăsirea poalelor muntelui Postăvaru și intrarea în Munții Predealului. Nu ne-a întâmpinat niciun afiș cu tradiționalul "Bine ați venit", ci un drum forestier lung de aproximativ 2 km. După primii pași, o altă dilemă: mergem direct spre Cabana Trei Brazi sau continuăm spre Poiana Secuilor? Când am văzut ce pantă ne aștepta dacă am fi cotit dreapta, am refuzat politicos și am preferat să ne prelungim agonia cu încă jumătate de oră. Dar când drumul forestier a părut să se înfunde și un indicator ne-a îndrumat spre stânga, am zâmbit amar și m-am gândit: "Pe munte, nu scapi niciodată de ce te temi!". 

Au urmat 45 de minute de urcat aproape încontinuu, când pe pante mai dure, când pe unele mai liniștite. Având în vedere că am respectat timpul indicat cu tot cu noroiul, ceața și burnița care ne îngreunau categoric înaintarea, trebuie să las modestia deoparte și să ne felicităm! Suntem buni! :D De altfel, merităm toată lauda și pentru că nu ne-am pierdut cu firea prin pădurea care părea bântuită, cu o ceață amenințătoare urmărindu-ne mereu, transformând copacii situați la o oarecare depărtare în niște stafii. Presupun că ne-am descurcat bine, fiindcă ne călisem în februarie, la Trei Căldări.

ciuperci muntii predealului


padure intre rasnoavei poiana secuilor


peisaj muntii predealului


peisaj muntii predealului

peisaj muntii predealului


peisaj muntii predealului


peisaj padure intre cheile rasnoavei trei brazi


traseu rasnoavei trei brazi


traseu rasnoavei trei brazi


traseu rasnoavei trei brazi


Când am dibuit cabana Poiana Secuilor, dezvăluindu-se treptat de sub mantia cețoasă și șezând ca pe un tron în creștetul unui delușor, am știut că l-am întâlnit pe Mântuitorul munților. 

cabana poiana secuilor aprilie 2013


cabana poiana secuilor aprilie 2013


La cât de binevenit a fost prânzul servit aici (mici+cartofi prăjiți+bere/Coca-Cola; nesănătos, dar nu prea aveam din ce alege), pot spune fără să exagerez că a fost o minune pentru stomacurile noastre!

interior cabana poiana secuilor


Din păcate, cabana Poiana Secuilor nu mai este demult o cabană în adevăratul sens al cuvântului. Este o afacere înfloritoare mulată pe cerințele Văii Prahova, unde ești servit ca la restaurant și privit ciudat de ceilalți meseni că... ai venit pe jos până aici! Da, eram singurii care fuseseră pe un traseu și intraseră acolo, în jurul orei 13! Ciudă mai mare, însă, mi-a fost că n-am putut admira în totalitate peisajul, adică fix poiana. Aia a secuilor! Ceața doar ne făcea din când în când poftă, ne arăta un colțișor, apoi, în câteva secunde, îl ascundea la loc. Cam nesimțită! :D

peisaj poiana secuilor


peisaj poiana secuilor


peisaj poiana secuilor


peisaj poiana secuilor


După prânz, am pornit pe singurul drum spre Cabana Trei Brazi, cel pe care se merge de obicei cu ATV-uri. Am avut norocul să scăpăm de deranj, căci fiind ceața de care vorbisem, nu vedeai nimic, dar nimic, așa că mai bine stăteai la o țuică fiartă în cabane! Așa că, îmi pare rău, dar nu vă pot arăta Cabana Trei Brazi. Nu plecase nicăieri, era undeva în ceață, dar să fie ea sănătoasă, dacă n-a vrut să ne vadă, nici noi n-am stat după ea! :P

A urmat o oră în care ceața a mai obosit, dar ce să mai vezi acum? Vilă lângă vilă, după care să salivezi și să treci mai departe. Am fost încântată, însă, să revăd unul dintre cele mai faine hoteluri în care mi-a fost dat să calc până acum, Orizont, și să remarc că avea parcare plină, spre deosebire de celelalte complexe pe lângă care trecusem. Deci românul știe să aprecieze lucrul bine făcut și, prin urmare, nu-l deranjează să dea un ban în plus pentru un plus de confort, respect, serviabilitate!

---

Durata traseului:

Cheile Râșnoavei - intersecția dreapta spre Munții Predealului: 20 min [triunghi roșu]
de la intersecție, pe drum forestier, până la intrarea în pădure: 25 min [triunghi galben]
intrarea în pădure - cabana Poiana Secuilor: 45 min [triunghi galben]
cabana Poiana Secuilor - cabana Trei Brazi: 15 min
cabana Trei Brazi - DN 1: 1 h (invers - 1h 30') [pe drumul asfaltat]
---
Total: 2h 45'

Cu portocaliu este marcat traseul descris mai sus. Click pe imagine pentru vizualizare în detaliu
harta muntii postavaru si predealului

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!