sâmbătă, 30 iunie 2012

Zbor deasupra unui cuib de...moarte

Dacă ești îndrăgostit/ă de aventură, uită de bungee-jumping-ul de pe Barajul Vidraru! Uită de orice sport extrem la care te poți gândi și la orice amplasament care-ți taie respirația! Căci ce urmează n-ai să mai întâlnești în altă parte!

Îți prezentăm... CEL MAI LUNG TRASEU DE ALUNECARE DIN EUROPA CENTRALĂ! Tiroliana din Băile Harghita. Hmmm... Poți strâmba din nas. Nu e cea mai fantastică metodă de a-ți face inima cât un purice! Noi ți-am răspunde că nu trebuie să te grăbești, pentru că nu am specificat încă elementul-surpriză. Și anume, că zborul pe cablu se realizează deasupra unui...unui...IAZ DE DECANTARE! Ei, ce zici?

tiroliana peste iaz de decantare harghita bai

Baile Harghita: noaptea - BauBau, ziua - WowWow

2 iunie 2012. Ora 22. Cotim de pe DN 13A (care leagă Miercurea Ciuc de Odorheiu Secuiesc) și intrăm pe DJ 138A. Farurile mașinii luminează, cu precauție și oarecare reținere, cei 7 km pe care-i are de parcurs până în Băile Harghita. În jur nu se zărește decât un întuneric dens și apăsător, dar după câtva timp ne dăm seama că drumul este străjuit de brazi. Înalți, amenințători. Hmmm... nu ar fi cazul să ne întoarcem? 

panorama harghita baiAjungem, după niște minute care ni s-au părut o veșnicie, în stațiune. Care pare închisă. Doar câteva becuri strălucesc la porțile câtorva pensiuni, care sunt ferecate bine și nu sunt dornice de oaspeți. În rest, liniște. Niciun om. Nici măcar un amărât de câine! Deja devine suspect: am ajuns în "stațiunea-fantomă"? Din nou, nu ar mai bine să ne întoarcem?

Ne găsim de cazare la pensiunea "Tirol", undeva pe drum, mai jos, în afara stațiunii. 110 ron/camera dublă. Cam mult. Dar nu putem emite pretenții, în condițiile date. Camera arată bine, oricum, și patroana ne-a urat "Bun venit" cu tărie și chec. Hotărâm să le mai dăm băilor o șansă. Bine am făcut!

vineri, 29 iunie 2012

Hai la Bord si cu Dan Voiculescu!

Pe când noi ne chinuiam să facem față valurilor, la bordul blogului nostru se urcau din ce în ce mai mulți navigatori. Toți ajunseseră la noi în urma unei singure recomandări, care provenea de la o vedetă. Un politician și aprig susținător al culturii și valorilor românești. Dan Voiculescu aprecia povestea noastră despre Parcul Lumea Copiilor și nu a ezitat să facă public acest lucru, AICI.


Îi mulțumim (și pe această cale, nu numai printr-un comentariu postat la articolul respectiv) pentru susținere și îi urăm mult succes de acum înainte în orice întreprinde. În parc, Grădina Valorilor Românești, finanțată de "Fundația Dan Voiculescu", este mereu plină de oameni și este o reală lecție de istorie, "predată" ingenios, în numai câteva minute. Dacă aveți drum pe acolo, nu ezitați să faceți cunoștință cu Decebal, Vlad Țepeș sau Ion Creangă.
__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI

joi, 28 iunie 2012

La Marea Neagra. Ziua II - Duminica, 24 iunie

zbor prin valuri
După prima zi pe litoral, ne mai rămânea doar una în care să adulmecăm mirosul mării, să ascultăm stridenții pescăruși (cu  băgare de seamă, ca să nu ne "norocească" cu un găinaț:D), să ne gâdilăm tălpile cu nisipul fierbinte și să ne petrecem ziua acompaniați de cea mai naturală muzică - cea a valurilor. 

Cum sâmbătă marea nu avea "chef de fredonat", fiind extrem de calmă, nu ne "rezervasem bilet" pentru o audiție "zbuciumată". Dar ce să vezi? Știind (dintr-o sursă cunoscută doar de ea) că duminică ne întoarceam acasă, marea s-a gândit să ne facă o surpriză. Ori ca să ne facă-n ciudă (sâc, sâc, plecați tocmai acum!), ori pentru că îi era milă să ne lase să plecăm fără o aventură demnă de povestit pe blog, marea a început să facă valuri. Dar nu așa, micuțe, în glumă, ci ditamai talazurile, care pe mine (n.r. Anda) m-au dat peste cap (la propriu!), dar care pe Ionuț l-au entuziasmat la maximum și l-au cucerit într-atât încât nu mai voia să iasă din apă!

miercuri, 27 iunie 2012

Liceul in care ti-ai fi dorit sa inveti

Când ești elevul unei instituții care arată așa...

liceu romano catolic miercurea ciuc


...ți-e mai mare dragul să vii la școală! Te trezești dimineața cu mai mult chef, pentru că știi că la destinație te așteaptă o minunăție arhitecturală. Când te apropii de ea, parcă uiți de severitatea profesorilor și de recreațiile prea scurte (în care nu apuci să admiri cum trebuie clădirea:D) și parcă te desparți cu greu de ea, pentru că știi că te întorci într-un bloc gri sau într-o casă banală.

marți, 26 iunie 2012

La Marea Neagra. Ziua I - Sambata, 23 iunie

Toate stațiunile din România și-ar dori să fie situate pe litoral. Să aibă o atracție turistică, care atrage turiști în fiecare an, chiar dacă doar pentru 3 luni. Să poată crește prețurile până la limita nesimțirii și tot să aibă clienți. Să-și permită să nu renoveze hotelurile, deși  de pe vremea lui Ceaușescu parcă nu s-au schimbat deloc, dar totuși să fie pline. Toate astea, doar pentru că sunt la o aruncătură de băț de cea mai mare piscină din țară. Ești situat bine, îți permiți orice! 

Și turiștii vin în fiecare an la tine, chiar dacă, de fiecare dată, se plâng de calitatea cazării, a mâncării, a ospitalității, a curățeniei. Pentru că, în România, numai aici există MARE. Munți nu sunt doar pe Valea Prahovei, castele nu sunt doar în Sinaia și Bran, peșteri sunt multe, iar orașe numai bune de plimbat avem destule. Dar exclusiv pe litoral există o întindere mare de apă, în care se poate bălăci oricine și orice (de la copii la adulți, de la câini la meduze, de la alge la scoici) și în care ai acces gratuit la hidromasaj. Cine nu ar fi atras de o asemenea ofertă?

Am căzut și noi "în plasă", din nou, vara aceasta. Iată-ne povestea din week-end-ul care tocmai s-a încheiat și pe care l-am petrecut, unde altundeva, dacă nu pe litoralul românesc al Mării Negre. 

joi, 21 iunie 2012

Calnic: satul cu doua biserici-bijuterii

La 12 km de Sfântu Gheorghe, în mijlocul unui câmp aflat la "mila" razelor de soare, se găsește un sat, aparent banal și cu nimic mai deosebit decât altele. Este doar o impresie. Greșită! 

Deși are un nume urât (provine din slavă și înseamnă "noroios"), Calnicul te va surprinde cu două biserici minunate, adevărate bijuterii ale religiei. 

Hai să le descoperim împreună!

interior biserica unitariana calnic covasna
În Biserica unitariană

marți, 19 iunie 2012

Arcus: castelul, parcul si frumusetea la superlativ

Larisa, o călătoare fidelă de la bordul celor mai frumoase povești despre România, ne încântă, mereu, pe blogul ei, cu parcurile și grădinile franțuzești, prin care te-ai plimba zi și noapte, fără să te saturi. Suntem invidioși, nu putem nega, căci în România nu găsești asemenea minunății naturale. Sau...găsești? Avem în minte un candidat serios, care cu un pic de efort, ar putea rivaliza cu "bijuteriile" din Franța. Coincidență sau nu, propunerea românească se află în... Covasna.

castel si lac arcus

luni, 18 iunie 2012

Miclosoara. Cu drag, de la printul Charles

My dear friend,

Tocmai am sosit. Din nou. În județul Covasna. La iubita mea Micloșoara.
conac kalnoky miclosoara

duminică, 17 iunie 2012

Dai 1 leu si ajungi la Dumnezeu

Dragii noștri, urmează să vă relatăm o întâmplare de acum 4 ani, care ne-a amuzat copios, dar în același timp ne-a și enervat. Atunci am aflat că o călătorie până la Dumnezeu costă doar 1 leu!

autostop bruneta

sâmbătă, 16 iunie 2012

Ponoare: Bun venit pe taramul povestilor!

podul lui dumnezeu ponoareDacă ne citești de ceva vreme, știi deja că ne plac poveștile și că încercăm, de fiecare dată când inspirația nu ne dă pace:D, să transformăm articolele în relatări, sperăm noi captivante, cu personaje interesante (de exemplu, ASTA) și să le condimentăm cu dichisite cuvinte (ca-n basmele copilăriei). Ca să le savurezi cu nesaț, călătorind pe tărâmul imaginației, așa cum orice poveste bună reușește să te implice și să te facă să uiți, pentru câteva momente, de realitate. 

Așa că este lesne de înțeles de ce nu puteam rata Ponoarele, o comună aparent oarecare din județul Mehedinți, dacă o cunoști doar uitându-te pe hartă. De fapt, este un tărâm plin de legende și povești de neuitat, în care ne-am simțit, evident, ca peștele-n apă:D. 

Hai să le descoperim împreună!

vineri, 15 iunie 2012

Cea mai infricosatoare pestera in care am fost vreodata!

gaura tatarilor cheile varghisului

BU-HU-HU! 

Așa ne-a întâmpinat ultima grotă pe care voiam s-o vizităm în Cheile Vârghișului. Nu ne așteptam ca numele (Gaura Tătarilor) să i se potrivească așa de bine! Știam că tătarii fuseseră neastâmpărați, cruzi și prădau tot ce întâlneau în cale, dar că spiritul lor este atât de viu aici, chiar nu putea să ne treacă prin cap!

gaura tatarilor cheile varghisului

joi, 14 iunie 2012

Lanturile de la Cheile Varghisului - Frumoase, dar degeaba

Asta e concluzia la care am ajuns după ce le-am "testat". Adică sunt trainice și înfrumusețează peisajul, dar nu-și au rostul pe un traseu accesibil. Da, e o râpă în stânga ta și cărarea e foarte îngustă în acea porțiune, dar chiar n-am avut nevoie să ne ușurăm ascensiunea, folosindu-le. Doar le-am manevrat puțin să vedem dacă-s bune și și-ar face treaba. Răspunsul e pozitiv. Sunt ok. Ar fi de ajutor doar când terenul e mai umed, altfel, cu un pic de grijă (necesară mereu pe munte), te descurci și fără ele.

Le vezi funcția "estetică" și afli cum ajungi la ele, mai jos.

lanturi cheile varghisului

miercuri, 13 iunie 2012

Pestera Mare de la Meresti: 1,5 km de frumusete rupestra

La rugămintea Ancăi Lupu, adresată pe Facebook, ne grăbim să cotinuăm povestea din Cheile Vârghișului. Așadar, ne-am oprit în dreptul celui de-al treilea pod. Hai să-l traversăm. Am ajuns cu bine pe malul celălalt, da? Bun așa. Ia uită-te în față. Vezi un mic indicator spre dreapta? Ok. Păi, hai să-l urmăm. După nici 5 minute, vom găsi două băncuțe din lemn. De acolo, uitându-te în sus, vei vedea niște scări abrupte. Eh, parcă te-ai așeza un pic pe bănci, înainte să abordezi ascensiunea, nu? Ok. Nicio problemă. Când ți-ai făcut curaj, hai să urcăm pe scări, care ne vor duce fix în Peștera Mare de la Merești, cunoscută și ca Peștera Orban Balazs.

scara spre pestera mare cheile varghisului

marți, 12 iunie 2012

Rasnov = Cetatea poporului si a fenomenelor paranormale

Îl știi pe Dan Diaconescu, patronul OTV? Sigur ai auzit de el, chiar dacă nu-l recunoști după moacă. Omul s-a aflat în plină campanie electorală cu Partidul Poporului și nu i-au prea ieșit socotelile. Dacă ne permite, o să-i facem o recomandare, pentru alegerile din toamnă. Dacă vrea să aibă succes garantat și să fie apreciat pentru originalitate, i-am găsit locul ideal de unde poate să-și propovăduiască ideile. Unde altundeva dacă nu la cetatea poporului? Adică la Râșnov.

Dacă prinde pontul George Becali, și el foarte ocupat până duminică, îi recomandăm să se abțină. Pentru că s-ar putea să facă atac de cord, văzând cum ăla negru și-a băgat coada chiar într-un crucifix.

Detaliile vin în rândurile care urmează. 

panorama cetatea rasnov

duminică, 10 iunie 2012

Cheile Varghisului: Podurile si Sura Cailor

După o introducere mai amplă, care sperăm că-ți va fi de folos dacă vei dori să vii pe aici, suntem de părere că e timpul să pornim în explorarea cheilor. Atâta le-am lăudat, încât trebuie să arătăm că nu au fost doar vorbe goale. Azi vorbim de 3 poduri frumoase foc și de Peștera Șura Cailor.

panorama cheile varghisului

Cheile Varghisului - Introducere in lumea fabulosului

Înainte să afli cum să ajungi aici, care-s atracțiile și cât te costă vizitarea, trebuie să-ți spunem că Vârghișul este un maestru și a sculptat niște capodopere de chei, pe care le descriem simplu: FABULOASE. 

Ne-au cucerit chiar dinainte de a ajunge la ele, doar privind câteva fotografii pe internet. Suntem siguri că te vei îndrăgosti și tu de minunățiile astea din piatră, așa că nu ezita și vino cu noi să explorăm Cheile Vârghișului!

vedere din pestera sura cailor cheile varghisului
Vedere din Peștera Șura Cailor

vineri, 8 iunie 2012

Covasna cea pitoreasca

Județul ăsta invadat de maghiari este chiar frumos. Abundă de clădiri vechi, "miroase" a istorie la fiecare pas, dar mai ales, în lunile călduroase - de exemplu, în iunie, când l-am traversat noi - este "pictat" în culori vii, născând, oriunde ai întoarce privirea, peisaje răpitoare. 

O vizită prin ținutul Covasnei este o călătorie printr-un tărâm de basm, care n-ai mai vrea să se termine vreodată. Și e musai să treci și tu pe aici. Ca să te convingem de necesitatea unei explorări și să-ți atâțăm apetitul de ducă, privește instantaneele pe care le-am surprins în week-end-ul trecut (2-3 iunie 2012):

peisaj covasna DJ103E
pe DJ103E, aproape de Belin

joi, 7 iunie 2012

Ruina din Gostinari - Locul preferat al mortii

schitul ruina gostinari
La doar 30 km de București, există o ruină pe care ți-o recomandăm s-o vizitezi. Dacă am putea, te-am obliga s-o explorezi, la cât de faină ni s-a părut! Dar, atenție!, nu te duce singur/ă, căci și cel mai neînfricat dintre curajoși ar păși cu teamă prin ea. Obiectivul constă într-un zid "cariat", un turn-clopotniță care pare bântuit, o fostă biserică în care au mai rămas doar câteva picturi scorojite și în care mirosul de tămâie a fost înlocuit de o duhoare greu de suportat, iar în mijlocul ansamblului dărăpănat funcționează un cimitir. Adaugă, la atmosfera care deja știm că ți-a dat fiori pe șina spinării, strigătul și târcoalele a zeci de corbi și o să ai o scenă de film horror în toată regula! Dar încă ne menținem invitația...

Așadar, ai curaj să vii cu noi la ruina din Gostinari?

marți, 5 iunie 2012

Amintirea pufoasa din parcare si din Tirol

În călătoriile noastre încercăm să găsim un motiv de bucurie în orice lucru, indiferent de cât de nesemnificativ ar fi. Important este să fie de-al locului și să ne aducem aminte de el, cu mare plăcere.

Două astfel de cazuri sunt și cele de care îți vom povesti astăzi. Două ființe cu 4 picioare, blană și priviri dulci-amărui, care ne-au făcut excursia din week-end-ul care tocmai s-a încheiat mult mai frumoasă.