Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

joi, 10 ianuarie 2013

Am imblanzit jungla din Banat!

Arborele este ca și omul. Are expresie, e vesel sau trist, agitat sau meditativ. Când își mișcă ramurile, aștept să vorbească. Nu m-ar mira și nu m-ar speria o pădure care ar vorbi - M Dracea

banca parcul dendrologic bazosu nou
Cuvintele de mai sus ne-au mers direct la inimă când ne-au strigat cu limbă de moarte, de-abia ținându-se cu ultimele puteri de un panou ramolit din Parcul Dendrologic de la Bazoș. În jurul nostru, al meu și al lui Ionuț, respira puternic o junglă deghizată în pădure. Tocmai scăpasem din tentaculele ei căptușite cu pânză de păianjen și cine mai știe ce și acum încercam să recepționăm mesajul cuvintelor pictate în vopsea albă.

Ne aflam undeva în Banat, cu o dublă misiune: încercam, disperați, să scăpăm de căldura infernală de la finalul lui august și doream să facem cunoștință cu un parc bătrân de 100 de ani. Misiunea a fost îndeplinită, deși la un moment dat am rătăcit minute bune din dorința de a vedea un castel care, de fapt, nu mai era demult prin preajmă. Dar s-o luăm cu începutul.

De la bun început trebuie să stabilim unde ne aflam, pentru că deși numele oficial este "Parcul Dendrologic de la Bazoș" sau "Arboretumul Bazoș", el nu se află, de fapt, la Bazoș, ci în Bazoșu Nou. Deși trăiește la mai puțin de 20 km de Timișoara, plămânul verde nu are nicio tangență cu o zonă limitrofă unui mare oraș. Este izolat în mijlocul unei câmpii și singurii vecini îi sunt doar câteva case și soarele prea torid. Cel mai ușor ajungi în vizită la el din Remetea Mare, situată pe DN 6, între Timișoara și Lugoj, de unde cotești spre Bucovăț și, în sat, urmărești drumul mai bun, care să te scoată din așezare, pe DJ 609, iar după 3 km parcurși prin arșița Banatului vei observa, pe stânga, oaza pe care o visai. Intrarea în parc este vizibilă și marcată corespunzător, iar vizitarea este gratuită.

parcul bazosu nou vedere din satelit
vedere din satelit, via Google Earth

După ce te acomodezi, pe parcursul unei lungi alei, cu atmosfera, brusc, mai răcoroasă, vei ajunge în dreptul unor mici porți frumos colorate, unde te așteaptă o hartă și informații interesante despre obiectivul în care tocmai ai pătruns.

harta parcul dendrologic bazos
click pe imagine pentru vizualizare la mărimea optimă

Voi reveni asupra acelor informații, după ce mai povestesc puțin despre traseul nostru. Chiar din punctul unde se află harta, se zărea puțin din Turnul de Apă, așa că, evident, ne-am grăbit să-l vedem.

turn de apa parcul bazos turn de apa parcul bazos ferestre turnul de apa parcul bazos


De impresionat, ne-a impresionat, dar nu în sens plăcut. Deși de la distanță, arată destul de atrăgător, cu cât te apropii, imaginea frumoasă se transformă într-una de coșmar, care vine la pachet cu un zumzet de muște care deja par agresive și cu izuri care sigur nu-s iscate de copacii din jur. În interior, la parter, că doar atât am avut curaj să ne uităm, am zărit un pat distrus, pus într-un colț, și bucăți din tăblia unui dulap. Deși totul în jur, de la copaci, la iarbă și la pământ, părea viu, turnul ziceai că e un hoit în mijlocul unei mări verzi.

L-am lăsat rapid în urmă, cu mare părere de rău, dar venisem aici ca să ne simțim bine, nu ca să ne întristăm. De aici am mers sau credem că am mers spre Parcul American, unde ar fi trebuit să vedem zeci de arbori aduși tocmai de la Universitatea Harvard, din SUA! Din păcate, cărările care pornesc de la turn nu sunt îngrijite și cam toate arată la fel, fără să știi exact care este cea menționată pe hartă. Noi am continuat să mergem, dorind să realizăm un fel de circuit ca să vedem cam tot ce e de văzut aici, dar în loc să ne minunăm de frumusețile care sigur ne înconjurau, am ajuns să luptăm pentru... propriile vieți! Cărarea pe care o apucasem de-abia se mai zărea, crengile ascuțite ne atacau constant fața, iar pe ele, pe lângă frunze, se găseau kilograme întregi de pânze de păianjen, pe care nu le vedeai, dar le simțeai pe față, pe mâini, pe gât!

prin parcul dendrologic bazos

arboretumul bazos


Sigur nu mai trecuse nimeni pe acolo demult și urma să aflăm că zona circulată și amenajată pentru vizitare în condiții optime este doar cea din dreapta turnului, spre fostul castel și Poiana Frumoasă.

Ionuț, cel mereu cu ideile la el, s-a înarmat cu un... băț și a luat-o înainte, mișcându-l în sus și-n jos, așa cum face un preot cu o cădelniță, încercând să destrame opera arahnidelor. Nu a ridicat slăvi în timpul ritualului, dar acum mă gândesc că poate ar fi funcționat și mai bine. Iar ca să nu ne rătăcim (probabilitatea era destul de mare), am pus gps-ul de pe telefonul mobil la treabă, care ne-a fost de mare ajutor pentru că ne-a scos într-o poiană - Poiana La Fântână.

poiana la fantana parcul bazos


După ce am străbătut toată poiana, de la nord la sud, ne-am dat seama că n-am zărit fântâna. Probabil, își schimbase meseria și se reprofilase într-o masă, în capătul poienii, lângă o bancă. Cert este că ieșisem pe o cărare mare și... supraviețuisem junglei! Am cotit stânga pentru a vedea și Poiana Frumoasă. Am văzut-o, dar nu era nimic deosebit de pozat acolo. Doar o iarbă grasă, întinsă într-o formă circulară, bună de întins pătura pe ea...

Ne-am întors pe "Aleea Continental", am făcut cunoștință cu un foișor și 3 bănci pe care ți-ar fi fost mai mare dragul să te întinzi și să te culci vreo două ceasuri, la răcoare, și am descoperit primele plăcuțe care ne spuneau pe lângă ce specii treceam. Din păcate, n-am știut atunci și nici nu ne-a ieșit în cale... castanul comestibil! Originar din SUA și Canada, unde astăzi a dispărut cu desăvârșire, probabil că trăiește la Bazoș în zona Parcului American, prin care presupun că am trecut, dar nu ne-am dat seama.

După ce am salutat câțiva arbori și am tânjit să zăbovim mai mult pe băncile alea (mereu n-avem timp destul pentru nimic!), am pornit în căutarea castelului, că doar era trecut pe hartă, ce mai conta că în dreptul legendei scria că în acel punct era "fostul castel", sigur mai rămăsese ceva din el, nu-i așa?

foisor parcul bazos

parcul din bazosu nou

banca parcul dendrologic bazosu nou

banca parcul dendrologic bazosu nou

arboretumul bazos


După cum probabil te aștepți, n-am găsit nimic! Dar noi nu ne-am dat bătuți prea repede, am tot mers pe aceleași cărări de nu mai știu câte ori, am căutat măcar fundația (deși pădurea sigur o acoperise demult), chiar am întrebat un cuplu dacă știe pe unde ar fi (da, pe lângă ipoteticul castel am dat, în sfârșit, de oameni!!!), dar n-am reușit să rezolvăm misterul. Nu știam cât de proști am fost, căci răspunsul ne aștepta chiar lângă hartă, unde erau acele informații despre parc. Dar măcar ne-am ales cu o frumoasă ghindă, pe care o avem și acum!:)

ghinda parcul bazos


Toată plimbarea noastră, mai mult sau mai puțin liniștită, s-a derulat, de fapt, pe fosta moșie a contelui Ludovic Ambrozy, ambasador al Imperiului Austro-Ungar în SUA. S-a bucurat omul cât a putut de avuția sa și de arborii cu care și-a îmbogățit grădina, până când imperiul s-a destrămat și moșia a intrat în proprietatea statului român. Pe ultima sută de metri și-a demolat propriul castel, în care nici nu apucase încă să se lăfăie, dar cărămida rezultată nu a fost lăsată în voia naturii, ci a fost utilizată pentru construirea caselor din împrejurimi. Turnul de Apă a scăpat nevătămat, dar amintirea contelui parcă apasă și astăzi peste el, iar parcul a rămas tot în proprietatea statului... O fi bine, o fi rău, las aprecierea la latitudinea fiecăruia.

Deși nu este amenajat în totalitate, parcul de 60 ha are site și este înfrățit cu arboretumul "Arbofolia", Parc National des Barres, din Franța! Și chiar dacă a vrut să ne aplice o "mască hidratantă" ori ne-a păcălit cu un castel, nu ne-ar deranja să ne întoarcem. Aici nu ne-am fi mirat nici noi dacă pădurea ar fi vorbit!

arboretumul bazos



Acest obiectiv este doar unul dintre locurile fascinante pe care le-am vizitat în perioada 18-26 august 2012. Vrei să le vezi și pe celelalte? 
Hop direct în vacanță!