Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

miercuri, 27 martie 2013

Sa patrundem intr-una dintre cele mai frumoase incaperi din Romania

Pentru că astăzi este Ziua Mondială a Teatrului, mi se pare ocazia cea mai potrivită ca să vă invit să descoperiți una dintre cele mai frumoase săli de spectacol din țara noastră, ornată cu bijuterii de inspirație barocă și rococo, luminată de 1418 lămpi electrice și un candelabru maiestuos, cu 109 becuri din cristal de Veneția. Împreună cu cele 750 de locuri care o ticsesc, sălășluieșțe într-un oraș-bijuterie, acela în care a avut loc prima reprezentație în limba română a unei piese de teatru. Se întâmpla în 1816, cunoscut ca "anul fără vară", iar piesa, adaptată de Gheorghe Asachi, se numea "Mirtil și Chloe".

Ne aflăm în Iași, în Sala Mare a Teatrului Național "Vasile Alecsandri". Să-nceapă spectacolul!

sala mare teatrul vasile alecsandri iasi


Și a început. Dar nu acum, ci pe 22 februarie 2013, la ceas de seară. O seară geroasă, dar nu într-atât de haină încât să mă deturneze de la scopul inițial, acela de a mă bucura de o seară de calitate, în compania dragului meu Ionuț și a unei săli de spectacol EXCEPȚIONALE. 

Venisem pregătită de la București cu un bilet la balcon - dreapta, 17,6 lei, achiziționat online prin Eventim. Puteam să-mi aleg oricare altă zonă, dar mi-am ales special acest amplasament, pentru că voiam să mă bucur, în principal, de sală, mai mult decât de reprezentație. Să mă bucur de ea fără să-mi sucesc gâtul la 360 de grade, să pot face fotografii fără să deranjez prea multă lume... Nu știam atunci, dar urma să aflu în ziua spectacolului, că pot face poze nestingherită oriunde, atâta timp cât nu se întâmplă nimic pe scenă și nu știam nici că o să mă prindă atât de mult acțiunea piesei "Pălăria florentină" și că o să-mi placă atât de mult încât o să uit că mă aflu într-o sală pur și simplu minunată. Eh, doar un detaliu...

Spectacolul începea la ora 19 și nu-l alesesem pentru măiestria actorilor sau ițele încurcate, dar comice ale poveștii. Știam doar că o să fie ceva în genul commediei dell'arte pe care o savurasem cu ceva timp în urmă, la Teatrul Masca. Am râs la fel de mult, s-a cântat la fel de mult și de magistral, s-a interacționat cu publicul, dar nu la fel de implicat, însă povestea din Iași m-a ținut mai mult cu sufletul la gură decât cea savurată în București. Cea din Iași a avut elemente de commedia dell'arte, dar nu a fost doar comedie. A avut suspans și acțiune palpitantă, momente de nebunie și un final care demonstrează că nimic din tot ce s-a întâmplat n-ar mai fi avut loc, dacă personajul principal ar fi dat mai multă atenție lui ăl bătrân!

Evident, nu știam toate acestea când mi-am luat biletul. Voiam doar să văd sala, la recomandarea Ioanei Budeanu (mulțumesc încă o dată), iar singura piesă care se juca în Sala Mare în perioada când aveam să fie eu la Iași era... ați ghicit... Pălăria florentină.

Ajunsă cu aproximativ un sfert de oră înainte de spectacol, am rămas uimită să văd câtă lume se strânsese la teatru. În București știam că e "bătaie" pe locuri, dar nu mă așteptam ca și moldovenii să fie așa mari amatori de teatru. Încă o bilă albă pentru ei, pe lângă multe altele care s-au strâns de-a lungul vremii. 

Prima dată, m-a "izbit" exteriorul. Ce mai încolo și încoace, clădirea arată într-un mare fel. Nici n-ai spune că are peste 100 de ani!

teatrul national iasi noaptea


teatrul national vasile alecsandri iasi

teatrul national vasile alecsandri iasi



Cum am intrat, m-a "izbit" holul. Nu sunt multe castele care se pot lăuda cu un asemenea interior, darămite un teatru! Deja fața mea făcea febră musculară de la atâta zâmbit :)

hol teatrul national iasi

hol teatrul national iasi

hol teatrul national iasi


Apoi am urcat vreo două etaje și m-am strecurat pe o ușă simplă, ca imediat să mă opresc în loc. 

intrare sala mare teatrul national iasi


Aceasta era Sala Mare! O vedeam, era aievea, dar parcă era prea frumoasă ca să fie adevărată! Candelabrul te hipnotiza, scaunele pulsau de roșu, picturile te captivau... Nici nu știam unde să mă uit mai întâi!


candelabru teatru national iasi

candelabru teatru national iasi


sala mare teatru iasi

sala mare teatru iasi

sala mare teatru iasi

După ce mi-am găsit locul, am început să trag cadre peste cadre, într-o sete nebună de a capta frumusețea locului, temându-mă că, într-o clipită, ar putea să dispară. Am ajuns și la intrarea de la mijlocul balcoanelor, unde am întrebat două supraveghetoare dacă pot face fotografii și de acolo, amabile mi-au răspuns că da, fără probleme, dar doar până începe spectacolul sau în pauză. 


La finalul spectacolului, pe care vi-l recomand cu mare drag (cine vrea să știe povestea pe larg, să dea un semn), m-am furișat și la parter, unde sala, deja părăsită, m-a copleșit cu totul. Parcă striga "sunt minunată" din fiecare decorațiune, culoare, nișă...

sala mare teatrul national iasi

sala mare teatrul national iasi

sala mare teatrul national iasi


Dacă nu știți unde să întâlniți extazul, vă recomand Sala Mare a Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași. La final, nu știu ce să vă recomand: piesa sau sala. Cred că nu merg una fără cealaltă!




UPDATE 2015: Teatrul se poate vizita de luni până sâmbătă, între orele 10-17, și a fost clasificat într-un top BBC drept al doilea cel mai frumos teatru din lume!

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!