Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

luni, 7 ianuarie 2013

Dupa-amiaza in capitala celui mai sarac judet din tara*

strada garii giurgiu vechi
Vaporul trage pentru ultima dată aer în piept și virează spre portul dunărean. Eroul poveștii noastre privește din cabina sa, de care s-a săturat până peste cap, spre țărmul românesc, scăldat în lumina caldă a soarelui. Vede pământul. Ahhh, de-abia așteaptă să-l atingă, să-l sărute, să scape de atâta balans, să respire parfumul florilor, să scape de aerul împuțit de atâta pește, pește peste tot.

De îndată ce ancora se scufundă în Dunăre, eroul sare peste bord și aterizează pe dragul său pământ. Își curăță, superficial, cu mâinile, hainele prea mult purtate și-și pironește brațele în șolduri. Savurează, cu nesaț, cerul prea albastru, faleza aglomerată, copacii prea verzi, câmpul nemărginit care i se întinde în față. N-o să arunce nicio privire înapoi. Gata cu voiajul! E timpul pentru viață - zbuciumată, colorată, palpitantă. Pe uscat. Foarte curând va ajunge pe promenada din oraș, unde domnițe elegant îmbrăcate îl vor privi timide de sub umbreluțele delicate. El le va zâmbi ștrengar și va aștepta domnișoare curioase lângă Turnul Ceasornicului. Poate astăzi este ziua când își va găsi aleasa inimii. Este optimist. Dacă nu azi, mâine. Ar fi motivul ideal ca să rămână pe uscat. Ca să-l rețină ceva. Cândva, o va găsi. Giurgiu nu pleacă nicăieri...

Într-adevăr, Giurgiu a rămas acolo unde i-a fost destinat să trăiască, dar nu mai este orașul pe care l-a cunoscut eroul de mai sus. Nu are strălucirea Brașovului, nici maiestuozitatea Sibiului, nu e nici agitat ca o mare urbe, n-are clădiri impresionante ca-n Timișoara sau Cluj, nici parcuri memorabile ca-n Craiova. Este o capitală de județ captivă într-o câmpie nu prea ofertantă, dar cu un mare aliat la periferie - Dunărea.

Orașul mi s-a părut, în multele dăți în care l-am străbătut, blocat într-o epocă fără sfârșit, ca-ntr-un glob de cristal din care nu va putea ieși vreodată. Dacă vreți să-l vizitați, nu vă așteptați la o capitală a shoppingului, la viață de noapte strălucitoare sau la monumente istorice la fiecare pas. Totuși, nu pot nega că ultima întâlnire cu Giurgiu a fost memorabilă. Turnul Ceasornicului, promenada de pe strada Gării, cetatea sau portul nu mi-au displăcut. Ba mi-au plăcut chiar foarte mult, deși orașul este asezonat cu blocuri fantomatice, case plângând sau străzi deprimante. Luna ianuarie nu l-a pus în evidență, ci i-a accentuat culorile reci, dar am privit această călătorie ca pe o nouă provocare - să descopăr și-ntr-un oraș nebombardat de turiști și cumva o sperietoare a lor, locuri frumoase care să-mi rămână în suflet. Și am reușit! O vizită prin acest oraș mângâiat de Dunăre îți deschide ochii și-ți demonstrează că nu toate orașele trebuie să fie listate în ghidurile turistice ca să merite vizitate.

harta giurgiu
click pe imagine pentru vizualizare la mărimea optimă


Concluzia mă grăbesc să vi-o spun de la început: giurgiuvenii sunt melomani. Când n-ai prea multe distracții din care să alegi, îți faci singur propriul divertisment! Lângă Turnul cu Ceas, lângă și pe cetate, am întâlnit tineri fredonând fără reținere ultimele hituri de la radio sau ascultându-le (da, fără căști) la telefonul mobil. Gestul m-ar fi exasperat într-un București foarte zgomotos de la sine, dar în Yergöğü (Giurgiu în turcă, nu-i așa că sună tare amuzant?:D), pofta lor de muzică mi s-a părut atât de atrăgătoare încât mi s-a întipărit de-a pururea în minte și, de atunci, îi asociez pe giurgiuveni cu muzica:)

in spatele blocurilor giurgiu



Primele lucruri care mi-au atras atenția au fost căsuțele de lemn din Parcul Mihai Viteazu care au format, cu siguranță, un Târg de Crăciun. În după-amiaza din 5 ianuarie nu mai erau deschise, dar stăteau mărturie că în ciuda faptului că PIB-ul pe cap de locuitor este cel mai mic din țară în acest județ**, Sărbătorile sunt întâmpinate cum se cuvine și aici.

Apoi mi-a sărit în ochi altă construcție din lemn - bisericuța din curtea Spitalului Județean de Urgență. Am pozat-o peste gard, pentru că nu aveam chef de discuții cu paznicii, care sigur m-ar fi întrebat unde vreau să merg și care probabil s-ar fi uitat mirați la mine când le-aș fi zis că vreau să văd mai îndeaproape biserica, nu vreun pacient. Eh, chiar și de la distanță, a fost o primă surpriză plăcută.

biserica lemn giurgiu


În Piața Primăriei, în mijlocul căreia veghea însuși Vlad Țepeș, am dat de un indicator interesant: cetatea Giurgiu înainte! După cum deja presupun că anticipați, n-am putut să mă abțin să nu ascult de indicator, sunt o fată ascultătoare când vine vorba de îndrumări spre obiective turistice:D

primaria giurgiu


Până acolo însă (o bilă albă pentru că sunt multe indicatoare pe drum și te duc fix lângă cetate), am poposit la poalele Turnului Ceasornicului, un atrăgător fost punct de observație otoman, care se mândrește cu o înălțime de 22 m. Vă rog să ne înclinăm în fața acestui minunat monument, că tare frumos l-au mai făcut nemernicii ăia de turci invadatori!

turnul ceasornicului giurgiu

detaliu turnul ceasornicului giurgiu


Vis-a-vis de dânsul se află altă clădire importantă din oraș, Teatrul Tudor Vianu, dar pe mine m-a atras mai mult promenada, locul unde de-abia aștepta să ajungă eroul de la începutul poveștii. Cum vii dinspre Capitală, imediat în dreapta turnului, începe strada Gării. De la Bulevardul București, se observă doar un colț de tablou, câteva culori strânse unele într-altele și o bucățică de felinar. Atâta mi-a trebuit că am și pornit într-acolo! M-a încetinit puțin ghețușul de pe jos, dar și când am ajuns... nu mi-a venit să-mi cred ochilor! Asta DA promenadă demnă de un port fluvial! 

strada garii giurgiu iarna

strada garii giurgiu iarna

vitrina magazin giurgiu

detaliu brad giurgiu


tufa conifere strada garii giurgiu


Bineînțeles că imediat m-am înfuriat că nu e tratată cum trebuie, că bătrânele căsuțe care se înghesuie și se sprijină umăr la umăr nu sunt întinerite, dar m-am calmat repede când am intrat în magazinul "Trei Shop" (foto următoare), unde am avut surpriza să găsesc ca lichide doar apă și bere. Niciun suc! Adică am găsit Coca-Cola în vârf de munte și nu găsesc în centrul și zona de plimbat a unui capitale de județ din câmpie?!

magazin treishop giurgiu


Nu vă faceți griji pentru gâtlejul meu, mi-am delectat papilele gustative cu faimoasa licoare în port, unde am plătit pentru 1 L de Coca-Cola astronomica sumă de 5 lei (am găsit și cu 4,5 ron un pic mai încolo, sâc!), dar nu mi-a părut rău - să savurezi o asemenea băutură privind Dunărea nu se compară cu nimic! Poate doar  cu a da pe gât aceeași băutură privind Bucegii:D


La ieșirea din oraș, spre port, în dreptul canalului Sfântul Gheorghe și în dreapta podului albastru, am zărit cetatea. Iarna este mai greu de dibuit, pentru că vechile pietre care odată erau mândre apărătoare de vieți și onoare se confundă cu zăpada care le îmbracă în lunile geroase. Dar înainte să năvăliți în cetate, opriți-vă câteva minute pe podul acela și priviți-l cu atenție. Aveți în față primul pod curbat în plan orizontal construit în Europa! Are 107 ani și responsabili pentru această minunăție inginerească au fost Ion Ionescu-Bizetz (care dă și numele podului) și... și... Anghel Saligny! Să nu-mi spuneți că nu știți cine e Saligny; e nenea ăla care a făcut podul ăla mișto pe care-l vedem când mergem la mare.

primul pod curbat din europa giurgiu


De pe acest pod cu care ar trebui să ne mândrim, am surprins și imaginile următoare. Aici, iarna parcă tocmai își încorda mușchii...

peisaj cu gheata giurgiu

gheata giurgiu


Și haide-n cetate, că tot am vorbit de ea și încă n-am arătat-o. Din satelit (imagine capturată prin Google Earth) arată cam așa...

cetatea giurgiu vedere din satelit


...dar nu vă așteptați să fie cea mai wow-wow pe care ați văzut-o până acum. Sărmana a îndurat multe în cei 617 ani de existență***: s-a născut în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, apoi 400 de ani a stat pe mâna turcilor, ca ulterior să suporte peste 20 de asedii, să fie parțial demolată de ruși și, în fine, distrusă de cetățeni orașului, probabil ca să nu mai atragă atâtea nenorociri. De reținut este faptul că deși nu este cea mai aspectuoasă și vizitarea ei este gratuită, fără să-ți pape prea mult timp, aici s-a descoperit cea mai veche piesă de artilerie de pe teritoriul țării noastre!

portret la cetatea giurgiu portret la cetatea giurgiu portret la cetatea giurgiu
portret la cetatea giurgiu portret la cetatea giurgiu la cetatea giurgiu cetatea giurgiu


Și de la cetate, haideți în port!

Aici am întâlnit pescari care urmau să aibă cu ce se lăuda acasă, unul dintre ei prinsese un fitofag. L-am crezut pe cuvânt, că nu mă pricep:D. Faleza era presărată cu băncuțe și coșuri de gunoi (foto 8), l-am întâlnit și pe Ulise (foto 1), am aflat că se oferă "locurii de muncă" pentru fete "necasotorite" (foto 9) și i-am cunoscut pe adevărații stăpâni ai portului - niște dulăi în toată regula, care se transformau în dihănii zgomotoase doar când le treceau prin fața ochilor biciclete. Altfel, erau niște mielușei, care nu făceau mofturi la mâncare și care s-au bucurat și pentru câțiva biscuiți. La doi pași sau, mai bine zis, la câteva trageri de rame, se afla Ruse, al cincilea oraș ca mărime din Bulgaria. Părea adormit, la fel ca vecinul său de pe malul românesc, sau poate era doar înfrigurat. Ianuarie nu-i făcea cinste nici lui!

ulise port giurgiu tricolor reflectat in dunare giurgiu portul giurgiu portret portul giurgiu
pescar port giurgiu giurgiu si ruse fereastra port giurgiu faleza port giurgiu
anunt angajare in giurgiu caine port giurgiu capitania port giurgiu ciori portul giurgiu
barca cu motor pe dunare la giurgiu bicicleta port giurgiu bicicleta port giurgiu


*,**sursa
*** sursa - panoul de informare din fața cetății
sursă foto1

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!