Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

joi, 16 mai 2013

Fostele giuvaere ale Micului Paris: pasajele care se desira din Calea Victoriei

pasajul macca-vilacrosse bucuresti
Dacă știi unde să te uiți, Micul Paris este, și în 2013, acolo, în buricul târgului Bucurescilor. La un colț de stradă, în spatele blocurilor, pe o stradă lăturalnică sau... între clădiri. Acesta este și cazul celor 5 pasaje care unesc cea mai importantă arteră a vechiului București, Calea Victoriei, de strada Academiei (patru dintre ele), respectiv de Eugen Carada.

Culoarele sunt deopotrivă practice și estetice. Bijuterii din urmă cu două secole, scurtături în inima Capitalei, ar fi trebuit să pompeze turiști neîncetat. Din păcate, nici bucureștenii nu prea se abat prin cotloanele Majestic, Comedia, Victoria, Englez sau Macca-Vilacrosse, cei mai mulți preferând străzile adiacente. Și pe bună dreptate! Izurile de urină, personajele dubioase sau întunecimea nu sunt calități care să le recomande, iar un pic de spoială nu face primăvară!

Dar pentru că Bucureștiul este foarte norocos că deține asemenea căi de circulație și pentru că sunt printre ultimele dovezi ale fostului Mic Paris, te invit să le cutreierăm măcar o dată. 

Poate o să-ți facă plăcere...


Pasajul Majestic: Să tragem cu ochiul spre Hotelul Ramada


Venind dinspre Universitate, primul pasaj care-ți iese în cale (mai pe ocolite, ce-i drept) este Majesticul. Semnalizat de un indicator postat pe un stâlp, pe care cel mai probabil îl ignori, te apleci sub un tavan jos și pătrunzi pe un culoar obscur "renovat" cu gresie. După ce înaintezi câțiva pași, te izbește lumina puternică reflectată în cei doi pereți care te flanchează. De-abia reușești să distingi, în stânga jos, terasa Hotelului Ramada Majestic. Este ciudat și interesant în același timp să vezi scaunele neocupate și petele de culoare pe care le imprimă locului. Dacă nu suferi de claustrofobie și nici nu-ți place să fii înconjurat de mulți oameni, așează-te, refugiază-te chiar în mijlocul orașului. Altfel mergi mai departe...

pasajul majestic bucuresti pasajul majestic bucuresti pasajul majestic bucuresti scaune si mese pasajul majestic bucuresti


Pasajul Comedia: Spre Teatrul Odeon, tot înainte


Imediat după Majestic urmează Comedia. Tot semnalizat printr-un indicator ca și invizibil, tot accesibil printr-un culoar jos, dar aici străfulgerat de reclamele noilor reprezentații de la Teatrul Odeon, pe una dintre laturile căruia nimerești imediat. Aici lumina este și mai puternică, pereții albi din jur fiind disperați să absoarbă fiecare rază. Toată veselia vine însă doar de la afișul care demonstrează că săli de spectacol datând din 1911 pot arăta bine, poate chiar mai bine, și la 100 de ani distanță.

pasajul comedia bucuresti
pasajul comedia bucuresti

Pasajul Victoria: Tentativă de cochetărie


Următorul la rând, Victoria, te izbește cu schimbarea de atmosferă. Un restaurant aproape blochează înaintarea, la o terasă șed doi-trei oameni, dar în blocurile care încolțesc pasajul nu se zărește nici țipenie de făptură. Lumina nu te mai orbește, blocurile fiind mai înalte și gălbejite, iar de la baza unui perete rânjește un graffiti. De alt perete se sprijină o motocicletă și un pub te invită undeva la subsol. Din păcate, lipsește sentimentul de confort, familiaritate, iar când o chelneriță se uită ciudat la tine pentru că faci poze, nu te trage inima să zăbovești la o cafea.


pasajul victoria bucuresti pasajul victoria bucuresti pasajul victoria bucuresti
graffiti pasajul victoria bucuresti
motocicleta pasajul victoria bucuresti

Pasajul Englez: În locul unde bărbații petreceau minute bune, eu am stat doar câteva secunde


Citisem pe internet numai impresii negative despre dânsul, dar crezusem că sunt doar exagerări sau că poate între timp lucrurile s-au schimbat în bine. Deși locuiesc de 23 de ani în București, niciodată nu trecusem pe aici și aveam să aflu curând de ce. Este locul cel mai prost în care poți să-ți deschizi o afacere și totuși aici (încă) funcționează un birt, un magazin de pălării și unul de optică. Dacă reușești să-l dibuiești de la intrarea dinspre Calea Victoriei, sigur n-ai nevoie de serviciile magazinului de optică :D

intrare pasajul englez bucuresti


Obișnuitul culoar de joasă înălțime este preambulul unui loc unde cel puțin fetele nu au ce căuta. Întuneric, miros agresiv de urină și alte izuri grețoase, apoi dai cu ochii de o matahală care șade ca un împărat la birtul de pe stânga și care te fixează cu privirea. Dacă reușești să te uiți în sus, zici că ești la închisoare (una de-aia ca-n sezonul 3 din "Prison Break", Panama). De la balcoanele insalubre și șubrede se aud voci ridicate în semn de ceartă, dar nu vezi pe nimeni. Îți cobori repede privirea, ca să nu dai de bănuit că poți crea probleme. Și când te gândești ce istorie fascinantă are acest loc!

Pe scurt, pasajul lung de 85 m (nu l-am străbătut, m-am oprit în culoarul de unde l-am privit) care se întinde între Calea Victoriei 52 și strada Academiei 23bis și-a dobândit acest nume în 1885, când casa bijutierului Joseph Resch se transformă în Hotelul English. Cele mai multe camere se aflau în pasaj și presupun că la vremea aceea era o mare fiță să stai acolo. După un timp, hotelul s-a transformat într-un bordel de lux, unde Panait Istrati a lucrat o scurtă perioadă ca valet. Interesant este cum funcționa acest bordel: prostituatele se arătau de la balcoane, de unde își ispiteau clienții care treceau dedesubt admirându-le, exact cum ar trece acum orice curajos prin pasaj. În 1947, comuniștii au închis afacerea, iar acum fostele camere de hotel/plăceri vinovate sunt locuințele unor bucureșteni.

pasajul englez bucuresti
pasajul englez bucuresti

Pasajul Macca-Vilacrosse: Savoarea orientală într-o potcoavă alungită


Venind dinspre Calea Victoriei, chiar înainte să cotești spre pasaj (dacă nu te uiți înadins în stânga, după ce treci de Pizza Hut, poți să-l ratezi ușor), te "îmbie" deja cunoscutul miros de urină și, mai îngrozitor, dâre se scurg de pe trotuar, printre picioarele trecătorilor, până în șoseaua vestită. Dar în pasaj nu mai ești nevoit să treci printr-un culoar horror, ci pătrunzi direct într-o lume colorată în tonuri calde de galben, dar cu puternice accente orientale. De la turcii care stau ca niște domni cu narghilele pe la terase, la podelele pe care nu vrei să calci de infecte ce sunt, la barurile care n-au nimic în comun cu ideea de Micul Paris. Am intrat o singură dată într-unul din localuri și îți garantez că unei fete nu i-ar fi plăcut acolo. Dar acum, în cea mai nouă vizită, se vânturau câteva fuste pe acolo, ce-i drept, afară, la terasă, nu în interior :D

Pasajul este cel mai frumos dintre toate și dacă s-ar investi în renovarea sa și, mai ales, în salubrizarea lui, ar fi un colțișor de București pitoresc, agreabil și cu bun gust. D'ăla franțuzesc! Seamănă cu Pasajul de la Palatul Vulturul Negru, din Oradea, dar acela a intrat deja în renovare, Macca-Vilacrosse... cine știe când?

pasajul macca-vilacrosse bucuresti


pasajul macca-vilacrosse bucuresti


Dar că tot i-am zis numele, oare el de unde provine? De la doi bărbați care s-au căsătorit cu cele două fete ale hangiului care deținea o proprietate aici. Un ginere era Xavier Vilacrosse (se citește "Vilacrose" - poți verifica pronunția aici -, nu cum îl știu toți bucureștenii ca "Vilacroa"), un arhitect catalan, iar celălalt era un blănar de lux, Mihalache Macca. Deosebit la acest pasaj este aspectul său de potcoavă alungită, deci deși poartă numele de pasaj, la singular, aici sunt de fapt două pasaje unite la un capăt. De ce sunt două și nu doar unul ca în cazul celorlalte? Pentru că atunci când a fost vorba să se realizeze un pasaj, proprietarul Hotelului "Stadt Pesth*" nu a vrut să vândă și astfel, constructorul Felix Xenopol a fost nevoit să ducă la bun sfârșitul planul ocolind hotelul pe ambele laturi. Pasajul Macca-Vilacrosse s-a finalizat în 1891.


pasajul villacrosse bucuresti mai 2013 pasajul villacrosse bucuresti mai 2013 pasajul macca bucuresti pasajul macca bucuresti
pasajul macca bucuresti pasajul macca bucuresti pasajul macca bucuresti

---

Arterele din inima Bucureștiului sunt înfundate de istorie, putreziciune și dezinteres, dar dacă din ce în ce mai mulți dintre noi vom colinda pe aici, în lungile sau mai scurtele noastre vizite prin Capitală, poate aceste bijuterii vor străluci din nou la intensitatea de odinioară.

Acestea au fost impresiile mele culese într-o zi de joi, 9 mai 2013. Sper ca în alte zile să fie mai bine...


*sau Pesht. Am găsit ambele variante, dar nu și ce înseamnă. O sursă vorbește de un proprietar ungur, altă sursă de unul slovac. În maghiară, stadt înseamnă oraș, dar cel de-al doilea cuvânt nu există în niciuna din cele două limbi

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!