luni, 30 aprilie 2012

Biserica Anglicana: Credinta nu cunoaste limite!

În februarie, ne miram că Mănăstirea Dervent deține un website, ține legătura cu enoriașii prin intermediul unei adrese de e-mail, le pune la dispoziție felicitări virtuale și îi ajută să ajungă la sălașul de cult pe baza unei hărți din Google Earth. Dar tocmai am aflat că Biserica Anglicană are o abordare mai inedită și, credem, mai eficientă de a-i ține aproape pe credincioși, una la care poate nici nu te-ai fi gândit vreodată!

Biserica Anglicană din București
biserica anglicana bucuresti

Crucea Alba: La frumusete se ajunge greu

Unde altundeva puteam merge în cea mai sfântă zi din an dacă nu la simbolul credinței? La o cruce. În Băile Herculane, unde probabil știi deja că am petrecut Sărbătorile Pascale de anul acesta, chiar există una la care vei vrea să mergi indiferent că ești creștin sau nu. Cum noi suntem, cu atât mai mult ni s-a părut o idee bună să ne împrospătăm amintirile din 2009, când am fost prima dată la Crucea Albă.

crucea alba baile herculane

duminică, 29 aprilie 2012

Lacul Vacaresti - Delta din Bucuresti

...sau Bucureștiul privit prin ochelarii de soare

Capitala României mai are o panoramă deosebită, pe lângă ACEASTA. E la aproximativ 5 minute de domiciliul nostru și sâmbăta trecută (21 aprilie 2012), fiind vreme foarte, foarte frumoasă, am pornit într-acolo, căci nu mai fusesem demult și pe blog nu povestisem despre acel loc.

Este vorba despre Lacul Văcărești, o zonă verde de 189 ha care, folosită cum trebuie, ar putea fi "plămânul" care să absoarbă o bună parte din poluarea bucureșteană. Cândva, aici era un cartier. Apoi, Ceaușescu l-a ras de pe fața Pământului, având de gând să construiască un lac din seria amenajărilor de pe Dâmbovița, dar când a fost umplut la capacitatea sa maximă (14 milioane mc), apa a inundat serele de pe Șoseaua Vitan-Bârzești și blocurile din împrejurimi. Au trecut anii și planurile cu acest loc au fost mărețe: se dorea chiar ridicarea unui hipodrom! Dar ideile geniale nu au fost concretizate niciodată și, în prezent, perimetrul delimitat de Splaiul Unirii (nord), Șoseaua Vitan-Bârzești (est), blocurile de la Șoseaua Olteniței (sud) și Calea Văcărești (vest) este refugiul celor fără domiciliu și al păsărilor. Per total, peisajul de aici este dezolant. Și totuși, dacă știi cum să-l privești, devine unul dintre locurile pe care e musai să le vezi în București!

bucurestiul vazut prin ochelari de soare

miercuri, 25 aprilie 2012

Poveste in 3 imagini, din Baile Herculane

Gara din Băile Herculane. Undeva prin secolul XIX. La capătul treptelor ce coboară spre șosea, un domn își aranjează pălăria și privește spre caleașca trasă de doi cai, care îl așteaptă la baza scării. După un timp, se urcă în eleganta trăsură și înainte de a-i spune vizitiului unde să-l ducă, privește spre frumoasa construcție din care tocmai ieșise și se gândi "Dacă așa de chipeșă arată gara, oare cum va fi stațiunea? Am venit aici știind că e cea mai frumoasă din Europa. Să vedem ce ne așteaptă!".

gara baile herculane alb negru

marți, 24 aprilie 2012

Gradina Icoanei: de la o fosta balta la un parc cochet

În inima Bucureștiului, vis-a-vis de Parcul Ion Voicu, pulsează un alt colțișor verde. "Artera" care îl însuflețește este un mic canal, care-i străbate cordul exact pe mijloc. Este singurul element care mai amintește de pârâul "Bucureștioara" sau "Bucureștianca", cel care a izvorât de aici până în 1870, când a fost asanat. Ehe, dragi călători, în acele vremuri, aici era doar o baltă, cunoscută, pe rând, ca "a Bulindroiului", "Balta de la Icoana" și “Maidanul Icoanei”. De atunci, multă vreme a trecut și doar prin intervenția Ministerului Culturii, fosta baltă evitată de populație a ajuns un parc cochet, frecventat de cei care trec prin centrul Capitalei.


luni, 23 aprilie 2012

Parcul Ion Voicu (Ioanid): librarul si violonistul

În centrul Capitalei, găsim vara o adevărată oază de verdeață. La finalul lui martie, însă, când primăvara încă mai avea de lucru în a-și definitiva opera de artă, am redescoperit locul, nu la fel de verde, dar deopotrivă de atrăgător. Este un colțișor de natură captiv într-o zonă pitorească a Bucureștiului, impregnat de istorie și marcat de destinele unor mari personalități: George Ioanid și Ion Voicu.

pod si foisor parc ion voicu bucuresti

duminică, 22 aprilie 2012

Casa Lorabella, hanul de pe malul Cernei

În povestea anterioară, ai tras cu ochiul, alături de noi, de la fereastra camerei nr. 6, din pensiunea "Casa Lorabella", care ne-a fost căminul pe perioada Sărbătorilor Pascale de anul acesta. Fiindcă ne-am simțit foarte bine aici, nu puteam să trecem mai departe cu povestitul fără să-i dedicăm un articol. Și, dacă ești vreodată în căutarea unui loc unde să tragi peste noapte în Băile Herculane, să ți-o recomandăm cu drag.

casa lorabella baile herculane

vineri, 20 aprilie 2012

Viata privita de la fereastra unei pensiuni

După cum știi deja (dacă ai navigat recent la bordul blogului celor mai frumoase povești despre România), Sărbătorile Pascale pe care le-am petrecut în Băile Herculane au fost "udate" din plin. Nu cu bere, vin sau altă băutură "cu grade", ci de ploaie, care nu a avut altceva mai bun de făcut decât să ne strice nouă vacanța. Cel puțin, acesta credem că a fost scopul ei, dar din păcate pentru ea - nu i-a ieșit. Pentru că nu avem ocazia ca în fiecare zi să trăim în stațiunea considerată odinioară cea mai frumoasă din Europa, am profitat (la maximul pe care ni l-a îngăduit vremea) de timpul petrecut aici, chiar și când am fost nevoiți să rămânem la adăpost, în pensiunea unde eram cazați - Casa Lorabella.

În loc să ne plângem de milă că nu putem explora minunățiile naturale din jurul stațiunii, ne-am cocoțat pe pervazul ferestrei de la camera 6 și i-am permis vieții să ne surprindă...

fereastra camera 6 casa lorabella

La adapost, in Biserica Romano-Catolica din Baile Herculane

În casa unei divinități, te simți în siguranță indiferent că e biserică, sinagogă, moschee sau templu. Nici Biserica Romano-Catolică din Băile Herculane nu face excepție. Ea ne-a oferit protecția de care aveam nevoie, după ce ne-a prins apriga ploaie de care am povestit AICI.

interior biserica romano catolica baile herculane

joi, 19 aprilie 2012

La Foisorul Verde, de ploaie te poti ascunde

De la Platoul Coronini, am pornit spre Foișorul Verde, pe marcaj punct albastru. Pe traseu, ne-am întâlnit cu 3 salamandre, dar am și savurat din plin primăvara care începea să pună stăpânire pe pădure. Un sfert de oră am făcut de la Platou la Foișor și chiar în momentul în care am pășit în interiorul construcției de lemn, a început să plouă. Parcă natura era supărată pe noi că ne-am ascuns și încerca să dibuie pe unde ne-a pierdut.

foisorul verde paste 2012

miercuri, 18 aprilie 2012

Platoul Coronini: debut de primavara

Sâmbătă, pe 14 aprilie 2012, am pornit din dreptul pensiunii "Casa Lorabella", adică de pe strada Zăvoiului nr.1, și am urmat indicatorul spre Platoul Coronini. N-ar fi fost prima dată când poposeam acolo (vezi AICI întâia vizită), dar tocmai se mai liniștise ploaia și bănuiam că o să dăm de un peisaj umed, dar mult mai viu, pus în evidență de precipitație. A fost mai mult decât ne așteptam!

Singurul adăpost din Platoul Coronini
adapost in aprilie platoul coronini baile herculane

marți, 17 aprilie 2012

Ajunul Pastelui, pe malul Cernei

Sâmbătă. 14 aprilie 2012. Mai sunt câteva ore până când credincioșii ortodocși din toată lumea vor primi cea mai importantă veste din acest an: Hristos a înviat! Cei mai mulți dintre ei se odihnesc înainte de a se pregăti să meargă la Slujba de Înviere, gospodinele sunt pe ultima sută de metri cu prepararea bucatelor, alții urmăresc programele TV dedicate Sărbătorii Pascale, copii sunt nerăbdători să treacă timpul mai repede ca să ia, mai curând, lumină... Dar, în România, în județul Caraș-Severin, într-una dintre cele mai pitorești stațiuni din Europa sau, poate, chiar din lume, doi tineri au ales altă variantă de petrecere a acestui răgaz până la anunțul important de diseară. Poate cea mai bună variantă...

terasa casa lorabella cerna

duminică, 15 aprilie 2012

Slujba de Inviere, in Baile Herculane

...e încântătoare. Cel puțin anul acesta, care e electoral. S-a văzut strădania autorităților de a lumina, la propriu, orașul. Zeci de făclii își aruncau scânteierile pâlpâitoare pe chipurile credincioșilor veniți în număr destul de mare să afle vestea cea mare: Hristos a înviat!

noaptea de inviere 2012 baile herculane

slujba inviere baile herculane 2012

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Salamandrele au iesit la vanatoare!

Știi deja (de AICI) că tastăm din Băile Herculane. De asemenea, știi că a plouat. Mult. Pentru noi, o pacoste, pentru alte vietăți (mai mici, mai negre, mai lucioase) un adevărat deliciu. Ce se întâmplă când se întâlnesc cei pentru care ploaia e un chin cu cei pentru care e un Rai? Descoperă în rândurile următoare:

salamandra baile herculane

Paste @ Baile Herculane

! Acest articol se va actualiza periodic până luni, 16 aprilie. Așa că revino, ca să afli noutățile !

După cum ai putut afla de pe Facebook, dar și din headline-ul din susul paginii, sărbătorim Paștele în Băile Herculane, stațiunea noastră de suflet. Ți-am pregătit aici un fel de jurnal în care vom povesti cum petrecem, ce am văzut, cum e vremea etc.

Pont 1: pentru navigare mai ușoară, cele mai recente actualizări vor apărea primele, iar dacă vrei să parcurgi povestea în ordine cronologică, du-te la finalul paginii și citește de jos în sus

Pont 2: toate motivele pentru care ne întoarcem, mereu, cu drag în Băile Herculane și tot ce am relatat despre  "Perla Banatului" până acum, în exclusivitate:D, doar AICI

---

09:00, 16 aprilie: afară e soare, dar azi noapte a plouat destul de rău. Poate mai abordăm un traseu scurt înainte să mergem la gară. La 16:52 plecăm dintr-una dintre cele mai frumoase stațiuni din țară, la 22: 34 ar trebui să ajungem în Capitală.

22:00 ultima seara pe malul Cernei. Atmosfera e foarte plăcută, ne pare rău că mâine plecăm:(

18:00 Ne înfruptăm din dejunul pascal mult prea copios, pe care ni l-a pregătit pensiunea: aperitiv (caș, drob, salată de roșii pe pâine prăjită, ridichi, ceapă verde și parcă a mai fost ceva), țuică, vin, ciorbă de miel, friptură de miel, cartofi natur, salată asortată, sarmale, cozonac și pască...

14:00 am admirat Băile Herculane de la înălțime, mai exact de la Crucea Albă și am făcut o primă tentativă de a ajunge pe Domogled. Are doar vreo 1000 de m, dar nu e ușor deloc să ajungi pe el. Revenim cu detalii.

joi, 12 aprilie 2012

Rapa Rosie, Infernul in care iti vei dori sa ajungi!

Hmmm... Râpa Roșie... Poate nu-ți spune nimic sau, dimpotrivă, îți spune foarte multe. Lumea i-a dat porecle de toate felurile "orga de pământ", "deal straniu", "piramide coafate" sau, simplu, "rezervație geologică". Probabil, fiecare vizitator care are curajul să se apropie de acest obiectiv ajunge să-i spună cumva, așa de drag îi devine locul... Unii au făcut ședințe foto cu însurăței (vezi AICI), alții pur și simplu s-au plimbat pe cărările de dedesubt... Dar de îndrăgostit, s-au amorezat sigur! Pentru noi, a fost un Infern. Unul la care de-abia așteptăm să ne întoarcem!:D 

rapa rosie sebes alba

Flori @ Gradina Botanica din Bucuresti

Flori pozate, mirosite, admirate pe 10 aprilie 2012.
Povestea: AICI.

floare copac gradina botanica bucuresti

miercuri, 11 aprilie 2012

Gradina Botanica: Natura s-a trezit la viata!

Marți, 10 aprilie 2012. Păsările mă înconjoară cu glăsciorul lor suav - cel mai tare "hit" al primăverii. Aleile din jurul meu sunt împrejmuite de verdeață. Crudă, luminoasă. Din loc în loc, pâlcuri de narcise (albe sau galbene) își ițesc căpșorul din pătura verde și îmi zâmbesc. Aici, Bucureștiul pare departe. Prezența lui se simte doar rar, când o ambulanță își face loc în drumul ei spre salvarea unei vieți sau când un șofer nervos nu se poate abține să claxoneze. Aici e cald, e soare, e muzica păsărilor, e parfumul florilor, e viața în stare pură, nealterată, inocentă.

Aici e Grădina Botanică.

peisaj aprilie gradina botanica bucuresti

luni, 9 aprilie 2012

La Zappa Rock&More sau cum se potriveste ciocolata calda cu rock-ul?

Răspunsul: chiar foarte bine!

Asta ne-a fost dat să descoperim ieri, într-o duminică mohorâtă, în care aveam chef de ieșit, dar vremea nu ținea cu noi.

Am ajuns la Piața Romană, am mers spre ASE, am cotit pe Calea Dorobanților și pe prima străduță în stânga (Maior Dimitrie Giurescu) am intrat la numărul 2, adică la Zappa Rock&More. Duminica, localul este deschis de la ora 17 la 22. Noi ajunseserăm exact la 5 după-amiaza, așa că am fost primii clienți. Până pe la 7 jumătate, când am plecat, nu mai venise decât un cuplu. Probabil, de vină pentru lipsa de consumatori era vremea nasoală care nu te determina să ieși în oraș. Nouă ne-a convenit de minune intimitatea și faptul că singurul zgomot care se auzea (discret) era muzica rock din difuzoare.

In curtea abatiei de la Carta

Despre această inedită mănăstire din județul Sibiu, am mai povestit AICI. Dar atunci doar am lansat invitația de a explora și curtea sa, fără să te ademenim cu vreo fotografie care să te determine să te grăbești s-o onorezi. Pentru că ne place foarte, foarte mult această fostă abație a unui ordin misterios și cu nume încâlcit (cistercian!), profităm de această ocazie pentru a ne mai încânta privirile cu silueta sa deopotrivă sobră și divină, dar și pentru a te tenta s-o vizitezi cât de curând. Nu vrem să fim singurii îndrăgostiți de ea!:)

detaliu biserica carta

duminică, 8 aprilie 2012

Zimbrii de la Hateg. Fericire ratata

Au trecut 3 ani, 8 luni și 2 zile de când am fost aici, dar nu i-am uitat. Ținem minte că se însera și era aproape ora de închidere. Am lăsat mașina, am plătit la o căsuță de pe partea dreaptă și apoi am fost conduși de un domn pe o cărare prin pădure. Parcă treceam printr-un tărâm mitic, iar la capăt știam că ne așteaptă stăpânii locului. Zimbrii.

zimbru hateg

Sa invatam de la natura, by Gradina Botanica din Bucuresti

pod gradina botanica bucuresti
foto: fannox.ro

A venit primăvara, așa că pofta de ieșit afară se întețește. Dacă ai ghinionul (noi așa îl considerăm, dar să nu ne plângem prea tare:D) să trăiești în București, știi că spațiile verzi nu sunt de ajuns pentru toți cetățenii. Dar când ai chef de plimbare, faci cumva, ceva și găsești un colț de natură. Căutând un nou loc unde să ne refugiem de ORAȘ, ne-am amintit de Grădina Botanică. Da, nu se compară cu cea din Cluj-Napoca, pe care o poți admira AICI, dar dacă ești "capitalist" te mulțumești și cu cea din București. 

Curioși să aflăm cât mai costă intrarea (5 lei/adult - doar parcul; serele sunt în renovare, muzeul se vizitează doar marți, joi, sâmbătă și duminică, între orele 9-13 și mai dai 2 lei), am intrat pe www.gradina-botanica.ro.
Mare ne-a fost mirarea și o reală plăcere să găsim ce am descoperit, pe lângă taxele de vizitare/fotografiere/filmare/închiriere plante.

joi, 5 aprilie 2012

Lacul si barajul Gura Apelor = Oglinda de sub Retezat

La poalele munților Retezat, soarele de august se "aranja" într-o întindere de smarald, pe care o folosea pe post de oglindă. Își ajusta intensitatea razelor și observa unde "îi stă mai bine" să încălzească. "Suportul" pe care stătea "oglinda" era masiv, din materiale dure și nu se potrivea deloc cu strălucirea și aparenta fragilitate a oglinzii. Soarelui, însă, îi plăcea combinația și chiar foarte mult, având în vedere că încălzise puternic atât suportul, cât și oglinda, fără să-i pese că îi va deranja, astfel, pe oameni, care vor dori și ei să se privească în oglindă. Soarele fusese atât de "prins" în acțiunea de "cosmetizare" încât "nu-și dăduse seama" că nu e numai el în Univers. Că există și ființe umane care nu-s prea încântate să fie "încinse" ca-ntr-un cuptor. Dar, nu a izbucnit un scandal, deși era iminent, pentru că în fața unei asemenea minunății de mirază, uiți de tot: de căldură, de griji, de probleme.

Suportul era barajul Gura Apelor, iar oglinda - lacul.

lacul gura apelor

miercuri, 4 aprilie 2012

Porno in Parcul Carol

Am promis ieri, în povestea Parcul Carol: trecut zbuciumat, prezent pitoresc, că urmează un deliciu pentru femei și, poate, pentru gay. Nu puteam să nu ne ținem de cuvânt și azi vă prezentăm niște bărbați în pielea goală.

Unde i-am găsit și cum au acceptat să fie pozați și să apară pe blogul celor mai frumoase povești despre România? Află în rândurile următoare.

marți, 3 aprilie 2012

Parcul Carol: trecut zbuciumat, prezent pitoresc

Din vârful unui deal, un ditamai mausoleul veghează întregul parc care se întinde sub el. Construcția masivă este doar unul dintre obiectivele pentru care merită să vii aici. Dacă adaugi istoria destul de zbuciumată a locului, printre motivele care te-ar determina să vizitezi acest colț de natură, atunci mai mult ca sigur că vei ajunge degrabă. Menționăm, ca să nu fii cumva surprins/ă: pe cât de agitat i-a fost trecutul, pe atât de liniștit îi e prezentul. Și plin de un pitoresc care te va cuceri de la primul pas făcut pe lespezile de piatră ale aleilor.

Te avertizăm: va fi dragoste la prima vedere!

panorama alb-negru Parc Carol

duminică, 1 aprilie 2012

Acasa la domnul Bosianu

Era finalul lui martie și primăvara întârzia să apară. Vântul își arăta "mușchii", răscolind vreascurile din grădină, uscate de iarna prea severă. Constantin Bosianu strânse mai tare paltonul în jurul său și mai privi, încă o dată, grădina. Propria sa grădină. Universul în care se retrăgea atunci când se întorcea de la Facultatea de Drept, unde era decan. Primul din istoria instituției. Era o realizare de care era mândru. Da, pentru câteva luni, în 1865, fusese prim-ministru, dar mai dragi îi erau legile, gândirea logică, cu imprevizibilitatea aproape nulă, decât jocurile din culisele politicii.

Își îndreptă privirea spre căsuța sa. Un mic castel, de fapt o bijuterie în stil neogotic. Fusese șlefuită în 6 ani (1853-1859), de arhitectul Luigi Lipizer. Își aminti toate aceste detalii care i-au conturat căminul.

casa Bosianu parc Carol