Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

marți, 12 martie 2013

Casuta vesnicei copilarii: Bojdeuca lui Ion Creanga din Iasi

Sunt sigură că spiritul celui mai mare povestitor român nu a părăsit încă această lume. Altfel nu pot să-mi explic cum în toate locurile care amintesc de Creangă sunt... pisici. Probabil, felinele simt sufletele bune, în jurul cărora se aciuează, iar un om care s-a născut de Mărțișor și a devenit legendă de Revelion nu poate fi decât o persoană bună.

pisica bojdeuca ion creanga iasiNici la căsuța sa umilă din Iași, pisicile nu lipsesc. Grase și frumoase, își plimbă blănurile pufoase pe lângă curtea spre care scriitorul privea când își așternea cuvintele savuroase pe hârtie. Miorlăie la fel cum o făceau și când nea Ion era în viață și te fericesc pe tine, doar un turist oarecare, cu mângâierile de care se bucura și maestrul regionalismelor.

Prinsă parcă într-o eternă copilărie, căsuța unde Creangă și-a petrecut ultimele clipe din viață este micuță, dar frumușică, ca un prichindel dornic mereu de joacă. Este, de asemenea, un cămin al inspirației: aici au luat naștere delicioasele "Amintiri din copilărie" și, tot aici, Eminescu a avut drept muze dealurile Ciric și Sorogari, pe care le-a privit și colindat în fiecare seară din vara și toamna lui 1876, alături de bunul său prieten - Creangă.

Casa mică și sărăcăcioasă, alintată bojdeucă, pare uitată într-una din poveștile humuleșteanului: prea contrastează cu vilele moderne ale vecinilor, prea nu e în ton cu vremurile...

Vă invit în prima casă memorială din România și, totodată, în cel mai vizitat muzeu din Iași!


bojdeuca ion creanga iasi

În 2004, coboram dintr-un taxi alături de părinții mei, undeva în Iași, fără să știu exact în ce parte a orașului mă aflu, dar nerăbdătoare să mă întâlnesc cu Ion Creangă. Știam că o să-l găsesc într-o căsuță cum mai văzusem până atunci doar în muzee ale satului și eram sigură că deși a plecat demult dintre noi, o să-l simt și o să-l văd în fiecare colț, pe fiecare scaun, la ferestre sau în jurul unei sobe. Așteptările mi-au fost confirmate, ba chiar întrecute, datorită celui mai bun ghid pe care mi-a fost dat să-l întâlnesc în România și al cărui nume îmi e ciudă acum că nu l-am reținut. Un excelent povestitor, asemeni celui despre care vorbea, un domn la a doua tinerețe care dădea viață fiecărui cuvânt și-ți crea în fața ochilor imagini vii și pasionante, ca și cum te-ar fi teleportat pe vremea lui nea Ion.

fereastra bojdeuca ion creanga iasi


În februarie 2013, când m-am întors aici, mai stăpână pe situație, m-aș fi așteptat să-l reîntâlnesc. N-am avut acest noroc, dar vizita n-a fost un fiasco. O doamnă amabilă și la fel de pasionată de subiect a deschis ușa bojdeucii. În interiorul micuței casei a năvălit aerul rece de iarnă, dar n-a putut să acopere... mirosul lui Creangă. Îmediat în dreapta, odaia povestitorului și patul de unde și-a luat adio de la lumea aceasta, pe care o iubea nespus. Deasupra patului, portretul, care-l înfățișează exact cum arăta în ultimele clipe ale traiului pe pământ - voinic ca niciodată, pregătit de noi aventuri.

camera bojdeuca ion creanga iasi


În stânga bojdeucii, o altă odaie. Bucătăria și locul de odihnă a Tincăi, gazda și cea care l-a îngrijit pe scriitor până în ultimele secunde și care, după decesul acestuia, a trecut căsuța pe numele acestuia. Aici "miroase" a Humulești: cu soba de același tip, unde se agățau motoceii de lână, cu măsuța și scăunelele "ca de copii".

bucatarie bojdeuca ion creanga iasi


Între cele două odăi - un hol jos și strâmt, care nu se prea potrivea cu gabaritul "popei-smântână"; scriitorul era fanul absolut al smântânii și nu exista mâncare care să nu fie "condimentată" cu acest produs cu nivel considerabil de grăsime. Colesterol? Atunci nu exista așa ceva! :)

La capătul holului, o verandă simplă care pe vremea lui Creangă nu era închisă, ca acum. Ea oferă o priveliște minunată spre dealurile Ciric și Sorogari, care nici ele nu mai sunt aidoma epocii scriitorului, fiind acum împânzite cu mult mai multe case, cu o arhitectură net schimbată. Aici petreceau "clipe fără de pereche" doi buni prieteni, care nu știau pe atunci ce legende vor deveni. Ion Creangă și Mihai Eminescu povesteau vrute și nevrute, admirând dealurile de unde tocmai se întorseseră.

veranda bojdeuca ion creanga iasi

Aici, ghida a dezvăluit o informație prețioasă: se pot face fotografii, contra-cost. 10 ron era taxa. Nu m-am zgârcit. I-am spus că este a doua oară când vin aici și la prima vizită n-am rămas cu nicio amintire "fizică". I-am spus de primul ghid, care mă impresionase, și mi-a răspuns că "probabil, e colegul meu". Of, de ce nu era atunci prin preajmă? Am făcut fotografiile, dar de-abia când am ajuns acasă am realizat că panorama cu dealurile nu s-a captat. Fiind foarte frig în Iași la finele lui februarie, aparatul de fotografiat tot făcuse figuri, închizându-se după bunul său plac. Chiar și la Grădina Botanică. Mi-a părut rău, pentru că este o priveliște foarte frumoasă, dar m-am consolat cu două gânduri: pe de o parte, pentru că te-am făcut curios/oasă și vei merge chiar tu să admiri panorama (biletul costă 3 lei/adult), iar pe de altă parte, pentru că ghida a fost simpatică și m-a taxat doar cu 4 lei pentru fotografiere:D


Pun punct acestei povești cu urarea lui Creangă, prin care încheia scrisorile pe care i le trimitea lui Eminescu: "Sănătate și voie bună, Ionică*"


pisica bojdeuca ion creanga iasi


Cum ajungi?

1. Pe jos, de la intersecția mare unde se află Mănăstirea Golia (unde Creangă a locuit 5 ani), mergi pe strada Sărărie până te intersectezi pe dreapta cu Strada Scăricica. O urmezi cam 200 m și când se deschide în stânga strada Simion Bărnuțiu, cotești pe acolo și în 100 m vei vedea bojdeuca pe dreapta. Durată: minim 15 minute.

2. Cu taxi-ul, de la Copou, însă ai putea avea surpriza ca taximetristul să te întrebe pe tine unde mai exact e bojdeuca! Durată: maxim 5 minute

! Consultarea gps-ului nu este un moft aici, pentru că Țicăul este o zonă cu multe străduțe și case !

--- Vezi amplasamentul exact în secțiunea "Locația", din subsolul articolului ---


*sursa
__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!

7 comentarii:

  1. Foarte frumoasa expunere,bravo, cu adevarat niste impresii de calatorie exprimate cu suflet si har. Pacat ca domnisoara nu si-a lasat numele. Eu mi-am trait copilaria vecin fiind cu bojdeuca si recunosc ca,acest fapt si-a pus amprenta asupra mea. Pe ghidul caruia entuziasmata domnisoara i-a uitat numele l-am cunoscut pe cind eram copil iar el tinar absolvent de facultate,proaspat repartizat la bojdeuca. Era pe la mijlocul anilor '70. Citiva ani mai apoi a fost mutat dar a revenit si cam de 30 de ani este custodele muzeului. Il cheama Constantin Parascan este si scriitor,avind publicate si citeva carti cu tematica Creanga. Da, cam asta e,la final vreau sa spun ca vecinatatea cu bojdeuca a dat un farmec aparte copilariei mele si de cite ori ma uit inapoi peste ani,parca imi tresalta inima de bucurie, vorba marelui Creanga. Pentru dvs. Ionel Iacob.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru aprecieri, domnule Ionel. Aflasem povestea ghidului de la un comentariu anterior, de acum 7 saptamani,dar nu-mi explic de ce nu mai este vizibil sub acest articol. Sunteti un norocos ca ati locuit chiar langa bojdeuca. O copilarie de neuitat, cu siguranta!

      Ștergere
  2. foarte frumoasa expunerea felicitari! si eu am fost la bojdeuca tot in februarie. am batut drum lung din ploiesti dar a meritat locul este fermecator ca si modul in care l-ai prezentat singurul meu regret este ca nu am facut poze si nu am decat o carte postala amintire ( cred ca frigul a fost de vina) sper insa ca voi mai avea ocazia sa vizitez aceste locuri pentru ca sunt pur si simplu superbe si incarcate cu emotii. pleci alt om de acolo si pretuiesti altfel valorile literaturii romanesti! Ii indemn si eu pe toti sa viziteze bojdeuca si in cazul in care sunteti cu masina gps ul e sfant pentru ca sunt ff multe stradute! Inca o data felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc. Intr-adevar, sfatul cu gps-ul e musai de urmat. Pana si un taximetrist din Iasi a avut nevoie de el ca sa stie exact unde e bojdeuca ;) Dar, oricum, Ticaul este un cartier foarte frumos si nu i-ar parea nimanui sa se rataceasca prin el

      Ștergere
  3. Comentarii 12.03-18.03.20134 iunie 2013, 14:31

    Raluca - http://dichisuri.ro
    Buna. Ghidul pe care l-ai intalnit in 2006 trebuie sa fi fost Constantin Parascan. A fost profesorul meu la facultatea de jurnalism din Iasi si este cel mai pregatit om cand vine vorba de Creanga. Si eu am indragit Bojdeuca datorita lui si l-am redescoperit pe Creanga tot datorita lui. Ma bucur ca nu sunt singura care a avut aceasta parere :)

    Anda
    Raluca, esti o scumpa! Multumesc tare mult pentru informatie. Traiasca domnul Constantin!

    wish2go
    Frumoasa poveste! La fel si fotografiile! Pisica era de-a casei?

    Anda
    Multzam;) Pisica pe care am surprins-o in imagini era prietena “la catarama” cu alta pisica, tot grasa, dar neagra. Le-am gasit in fata bojdeucii. Nu stiu efectiv ale cui sunt, probabil sunt vagabonde. Pisicile, oricum, adora sa investigheze, asa ca si daca ar dormi la bojdeuca, n-ai prea avea sanse sa le gasesti acolo:)

    Geta Geta @ FB
    Am fost si noi pe aici. Pe nerasuflate am citit articolul.

    Larisa
    Frumos! Chiar un loc deosebit. Mi-ar placea sa-l vizitez cand ajung p la Iasi.

    Fotomodela- http://fotomodela.ro
    un loc plin de liniste si inspiratie...un loc din alta lume..menit sa iti dea o atitudine pozitiva

    Anda
    Ai dreptate. Nu poti sa nu te simti bine aici si pleci cu un mare zambet pe chip. Terapie pura!:)

    Andreea B - ://aradeanca.com
    Creanga si bojdeuca lui, Eminescu si lacul cu nuferi de la Ipotesti. Oameni si locuri emblematice. Cand eram doar un tanc am vizitat ambele locatii iar pozele cu bojdeuca mi-au trezit “Amintiri din copilarie” :)

    Anda
    Da, si lacul lui Eminescu este un loc deosebit, unde in mod normal n-ai cum sa te simti bine. Mie, insa, imi trezeste amintiri neplacute. Am plecat ciuruita de acolo - de tantari si alte insecte. Dar m-as intoarce...

    RăspundețiȘtergere
  4. Bojdeuca lui Creanga mi-a placut cel mai mult in Iasi. Am vazut-o ultima si am plecat impacata ca a meritat sa mai stau o noapte pentru a o vedea :)

    RăspundețiȘtergere