Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

duminică, 14 aprilie 2013

La Manastirea Golia am aflat ca moldovenii au incredere in bucuresteni

turn manastirea golia iasi februarie 2013Vă mărturisesc de la bun început, ca să nu vă faceți iluzii că ar urma o poveste despre reculegere, în care elogiez liniștea și pacea interioară: nu vă invit la mănăstirea ce poartă numele ctitorului său, marele logofăt Ioan Golia, ca să vă regăsiți și să luați o pauză de la tumultul orășenesc. Presupun că puteți face asta la orice mănăstire. Nu vă invit la Golia nici pentru că șugubățul povestitor Ion Creangă a locuit aici timp de 5 ani, perioadă în care l-am fi surprins în straie de diacon.

În schimb, vă invit aici pentru o ascensiune de 30 m, la capătul căreia Iașiul vă va zâmbi de pe acoperișurile caselor, din depărtări înnegurate, din jurul uriașelor edificii moderne, de lângă piticii oameni ce-și văd de treburile lor undeva jos, din curtea mănăstirii ce ți-o așterne numa' bine de cuprins toată-toată cu privirea.


Așadar, chiar dacă e oarecum neobișnuit, vă chem la mănăstire ca să vă suiți într-un turn prevăzut cu 120 de trepte învârtite în spirală, cu uși solide ferecate cu lăcate mari și cu odăi cu ferestre mici, folosite pe post de spații expoziționale.

Mănăstirea Golia, o fortăreață în adevăratul sens al cuvântului, era musai să aibă o intrare pe măsură. Accesul se realizează pe sub un turn zdravăn, de 30 m înălțime, care a fost de-a lungul vremii și punct de observație, și post al pompierilor, și închisoare, și sediul Radio Trinitas. 

manastirea golia iasi februarie 2013Administrarea și implicit vizitarea sa nu se află în grija mănăstirii, ci este în mâinile Asociației "Centru de Promovare Turistică Iași". Știind de acest turn de la Ioana Budeanu, pe 23 februarie 2013, ne-am repezit (eu și Ionuț) direct spre el, ignorând (scuze!) mândrețea de biserică din fața noastră. Scuza noastră: văzusem Iașiul de la etajul 13 al Hotelului Unirea, știam deja că e un oraș fotogenic și eram nerăbdători să-l mai admirăm încă o dată de la înălțime. N-am ajuns la fel de sus ca la Restaurantul Panoramic, dar fain tot a fost!

Imediat cum am intrat în curtea mănăstirii, pe stânga, am dat de o gheretă unde se afla un preot. Presupuneam că la dânsul plătim vreo taxă de vizitare (mănăstire și turn), dar dumnealui ne-a lămurit că vizitarea mănăstirii este gratuită (unul dintre puținele lăcașuri de cult care sunt și obiective turistice la care mai poți intra gratis) și că în turn nu puteam intra momentan, "pentru că sunt plecați băieții" care se ocupă de vizitare. Dezamăgiți, ne-am "consolat" cu descoperirea bisericii, de un interior excepțional, pictat vechi și asediat de o întunecime suavă. N-am zărit niciun semn cu fotografierea interzisă, dar în lipsa unor surse mai puternice de lumină, am lăsat baltă orice tentativă de a captura splendoarea.

Ieșind din biserică și pășind pe aleea ce duce spre turn, iaca iese popa din gheretă și ne cheamă la el, gesticulând disperat din mâini. O luăm la goană și, când ajungem în dreptul lui, ne spune că tocmai s-au întors băieții. Evrica! Îi mulțumim, pe această cale, încă o dată, pentru amabilitate, căci dacă nu era dânsul, noi am fi ratat o experiență memorabilă.

Am dat doar de un băiat, într-o dependință din dreapta turnului, care ne-a înmânat, cu mare încredere, un set de chei și ne-a zis, practic, că turnul este al nostru. O singură rugăminte avea: să nu uităm să stingem lumina după ce vizitam fiecare cameră. El avea treabă în fața mănăstirii, să asambleze niște pavilioane, și nu se putea ocupa de noi. Am acceptat, bucuroși, oferta și ne-am îndreptat spre prima ușă de la baza turnului, adică... prima piedică. Toate ușile din turn sunt precum cele pe care le vedem în castelele medievale și păreau, la prima vedere, greu de deschis, mai ales că aveam mai multe chei și nu știam care se potrivește fiecărei uși. Când am intrat în turn (de fapt, ne-am dat seama apoi, nu eram încă în el, ci într-o coloană de piatră atașată lui, care adăpostea o scară în spirală, abruptă, dar în foare bună condiție), ne-au "izbit" două lucruri: întunericul și răcoarea. Am aprins imediat lumina, undeva în stânga cum am intrat, și am înaintat pe scări. Dar tot era o atmosferă sumbră (nu știam atunci că aici a fost și închisoare. Brrr!) și când am ajuns în dreptul primei camere de vizitat și am tot încercat s-o deschidem, împingându-ne în ea, fără să izbutim din primele încercări, auzeam sunete înfundate și răcoarea ne pătrundea pe sub haine... mai că am fi făcut cale întoarsă! N-am renunțat, însă, și bine am făcut! Ne-am dat seama că ușile, deși păreau impenetrabile, se deschideau foarte ușor, dacă umblai cu gentilețe la lacăte. 

interior turn clopotnita golia


Am vizitat două camere, într-una - documente și cărți vechi -, în cealaltă - fotografii cu portrete -, când auzim două voci femeiești. 

pergament manastirea golia iasi februarie 2013


flori manastirea golia iasi februarie 2013


Pe scări urca o doamnă însoțită de fiica dumneaei și, cum a dat cu ochii de Ionuț, îl întreabă: "Dvs. sunteți cu cheia?" Păi, da și, prin urmare, în loc să ne continuăm ascensiunea, coborâm să redeschidem ușile. Am fost recompensați pentru "efort", mai târziu, cu o fotografie :)

anda ionut turn golia iasi


Ajunși în dreptul ultimei uși, cu grilaj de data aceasta, am pătruns pe o terasă "decorată" cu bârne de lemn de care erau agățate "globurile" aka clopote mari, de care atârnau frânghii. Cu greu am rezistat tentației de a trage de ele :D Am fost copii cuminți ;) 

ionut clopot turn golia iasi

...sau aproape cuminți
anda toaca turn golia iasi


Nu existau geamuri la ferestre, iar aerul rece de februarie ne saluta, din când în când. Am zărit de acolo, de la 30 m, Biserica Barboi...

biserica barboi vedere turn golia iasi


...Hotelul Unirea, unde eram cazați...

hotel unirea vedere turn golia iasi


...și curtea mănăstirii, care părea mai mult un tablou decât o imagine vie. 

biserica vedere turn golia iasi


Prea departe nu am putut zări, pentru că sunt în jur blocuri mai înalte decât acest turn și zările erau în stăpânirea ceții, dar pentru panorame mai ample există Restaurantul Panoramic

La coborâre, am reînchis odăile deschise pentru cele două nou-venite și am ieșit în fața mănăstirii, ca să predăm cheile. Ne pregăteam să scoatem banii pentru a plăti vizitarea (atunci când ne dăduse cheile, nici noi n-am zis nimic, nici el), când bărbatul ne spune că nu trebuie, este ok. Așa DA moldoveni, să tot întâlnești! 

În taxa de vizitare (4 lei/adult; taxă foto - 5 ron) ar fi intrat și vizita la căsuța lui Creangă din incinta mănăstirii, dar ne-am zis să nu abuzăm. Ar fi însemnat să-l luăm pe om de la muncă, să se întoarcă să ne dea alt rând de chei și nici noi nu eram chiar așa de dornici să o vedem, ne-am mulțumit cu bojdeuca (nu putea gospodăria de diacon să fie mai simpatică decât căsuța veșnicei copilării :D).

Dacă aveți drum prin Iași, nu ratați turnul de la mănăstirea Golia. Orașul stă bine la capitolul locuri care oferă panorame și ar fi păcat să ratați o demonstrație de cât de frumos poate fi un oraș, dacă știi de unde să-l privești.

biserica manastirea golia iasi februarie 2013


surse de informare: Iasi Info, Wikipedia

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!