Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

miercuri, 8 mai 2013

Cum am ajuns VIP in Cimitirul Bellu

statui mormant cimitir belluSâmbăta Mare, cu câteva ore înainte ca toți ortodocșii să se bucure și să vestească în cele patru zări că Hristos a înviat. 
4 mai 2013. O zi infernal de călduroasă, pe care am încercat s-o "păcălesc" căutând alinarea răcorii în compania... morților. Deloc sinistru având în vedere că mi-au fost gazde poetul național, dramaturgul prin excelență, sinonimul olteanului inconfundabil sau cavalerul templier modern. 
Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Amza Pellea și Adrian Pintea sunt doar câțiva dintre oamenii care ne fac și acum mândri că suntem români, deși au plecat dintre noi, într-o lume, sper eu, mai bună. Reuniți sub același acoperiș, cerul infinit, vecini poate fără voia lor, trăiesc laolaltă într-un loc numit... eternitate. Fiindcă nouă, celor în viață, acel loc ni se pare o noțiune prea abstractă, i-am dat un nume mai la îndemână: Cimitirul Bellu.

Din păcate, eternitatea respectă regulile pământești, altfel nu pot să-mi explic cum i-am deranjat pe locuitorii de la Bellu prin simplul fapt de a le imortaliza casele frumoase ale veșniciei.

După ce am colindat și fotografiat jumătate de "cartier", chiar când mă pregăteam să-mi iau ca amintire un suvenir fotografic de la locul pe care-l apreciez cel mai mult (mormântul Iuliei Hașdeu), hop urechile mele aud "suava" întrebare: "Doamna, aveți cumva aprobare?". Au fost de-ajuns doar patru cuvinte să-mi schimbe starea de bine (mă simțeam, totuși, bine printre atâtea personalități), să-mi crească pulsul și, recunosc, nervii. De la Buftea, Zău de Câmpie sau Snagov, cazurile cele mai enervante, am dezvoltat o repulsie acută când aud de taxe foto sau văd semne cu fotografiatul interzis. Aici, însă, nu văzusem niciun astfel de semn, nici taxă foto nu exista, urma să aflu, dar fiindcă "sunt deja multe fotografii pe internet" și "este muzeu", iaca eu nu mai aveam voie să pozez, în lipsa unei aprobări de la "domnu' Virgil". Orice argument venit din partea infractorului, adică din partea mea, era contracarat de aceeași insistență cu aprobarea. Degeaba am spus că pozele promovează mai bine obiectivul și, fiind muzeu (nu am văzut nicăieri vreun semn care să certifice asta!), pot cere și taxă de intrare, că voi scrie despre această aberație pe blogul meu (mda, n-a mers :D), că mama mea fusese pe aici și pozase în voie, fără probleme, că tocmai trecusem pe lângă 2-3 paznici, în fața cărora pozasem și nu-mi reproșaseră nimic (era adevărat), că în cimitirul Bellu al Budapestei am putut face poze în voie... of, of. Aceste argumente au fost expuse atât paznicului de pe aleea centrală, care mă oprise din activitatea atât de nedăunătoare, cât și șefului de tură, care fusese chemat "de urgență". Având în vedere că fusesem "prea insistentă", șeful de tură a contactat, prin stație, toți paznicii din cimitir și astfel toată plimbarea care a urmat a fost atent monitorizată de zeci de ochi vigilenți. Nu într-atât de vigilenți, însă, să nu trag pe furiș cadre cu Adrian Pintea, Amza Pellea, Florian Pittiș, Gheorghe Dinică și Birlic. O "pradă" modestă. 

mormant adrian pintea cimitir bellu mormant amza pelea cimitir bellu mormant florian pittis cimitirul bellu mormant gheorghe dinica cimitirul bellu mormant birlic cimitirul bellu


Am descoperit mai târziu că pe site-ul cimitirului nu se specifică nicăieri interdicția fotografierii și nici statutul de muzeu, dar însemnul de fotografiat interzis există totuși, pe ușa unei intrări adiacente, dar nu la intrarea principală, pe unde ar veni orice turist!

Depășind (cu greu) acest moment de "cum se face turism în România", nu mă pot abține să nu vă recomand o vizită în acest cimitir. Luați-o ca pe o plimbare printr-o grădină (căci exact asta a fost înainte să aibă funcția ce i-a adus celebritatea), unde printre arbori bătrâni și flori c-un parfum puternic, veți putea face cunoștință cu personalitățile despre care ați învățat la școală, cu oamenii pe care îi admirați sau îi aveți ca model în viață, cu scriitorii care v-au ținut nedormiți seri la rândul, cu acei cântăreți ale căror melodii le cunoașteți pe de rost, cu românii cu adevărat importanți care au însemnat ceva pentru fiecare dintre noi. Cu câteva excepții notabile (Ion Creangă, Alexandru Ioan Cuza, Constantin Brâncoveanu, Ștefan cel Mare, Constantin Brâncuși, de exemplu), aici îi puteți găsi laolaltă pe românii care ne fac mândri de naționalitatea noastră. Chiar dacă nu putem vorbi efectiv cu dânșii (de fapt, cine ne oprește, noi putem vorbi, chiar dacă nu vom primi răspuns), sunt sigură că o vorbă bună, o mulțumire, o lumânare aprinsă, o floare depusă pe mormântul lor va fi apreciată de fiecare în parte, indiferent de unde ne-ar privi...

Iar pe lângă ocazia de a fi aproape de atâtea vedete (un sentiment copleșitor, trebuie să recunosc), o vizită la Bellu este cu atât mai impresionantă cu cât multe monumente funerare sau cavouri sunt adevărate opere de artă, multe ascunzând povești emoționante, așa cum este și "preferata" mea, cea a familiei Poroineanu:

La sfarsitul veacului al XIX-lea, Constantin Poroineanu, fiul unui moșier renumit din ținuturile Olteniei, pleacă să studieze la Paris, după cum o cerea rigoarea timpului. Deși student eminent, tânărul Poroineanu nu se poate ține departe de viața boemă a orașului de pe Sena, nonconformistă și de un farmec aparte. Aici, la o serată între studenți, întâlnește o frumoasă franțuzoaică, cu care trăiește o aventură pasională. Fata rămâne însărcinată, iar Constantin cere acordul tatălui de a se căsători, după cum îi dicta conștiința. Bătrânul Poroineanu, extrem de revoltat de comportamentul fiului său, îi adresează în mod impetuos "rugămintea" să se întoarcă grabnic în țară, amenințându-l cu dezmoștenirea, în caz de nesupunere. Astfel, proaspătul absolvent de facultate părăsește Parisul, cu inima frântă și dezamăgit.
Anii trec, Constantin Poroineanu devine la rândul său unul dintre cei mai mari proprietari rurali, deținând domenii importante în Dâmbovița, Ilfov și Romanați. Asemeni lui, unul dintre fiii săi pleacă la studii în orașul în care, cu 20 de ani în urmă, Constantin trăise cele mai frumoase clipe ale tinereții. Printr-o coincidență ciudată a vieții, la fel ca și tatăl său, fiul moșierului Poroineanu întâlnește la Paris o studentă de care se îndrăgostește nebunește. Spre deosebire de tatăl său, tânărul Poroineanu o ia în căsătorie pe aceasta, în secret, fără să ceară binecuvântarea părinților. După câteva săptămâni, se întoarce în țară, pentru a-și prezenta familiei mireasa. Constantin Poroineanu se împacă relativ ușor cu această idee, dar în scurt timp, punând cap la cap mai multe informații, realizează îngrozit că soția fiului său este fiica lui, rodul pasiunii trăite la Paris, în tinerețea sa. Tinerii căsătoriți sunt, prin urmare, soră și frate! Disperarea, durerea și revolta îi determină pe cei doi îndrăgostiți să-și pună capăt zilelor. Constantin Poroineanu lasă toata averea sa primăriei orașului Caracal. A doua zi după semnarea testamentului, se sinucide.

mormant familia poroineanu cimitir bellu eufrosina poroineanu cimitir bellu eufrosina poroineanu cimitir bellu

Dacă te hotărăști să vii în vizită acasă la lumea bună, nu uita să-ți iei și harta locuinței lor, disponibilă gratuit la intrarea principală a Cimitirului Șerban Vodă (denumirea oficială), vis-a-vis de fostul CityMall, pe Calea Șervan Vodă nr 249. Întreabă paznicii de la intrare și ți-o vor înmâna. Îți va fi de mare folos ca să nu ratezi vreo personalitate sau monument, având în vedere că aleile sunt foarte înguste, mormintele aglomerate, putând ușor să treci pe lângă cineva important și ar fi păcat să nu saluți pe toată lumea :)

Și ca să te conving că merită să vii la Bellu (cu aprobare sau fără), uite ce imagini am suprins în Sâmbăta Mare, 4 mai 2013:

// pentru vizualizarea optimă a pozelor, click pe una dintre ele și apoi, stânga<->dreaptă, se parcurge galeria //

fantoma cimitir bellu
inger cimitir bellu bucuresti
monument baiat cimitir bellu
mormant adrian paunescu cimitir bellu
mormant alexandru macedonski bellu
mormant eugen barbu cimitir bellu
mormant femeie cimitir bellu
mormant familia baron bellio cimitir bellu
mormant femeie cimitir bellu
mormant george calinescu cimitir bellu
mormant george cosbus cimitir bellu
mormant gica petrescu cimitir bellu
mormant marin preda cimitir bellu
mormant mihai eminescu cimitir bellu
mormant mihai ralea caragiale cimitir bellu
mormant mihail sadoveanu cimitir bellu
mormant nicolae labis cimitir bellu
statui mormant cimitir bellu
statui mormant cimitir bellu
alee cimitir bellu
bust doctor cimitir bellu
cavou cimitir bellu
cavou cimitir bellu
cavou cimitir bellu
cavou cimitir bellu
cavou cimitir bellu
Legendă: foto 4 - Adrian Păunescu; foto 5 - Alexandru Macedonski; foto 6 - Eugen Barbu; foto 8 - familia Bellio (Bellu), cea care a dat numele acestui cimitir și a donat terenul fostei lor grădini administrației locale în 1853; foto 10 - George Călinescu; foto 11 - George Coșbuc; foto 12 - Gică Petrescu; foto 13 - Marin Preda; foto 14 - Mihai Eminescu; foto 15 -  Mihai Ralea/Ion Luca Caragiale; foto 16 - Mihail Sadoveanu; foto 17 - Nicolae Labiș; foto 23 - piramida-cavou a familiei Pompilian, arhitect Luigi Orengo; foto 24+25 - mausoleul familiei Gherghieff, stil bizantin medieval cu sculpturi ale celor 4 evangheliști

Pe mormântul lui Zaharia Stancu
citat mormant zaharia stancu cimitir bellu


UPDATE 15/05/2013: Despre aventura obținerii/neobținerii aprobării de fotografiere @ Mira (Călătorii la Singular): Cimitirul Bellu: celebrități, povestiri și fotografii


UPDATE 21/05/2013: Drept la replică din partea șefului pazei și protecției de la Cimitirul Bellu: În cadrul evenimentului "Noaptea Muzeelor 2013", la care au participat 5.000 de oameni, s-a putut fotografia atât interior, cât și exterior. Există dispoziția neimpusă de firma de pază pentru interzicerea fotografiei și ei sunt obligați s-o respecte. Șeful pazei se ocupă personal de selectarea și instruirea angajaților, impunându-le o atitudine respectuoasă și este mândru că angajații săi și-au făcut atât de bine meseria.

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!