Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

sâmbătă, 9 februarie 2013

Faceti cunostinta cu intunericul absolut!

Din păcate, nu vă pot arăta personajul principal al acestei povești, pentru că este... invizibil. V-aș fi putut arăta o poză complet neagră până la ultimul pixel și v-aș fi zis: "Acesta este!" Chiar dacă ați fi încercat să dibuiți ceva în imagine, n-ați fi reușit și asta pentru că v-ați fi uitat, de fapt, exact la el, la personajul principal, adică la ÎNTUNERICUL ABSOLUT! Știu, sună sumbru și... chiar este! Așa-zisul întuneric cu care orășenii sunt obișnuiți e mai mult lumină față de întunericul cu care s-au acomodat vietățile dintr-o peșteră. Pentru câteva secunde, care par minute prea lungi, puteți faceți și voi cunoștință cu EL, mărețul întuneric. Tot ce trebuie să faceți este să vă cumpărați un bilet (15 lei/adult) la Peștera Valea Cetății, situată la 1,5 km de cetatea Râșnovului. Ah, și să nu vă uitați acasă doza mare de curaj!

Intrarea în peșteră. Aici încă nu știi ce te așteaptă!
intrare in pestera valea cetatii


La propunerea J'Info Tours, duminică, 3 februarie 2013, am urmat multiplele indicatoare de pe DN 73, din Râșnov, care ne-au condus spre peșteră via DN 1E (Râșnov-Poiana Brașov). Am trecut pe la poalele cetății Râșnov și, după circa 1,5 km, ne-am oprit într-una din cele două parcări de pe dreapta. Am urmat, apoi, pe jos, un drum pitoresc care vara nu poate dura mai mult de 10 minute, dar care în anotimpul rece, "condimentat" cu gheață, ne-a dat mai mult de furcă. Bine, recunosc, am "pierdut" timp și la coadă în fața singurelor două toalete ecologice din zonă (atenție! sunt primele două pe care le întâlniți, pe stânga. Altele nu mai există!).

in drum spre pestera valea cetatii rasnov

in drum spre pestera valea cetatii rasnov


Imediat după acele toalete (cea din dreapta nu prea e stabilă!), veți ajunge la o bifurcație. Indiferent pe care drum alegeți s-o luați, tot la peșteră ajungeți, dar iarna, vă recomand, cu cea mai mare seriozitate, să nu urcați pe traseul cu scări. Da, este mai frumos pe acolo, dar o să vă blestemați decizia având în vedere că nu există loc pe cărare care să nu fie stăpânit de gheață. Credeți-mă, e mult mai ușor dacă alegeți varianta din dreapta!

Odată ajunsă în fața peșterii, am exclamat (în sinea mea): "Oh, nu din nou!" Ce se întâmplase? Aflasem că peștera se vizitează doar cu ghid, la intervale de 30 de minute, dar deja eram în așteptare vreo 30 de persoane (15 eram doar noi, cei din echipa "J'Info Tours"). Deja îmi închipuiam o situație asemănătoare celei din vara trecută, de la Peștera Urșilor.

Din nefericire, n-am fost prea departe de repetarea acelei experiențe și, la ieșirea din peșteră, eram hotărâtă să scriu "de rău" despre această vizită, deși mă durea sufletul să fac asta, nefiindu-mi o obișnuință. Dar când vezi că nu toți turiștii sunt ca tine, când sunt mulți care pur și simplu nu pot să tacă din gură când li se cere expres asta, mai că nu-ți vine să promovezi acest loc, doar-doar se va mai "purifica" de așa-zișii turiști. 

Dar, s-o iau pe rând. Timpul de așteptare este decent și, culmea, s-a respectat! Și mai culmea a fost că am auzit TOATE explicațiile frumoasei ghide (azi am aflat că există femininul de la "ghid":D), dar asta nu s-a datorat doar iscusinței specialistei, ci și pentru că vizita se rezumă, practic, doar la o sală - Sala Mare

sala mare pestera valea cetatii

sala mare pestera valea cetatii

sala mare pestera valea cetatii

sala mare pestera valea cetatii

prin sala mare pestera valea cetatii


Aici ne-am strâns toți vizitatorii, pe pasarele așa cum am mai văzut în Peștera cu Cristale și ghida a început a doua serie de explicații. Înainte de acest moment, la intrare, fiecare vizitator a primit o fisă pe care a introdus-o într-un orificiu al unei uși batante și, după ce a repetat toată lumea mișcarea, ne-am adunat în fața unui perete fals cu o ușiță pe mijloc, construit pentru a facilita intrarea în peșteră. Din 1951 (când a fost descoperit acest univers subteran) și până în 2010 (când s-a început amenajarea sa), accesul se realiza exclusiv pe burtă și coate printr-un infim spațiu lăsat special neacoperit deasupra acelei ușițe. După ce am trecut de portița pe care trebuia fiecare vizitator s-o țină deschisă pentru cel din spatele său, am colindat câțiva metri printr-o galerie nu foarte spectaculoasă ca să ajungem imediat în Sala Mare. 

pestera valea cetatii rasnov

galerie pestera valea cetatii

acces intre galerie si sala mare pestera valea cetatii


Am dat, cu toții, un ocol sălii, strecurându-ne pe aici...

scara in pestera valea cetatii


...apoi și-a ales fiecare un locșor pe pasarelă (eu m-am așezat cu spatele la formațiunea din imaginea următoare) și ghida a început povestea.

pestera valea cetatii rasnov


Peștera a fost descoperită în 1951, de către un sas al cărui nume nu este cunoscut, dar de-abia în martie 2010 au început lucrările de amenajare. S-a lucrat doar până în septembrie, același an, și pe 29 decembrie 2010 s-a deschis oficial. Totuși, chiar dacă nu s-a vizitat până acum 3 ani, dovezi că oamenii au mai trecut din '51 pe acolo se vor vedea pe vecie, prin funinginea de pe pereți sau stalactitele/stalacmitele ciuntite. La amenajarea turistică a peșterii au contribuit 7 speologi români, iar sistemul de iluminat este pe led, cu lumină rece, care nu emană căldură. Suprafața totală a peșterii este de circa 1 km, din care 330 m se vizitează exclusiv pe burtă și coborâri pe coardă. Doritorii pot accesa și acel sector, dar nu înainte de a face o programare și de a dovedi că sunt apți pentru un asemenea traseu. Adică, e nevoie de asigurare medicală care să confirme că nu suferă de claustrofobie, epilepsie sau alte afecțiuni care nu se potrivesc cu spațiile închise și întunecoase. Eu deja visez la acest traseu, doar și pentru că la ieșire te așteaptă o poieniță!

Poate mulți dintre voi au auzit de Peștera "Valea Cetății" de la televizor, nu pentru vreo formațiune carstică spectaculoasă, ci pentru... concertele care au loc în fiecare sâmbătă, de la ora 17. De la jazz la muzică moldovenească, cu excepția manelelor, orice meloman se va simți bine în timpul reprezentației oferită de Filarmonica din Brașov. Chiar dacă nu ești pasionat de muzică, tot cred că e fain de văzut și auzit spectacolul de 45 min-1 oră, pentru că nu se face uz de boxe sau microfoane, mulțumită acusticii incredibile a Sălii Mari, datorată înălțimii sale de 25 m. 

Și când tocmai îmi imaginam cât de frumos s-or auzi instrumentele muzicale, ghida face un anunț care mi-a înmuiat picioarele și care m-a făcut să exclam (din nou, tot în gând): "Nu din nou!" Ea ne-a sfătuit să facem liniște și să ascultăm sunetele peșterii, pentru că va stinge TOATE luminile și ne va face cunoștință cu... întunericul absolut! Eu deja mă prinsesem de balustradă, știind ce avea să urmeze, pentru că făcusem deja cunoștință cu el la Peștera Comarnic. Chiar n-aveam chef să experimentez din nou aceleași simțăminte, când orbești brusc și îți vine să urli, conștient că ești la mila naturii... Ei bine, n-am scăpat! Am pățit-o din nou! De două ori! Pentru că în prima repriză de orbit, un mitocan de lângă mine (că altfel, sincer, n-am cum să-i spun) s-a tot hlizit, ca apoi tot el să ceară ghidei să repete experimentul. Speram ca măcar de data aceasta să tacă naibii din gură, dar n-ai să vezi așa ceva de la această specie de turist. Am reușit, totuși, să surprind, printre zgomotele monstrului uman, activitatea peșterii, cu picăturile care se chinuie în sute de ani să formeze de-abia 2,5 cm de stalagmite (formațiunile care pornesc din podea) sau stalactite (cele care vin de sus și care, unindu-se cu stalagmitele, formează coloane). Când mi-am recăpătat simțul vederii și ghida a specificat că ar fi trebuit să "facem" liniște, am exclamat (de data aceasta cu voce tare): "N-ai cu cine!" Cine credeți că m-a auzit? Nu, nu mitocanul, ci nevastă-sa, care a catadicsit doar să râdă în batjocură! Mda... Ăsta e unul din acele momente când îți e ție rușine că altul e român!


Concluzii

1. Pe cei care nu sunt la prima vizită într-o peșteră, s-ar putea ca Valea Cetății să nu-i dea pe spate și să considere, ca și mine de altfel, că maxim 5 ron/adult ar fi fost de-ajuns pentru vizitarea unei singure săli de peșteră. Ca o comparație, același tarif se percepe și la o peșteră unică în Europa, dar și la faimoasa Urșilor, unde vizita durează în jur de 1 oră. Dacă îți petreci vacanța în zona Rucăr-Bran sau Poiana Brașov, atunci merită să-i faci o vizită!

2. Nu există taxă foto, dar se pot face fotografii, inclusiv cu blitz. La cerere, după ce se termină vizita, ghida mai poate zăbovi câteva minute cu "întârziații" care pot face pozele cu ajutorul trepiedului. Dacă știam, mi-l luam de acasă!

3. Din dreptul intrării în peșteră până spre versantul de vis-a-vis puteți să vă dați cu tiroliana, pentru 10 lei/persoană. Înălțimea la care este așezat cablul nu este foarte mare și erau mulți copii care o încercau. Dacă aveam mai puțini spectatori și nu trebuia să urmez programul unui grup, mă dădeam și eu! Data viitoare!:)

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!