duminică, 30 decembrie 2012

Top 10 cele mai savurate povesti din 2012

La finalul unui an în care nu am părăsit deloc granițele țării, în care prima săptămână din 2012 și Sfintele Sărbători Pascale m-au prins la Băile Herculane, în care am experimentat turismul balnear timp de 7 zile și vreme de alte 9 zile am făcut un tur prin Ardeal și Banat, în care am ajuns în câteva locuri unde demult îmi doream să poposesc (Piatra Singuratică, Valea lui Stan sau Cheile Corcoaiei) și proaspăt întoarsă de la, poate, cel mai frumos Târg de Crăciun din România, deci pe ultima sută de metri din 2012, merită să facem o retrospectivă a celor mai savurate povești, care sper că v-au încântat cel puțin la fel de mult pe cât mi-a fost mie drag să le scriu. Unele au fost relatate anul trecut, dar v-au plăcut foarte mult și în 2012. Probabil o să le iubiți și în 2013. Mie toate-mi sunt dragi și mă bucur că nu a trebuit să realizez eu acest clasament. L-am lăsat pe Google Analytics să se ocupe de această sarcină extrem de dificilă.

Doamnelor și domnilor, domnișoarelor și junilor, acestea sunt cele mai citite 10 povești din 2012:

top povesti 2012


joi, 27 decembrie 2012

Orasul lui Mos Craciun nu mai este Rovaniemi, ci Otopeni

Otopeni este un orășel în imediata apropiere a giganticului București, care nu a fost niciodată inclus în ghidurile turistice pentru obiective deosebite sau monumente de mare importanță, ci doar pentru uzul său practic - liantul între aeroport și Capitală. Dar acest fapt s-a schimbat în ultima lună din 2012, când Primăria orașului a transformat centrul urbei într-o explozie de lumini și culoare, care l-ar face invidios și pe Moș Crăciun, acasă la el, în Finlanda.

portret craciun otopeni 2012

miercuri, 26 decembrie 2012

Cronica unei dupa-amiezi minunate in Sibiu

Se anunța o zi de sărbătoare încă din tren, care invitase la bord două cete de colindători, care mai de care mai gălăgioși și mai pofticioși să vestească Sărbătorile sau... să facă un ban grămadă. Când urătorii coborau la următoarea stație pentru a aștepta un tren de întoarcere, gigantul de pe șine se urnea imediat și continua să-și târâie tonele prin ținutul Transilvaniei. 

La capătul unei călătorii de mai bine de 5 ore, pe 22 decembrie, undeva în jurul orei 15:30, am pășit pe peronul gării centrale din Sibiu, fosta capitală europeană din 2007. Era o clădire impunătoare, care anticipa orașul pe care-l ținea în spate: ordonată, sobră, dar totuși irezistibil de frumoasă. Exact ca Sibiul! 

vineri, 21 decembrie 2012

Cu Dunarea la fereastra

Dimineața de 26 august 2012 își dezmorțea membrele înțepenite după un somn liniștit, călduros, de vară... Ceața încă se mai amăgea cu un răgaz de somn înainte ca orele dimineții s-o trezească, inevitabil. Copacii nu își scuturau anemica rouă, pentru că nu urma să treacă mult și soarele le-o va răpi, oferindu-le în schimb aspre săgeți de căldură. Iar câmpurile își recăpătau, încetul cu încetul, culorile vii și-și încărcau energiile pentru a face față unei noi zi de caniculă.

Într-un pat străin, am deschis ochii, în acea zi din luna lui Gustar. Mi-era lene să mă ridic, pentru că eram conștientă că doar așa pot întârzia timpul să fugă și să mă aducă mai aproape de casă. Deși eram în așternuturi necunoscute, nu mă grăbeam să ajung în București. Mai aveam la dispoziție 24 de ore dintr-o vacanță de 9 zile prin iubita mea țară. Dar știam că nu pot sta la infinit în pat, așa că, cu un efort supraomenesc (oare cum am fost în stare?), mi-am întins și eu membrele, asemeni acelei dimineți, și am deschis fereastra...

panorama dunare happy fish moldova noua

joi, 20 decembrie 2012

Aici a dormit Nicolas Cage!

Dacă ai norocul ca o vedetă de talie internațională să-și întindă picioarele într-unul din paturile unității tale de cazare, cred că nu mai ai nevoie de nicio reclamă! Adaugă la această onoare, mult rafinament, bun gust, ospitalitate naturală și o predispoziție la noile media, și succesul în afacere ți-e garantat. 

Aceasta este povestea "Casei Danielescu", unde am poposit, pentru doar un prânz, în a doua zi din infotripul "Să redescoperim România". 

casa danielescu targu jiu

marți, 18 decembrie 2012

Cheile Tisitei: Asta-i Raiul in stil vrancean!

cheile tisitei muntii vranceiMai era puțin până la miezul zilei când pașii ni s-au oprit în dreptul unei arcade din lemn. În spatele unui birou rustic, Sfântul Petru sorta muritorii care urmau să intre în Rai. Accesul ți-era permis, indiferent de păcatele  pe care le îndesaseși în rucsac, pe baza unei taxe de doar 3 lei. Am observat că niciun pretendent nu dădea înapoi, așa că, îmbiați și de imaginile superbe pe care le zărisem navigând pe apele Internetului, ne-am zis că nu putem rata această șansă. Nu ai în fiecare zi ocazia să experimentezi ce înseamnă Raiul în viziunea vrânceană. Dar odată ce le-ai gustat, îți va fi mereu poftă de el! Noroc că trecerea prin acea poartă nu este definitivă și se poate repeta de câte ori poftești, de preferință... de cât mai multe ori! Fără număr!


sâmbătă, 15 decembrie 2012

Bucurestiul nonturistic: Avioanele din curtea lui Henri Coanda

În cartierul Băneasa te aștepți să vezi avioane. Mai mult pe cer sau la aeroport. Te aștepți să le vezi lustruite și gata de decolare, nu suferinde, pe moarte... Dar dacă ajungi pe strada Biharia și intri în curtea Colegiului Tehnic de Aeronautică "Henri Coandă" o să ai o surpriză. La început... plăcută, pentru că nu ți se întâmplă peste tot să dai de un muzeu în aer liber, cu intrarea gratuită, dar la o privire mai atentă, surpriza se transformă într-un sentiment acut de milă pentru exponatele aflate într-o continuă agonie. Aici, lângă terenul de sport al liceenilor și departe de orice traseu turistic al Capitalei, trăiesc, cu chiu, cu vai, niște avioane.

avioane liceu henri coanda bucuresti


Mie-mi sunt dragi și, dacă n-aș fi trăit în București, mi-ar fi plăcut să mă îndrume cineva spre ele, ca un simplu turist...

joi, 13 decembrie 2012

Haideti la monumentele pe care niciun roman nu trebuie sa le rateze!

coloana infinitului targu jiu
Există un român, poate singurul, care ne poate reprezenta cu mândrie în orice țară, care poate fi recunoscut pe orice meleag unde cultura este apreciată, dar pe care prea puțini l-ar asocia cu România. El, un singur om, ar putea să strângă în cele 8 litere ale numelui său tot brandul de țară, o performanță care l-ar trimite în obscuritate pe nenea Dracula.

Acest om e simplu, de la țară, și a fugit de acasă la o vârstă fragedă. Nu e nici pe departe un ratat. Este un om pe care România l-a alungat din sânul ei și de care acum ar avea atâta nevoie. Pe acest om l-au adoptat francezii, dar oricâte onoruri i-ar fi adus și oricât de călduroasă le-ar fi fost ospitalitatea, n-au putut să-i smulgă simțirea de român. 

Chiar dacă România l-a pierdut, mărețul nostru om i-a lăsat moștenire o parte din el, o fărâmă din ce înseamnă român, conștient parcă de cât de recunoscătoare îi va fi țara peste ani și ani.

Franța ar da poate orice să aibă această moștenire la ea acasă, dar n-a putut concura cu locurile natale ale LUI. Mulțumim, Brâncuși!

miercuri, 12 decembrie 2012

Statiunea neschimbata de 40 de ani, care m-a cucerit c-o singura strada

casuta statiunea bradulSeara de duminică, 19 august 2012, în a doua zi din vacanța de vară petrecută prin România, m-a surprins  șezând pe niște trepte, lângă căsuța închiriată cu 50 de lei, la campingul "Bradul", în stațiunea cu același nume. Dacă te gândești deja unde naiba mai e și Bradul ăsta, stai liniștit/ă, că nici eu nu știam până atunci, deși zona nu a apărut pe hărțile turistice de ieri, de azi, ci de acum mai bine de un secol, când era în toi concurența dintre grofii Banffy și Urmanczy. Te-ai prins deja, vorbesc de o stațiune din Ținutul Secuiesc, una dintre regiunile mele preferate din România, dacă nu chiar favorita nr.1!

Cum am ajuns acolo și ce e de văzut în stațiunea "Bradul" nu e poveste lungă, dar și doar pentru cerul incredibil de negru și înstelat sub care poți dormi, recomand, cu mare drag, cel puțin o vizită.

marți, 11 decembrie 2012

Ai vazut Bucurestiul prin ochii mei?

La finele lunii trecute, simpatica ieșeancă Ioana Budeanu mi-a făcut o propunere irezistibilă: ce-aș zice să realizez un Top 10 al Bucureștiului? Am acceptat pe dată, deși Capitala nu e chiar orașul meu preferat, dar am avertizat-o că nu va fi un clasament clasic. Palatul Parlamentului sau Centrul Vechi nu-și vor găsi loc printre recomandările mele. Cu atât mai bine, mi-a zis Ioana, stabilită și ea de câțiva ani în metropola din Câmpia Vlăsiei.

Așadar, acum o săptămână, mi-am pus semnătura pe guest-post-ul "Top 10 Bucureștiul meu", a cărui primă parte te invit s-o răsfoiești mai jos:

luni, 10 decembrie 2012

Cand Mos Nicolae impartea daruri, Centrul Vechi al Bucurestiului sclipea in noapte...

strada stravopoleos centrul istoric bucuresti
Picură încetișor, dar cu perseverență, peste acoperișurile bătrâne, iar lespezile de pe străzile micuțe strălucesc cu voinicie... Trecătorii sunt rari și se grăbesc spre cămine călduroase, unde ploaia enervantă nu-i poate atinge... Bisericile rezistă cu stoicism, bastioane ale credinței într-un zori mai vesel... O motocicletă se adăpostește, chipurile, sub un fascicul de lumină roz, dar tot ce reușește este să-și îndulcească agonia sub auspiciile desfrâului...

Și o fată cu șalul-n vânt, care nu se grăbește deloc să ajungă acasă, se proptește de-un zid murdar și scoate repede, din geantă, aparatul de fotografiat. Ploaia trimite săgeți spre mâinile sale înghețate și spre obiectivul sensibil al camerei foto, dar peisajul e deja capturat și înmagazinat pe cardul de memorie. Aparatul se strecoară, dibaci, în căptușeala moale a genții și fata se desprinde de zid, continuându-și hoinăreala pe străduțele din Centrul Vechi al Capitalei României... 

Fata eram eu, undeva după ora 22, în seara de 5 decembrie 2012. Atunci mi s-a reconfirmat că Bucureștiului îi stă cel mai bine pe întuneric, când toate imperfecțiunile îi sunt acoperite de un strat gros de fond de ten. Așa l-am surprins eu, de fapt camera mea foto digitală, în a cincea zi din ultima lună din an...

vineri, 7 decembrie 2012

Bucurestiul straluceste! La propriu!

Sărbătorile vin, sărbătorile vin...

Se putea auzi deja miercuri seara, pe 5 decembrie, prin centrul Capitalei. La Târgul de Crăciun amplasat deasupra parcării moderne de la Universitate, tronează, până pe 3 ianuarie 2013, un brad de 17 metri, accesorizat cu 2500 de beculețe și 600 decorațiuni, care se înlănțuiesc într-un dans al culorii până-n vârf, unde doi îngeri vestesc nașterea Mântuitorului și îi cheamă pe bucureșteni la sărbătoare. O feerie!

detaliu brad universitate sarbatori 2012

Calatoriile, de la hobby la business @ Cafe Klein

În Ajun de Moș Niculae, pe strada Smârdan, la numărul 11, în Centrul Vechi al Bucureștiului, în miresme îmbietoare de ciocolată caldă, espresso sau bere, înconjurați de beteală pufoasă și globulețe strălucitoare, aproximativ 30 de bloggeri de turism s-au adunat la întâlnirea organizată de Turism Market.

La Cafe Klein, atmosfera era deja de sărbătoare, numa' bună pentru poveștile savuroase pe care urma să le depene Doru Panaitescu, dar și propice pentru asimilarea unor informații prețioase prezentate de Andrada Crânguș și Mădălin Măncilă.

Recomand acest articol celor care vor să descopere un nou loc fain de ieșit în Capitală, bloggerilor (de travel și nu numai) care mă citesc și celor care-s curioși să tragă cu ochiul la ce se întâmplă și se discută la o întâlnire a pasionaților de călătorii. 

miercuri, 5 decembrie 2012

Manastirea Polovragi, leacul impotriva freamatului oraselor

usa manastirea polovragi
În nordul Olteniei, la umbra Cheilor Oltețului și sub binecuvântarea unui soare blând de octombrie, măicuțele de la Mănăstirea Polovragi deretică liniștite prin curtea bătrână, exact ca în fiecare zi. Întruchipările purității nu bănuiesc că, peste câteva minute, universul lor va fi întors pe dos. Un autocar plin de aproximativ 40 de agenți de turism, jurnaliști și un mic blogger (adică eu:D) tocmai a virat dreapta, dinspre DN 67, și mușcă asfaltul de pe DJ 655 până-ndreptul lăcașului de cult. Călugărițele mai au răgaz doar câteva minute, fie să se refugieze în chiliile care se ascund în spatele balcoanelor înflorate, fie să se transforme în ghizi pentru laicii din autobuz.

Când am ajuns noi, participanții din infotripul "Să redescoperim România", doar o măicuță s-a ivit, privind cu interes de sub basmaua de un negru imaculat, dacă mi se permite oximoronul. Glasul ei cristalin s-a ridicat deasupra noastră, învălunindu-ne pe fiecare, cu căldură, și transpunându-ne, pentru prea puțin timp, în lumea din spatele zidurilor mănăstirii.

Ziua Portilor Deschise la Guvernul Romaniei

guvernul romaniei 1 decembrie 2012Pe 1 Decembrie 2012, bucureștenii au avut de ales între 3 mari distracții. De ales sau de savurat toate, că timp era berechet, numai vremea nu ținea cu noi. Parada militară, Arcul de Triumf și Guvernul României. Cum la paradă mai fusesem de două ori destul de recent și pe simbolul Micului Paris urcasem deja anul trecut, mai puteam să-mi făuresc noi amintiri la Guvernul României, unde se organiza Ziua Porților Deschise.

Nu mai intrasem niciodată în Palatul Victoria și, totuși, nu m-a atras ideea de a-l descoperi. Nu-mi prea plac instituțiile, în general, deși unele sunt adevărate opere de artă. Guvernul arată destul de hidos din exterior, așa că nu mă așteptam ca interiorul să fie prea diferit. Mama mea, însă, era extaziată de oportunitatea care i s-a ivit și s-a numărat printre miile de vizitatori dornici să vadă unde șade Victor Ponta la ședințe. Dacă ești și tu curios/oasă să vezi cum arată Guvernul în interior, hai la bord în rândurile următoare!

sâmbătă, 1 decembrie 2012

10 destinatii din Romania care m-au impresionat, unele pana la lacrimi

La mulți ani, dragi călători români!

Cred că nu mai trebuie să spun, căci îmi tot bat gura de doi ani încoace, dar repet (pentru a nu știu câta oară) că... IUBESC ROMÂNIA! Și nu sunt îndrăgostită de această țară "oarecare" din Europa de Est doar de ziua sa națională, când orașele sunt decorate festiv și miroase a flori proaspete și a curățenie, pe toate străzile principale. O iubesc mereu, căci în fiecare călătorie reușește să mă surprindă. Chiar și atunci când îmi vine s-o strâng de gât și să fug peste mări și țări, pentru că îi sunt recunoscătoare că m-a crescut și mi-a oferit o nouă amintire pe cinste.

Drept mulțumire pentru toate clipele frumoase pe care mi le-ai dăruit, astăzi, de ziua ta, vreau să-ți fac reclamă și te invit să pornești într-o călătorie prin... tine, draga mea Românie. Alături de prietenii mei cititori, promit că o să te simți bine și poate o să fii și tu mirată de cât frumoasă ești, de fapt. 

În inedita noastră călătorie ne vom opri în doar 10 locuri, cele care au însemnat ceva mai mult pentru mine decât un punct pe o hartă, cele la care m-aș întoarce oricând, cele unde mi-au dat lacrimile atunci când am reușit să ajung. Bineînțeles, mi-a fost extrem de greu să aleg atât de puține destinații, pentru că tu, România, nu duci lipsă de locuri faine, și mai faine, foarte faine. A trebuit să fiu extrem de subiectivă și tot n-am putut face un Top 10. Așadar, vom poposi în locurile mele preferate din țară, în ordinea în care am trece dacă am porni într-un circuit, cu plecarea și sosirea în București.

Haideți la drum!