sâmbătă, 31 martie 2012

Cheile Sohodolului: Frumusete impietrita

De obicei, rocile sunt reci, neprimitoare, aspre, tăioase, periculoase. Cu o singură excepție: cele de la Cheile Sohodolului, din județul Gorj. Frumusețea lor, care e de-a dreptul răpitoare, te vrăjește într-atât încât uiți că se pot prăvăli peste tine în orice moment sau că te poți răni în ele dacă nu ești atent. Imaginile nu pot surprinde decât a mia parte din splendoarea lor, așa că e musai să le vizitezi, ca să te poți bucura de frumusețea lor în proporție de 100%.

Cheile Sohodolului

joi, 29 martie 2012

Spre cabana Bunloc, la fix 1000 m

- Continuarea poveștii Peștera de Gheață, mai protectoare ca o fortăreață -

După ce am admirat din exterior Peștera de Gheață, am pornit spre cabana Bunloc, urmând marcajul cu bandă albastră. Ne așteptam la un traseu ușor, fără mari bătăi de cap, dar drumul s-a dovedit foarte accidentat și incredibil de lung. Deși l-am parcurs în 2009 și acum îl ținem minte. Și nu de bine!

Cabana Bunloc
Cabana Bunloc


Parcul Tineretului, la pranz, in martie

Conform calendarului, marți, pe 27 martie, trebuia să fie primăvară. Deși în week-end căldura dăduse iama în București, săptămâna începuse cum nu se putea mai prost: cu răcoare și cer înnorat. Nici a doua zi nu făcuse excepție, așa că parcurile au rămas dezgolite de viață, de parcă iarna încă nu le dăduse aprobarea să întâmpine, cum se cuvine, noul anotimp. La prânz, nici Parcul Tineretului nu se răzvrătise împotriva iernii, deși dovezi ale week-end-ului trecut rămăseseră: copacii începuseră să-și schimbe culoarea, adoptând ținute vii și, am putea spune - chiar șic, "părul" ierbii părea că vrea să crească... Dar fără glasurile zglobii ale copiilor și cu bărcile trase la mal, peisajul era, încă, dezolant.

debarcader parc tineretului

miercuri, 28 martie 2012

Probably, the best view in Bucharest

Părerea noastră e că Bucureștiul nu oferă așa de multe pe câte ar putea, având în vedere că are statut de Capitală. Istoria "îi scapă printre degete", ofilindu-se în fiecare zi, obiectivele turistice nu-s vizitate decât când e "promoție" (evenimentul "Noaptea Muzeelor") și tot cu ce se poate lăuda, cu adevărat, este...distracția. Cluburi, baruri, terase, restaurante, bistro-uri, pub-uri, mall-uri... Din plin și oriunde întorci privirea. Și totuși, e un loc în Bucureștiul ăsta mare și prea plin de "fun" de unde nu ne-am mai da duși... De unde putem cuprinde într-o panoramă vasta întindere a orașului. În față, se lungește o mare parte din București, în spate - periferia, pe care nu o vezi de acolo, dar o simți. Și între acest două puncte, e un parc. Nu e cel mai frumos, nici cel mai mare, dar are un punct de belvedere cu care nimeni altul nu se poate lăuda.

marți, 27 martie 2012

Manastirea Tismana sau Regatul Florilor

Pe 6 august 2008, pe la 8 dimineața, doi tineri își lăsau mașina într-o parcare deja plină de autoturisme. Au trecut de o primă poartă și au urcat spre cea de-a doua, care semăna izbitor cu un castel. Pe drum, aerul răcoritor al pădurii din jurul lor i-a umplut de energie, de care vor avea nevoie, căci, aici, e doar primul popas într-o zi lungă și prea caldă. Când au trecut și de a doua poartă, mireasma pădurii a fost înlocuită de parfumul florilor, care puseseră stăpânire pe o curte nu prea mare, încadrată de chilii vopsite în alb. În albul purității. Aici era Mănăstirea Tismana și cei doi tineri erau, după cum probabil ți-ai dat seama, noi - Anda și Ionuț.

Vedere aeriană
vedere aeriana manastire Tismana
foto: romanianmonasteries.org

luni, 26 martie 2012

Scrisoare catre betele de trekking

Spre Pichetul Roșu, vă odihneați sprijinite de un copac
Dragi bețe de trekking,

V-am cumpărat cu doar o zi înainte de a vă pune la încercare. Nu ați avut timp să vă obișnuiți cu schimbarea de domiciliu (de la raftul magazinului la un apartament de două camere), că a doua zi ați fost agățate de un rucsac și urcate într-un tren, cu destinația Bușteni. Nu ați știut ce vă așteaptă și, totuși, v-ați făcut datoria onorabil. Ne-ați susținut să nu cadem atunci când zăpada ne trăgea de picioare, ne-ați sprijinit fiecare pas pe care-l făceam pe cărarea de munte și...ne-ați înfrumusețat amintirile. Ați pozat ca niște manechine profesioniste de fiecare dată când vă așezam să vă încadrăm în vreo fotografie și chiar dacă stăteați într-un unghi dificil, nu v-ați plâns, nu ați căzut și poza a ieșit bine.

Voi și cabana Diham
Ați ajuns și la Pichetul Roșu
V-am cumpărat cu 44,9 ron/bucata, de la Decathlon. "Ați fost cam scumpe", ne-a zis bugetul nostru. Dar, după un week-end în care ne-ați fost alături și nu ne-ați lăsat la greu, am fost siguri că v-ați meritat banii. Aveți garanție de 2 ani, dar sperăm să nu pățiți nimic și să nu vă ducem la "medic" niciodată. Vă puteți lungi de la 79 cm la 140 cm și aveți doar 265 g. Vă veți menține "silueta", fiți fără grijă, că vă vom pune la treabă destul de des.

Acum stați într-un colț al camerei, așteptând următoarea expediție. Rozetele de vară și de iarnă vă stau alături și noi ne mai uităm la voi, din când în când, și nu ne putem abține să nu ne aducem aminte de week-end-ul frumos pe care l-am petrecut împreună.

Ah... ce bine vă simțeați în zăpadă!
Până vom escalada, din nou, noi culmi montane și cărări șerpuitoare, vă lăsăm să vă odihniți în noul vostru cămin, care sperăm că vă place. Oricum, nu aveți încotro-trebuie să vă placă!

Pe curând!

Anda și Ionuț


_______________________________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI

Diham-Busteni, via Poiana Costilei

Pe 11 martie 2012, după o sâmbătă plină de dragoste de munte, a venit și duminica, parcă mai frumoasă și mai călduroasă decât precedenta zi. Am plecat de la cabana Diham la 10 dimineața, privind pentru ultima oară spre absolut superbii munți Bucegi. Am pornit pe traseul marcat cu punct roșu, pentru a ajunge, după 50 de minute, la Pichetul Roșu (1445 m). Până aici, nimic necunoscut pentru noi. Mai parcusesem cărarea, în urmă cu un an - uite AICI. Dar, de aici încolo, ne aștepta necunoscutul...

De la Poiana Coștilei la Bușteni

vineri, 23 martie 2012

Hai la Bord si pe Realitatea.net

Nu, nu vom scrie și acolo, dar tocmai am verificat sursele de trafic pe ziua de azi și am fost plăcut surprinși să vedem că un număr considerabil de vizite au venit de la www.realitatea.net, mai exact de la articolul acesta: "Gata cu Transfăgărăşanul şi Transalpina! TRANSBAIULUI va traversa Munţii Baiului HARTA şi VIDEO".

Iată o captură a secțiunii unde suntem citați:


Ne bucurăm că suntem o sursă pentru articolele altor site-uri și mulțumim pe această cale portalului de știri și autorului articolului. Sperăm ca și pe viitor să vă oferim informații cât mai valoroase, care să constituie subiectul unor știri.

Dacă vrei să afli mai multe despre subiect, direct de la sursă (adică noi:D), hop AICI.
_______________________________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI

joi, 22 martie 2012

Cum sa calatoresti mai ieftin si mai des

Dacă ești navigator fidel al blogului celor mai frumoase povești despre România, atunci ai avut oportunitatea de a explora țara noastră fără să te miști, fizic, din fața calculatorului. Dar, în același timp, sigur ți-am trezit apetitul să călătorești pe viu. Din păcate, nu de fiecare dată avem bugetul necesar la îndemână, timpul nu e în favoarea noastră sau orice alt motiv ne obligă să nu ne satisfacem pofta de hoinăreală.

Dacă te numeri printre cei care pot face orice doresc și, mai ales, când poftesc, te poți opri acum din citit. Articolul acesta nu e pentru tine. Dar dacă ești ca noi, adică ai mii de vise, dar nu mulți bani în buzunar și nici timp liber cu carul, sfaturile care urmează vor fi exact ce ai nevoie ca să te ridici de pe scaun și să inițiezi operațiunea "Păzea lume, că vin să te descopăr!".


Sa-ti fie rusine, castel Peles!

Chiar din primele rânduri vrem să te lămurim că acest articol nu are nicio tentă politică și nici nu este un atac adresat extraordinarului castel Peleș. Este o încercare de a lămuri un aspect destul de important pentru noi și, sperăm, și pentru tine: care este cel mai vizitat muzeu din România? Este, totodată, o tentativă de a stopa lăudăroșenia nebazată pe realitate, care, poate, îl afectează pe deținătorul de drept al răspunsului la întrebarea pe care tocmai am enunțat-o.

castel peles sinaia

miercuri, 21 martie 2012

Palatul Parlamentului straluceste!

Deține 3 recorduri mondiale: cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață, cel mai scump edificiu administrativ, cea mai grea clădire. Și am mai vorbit despre acest obiectiv AICI. Ziua, ni s-a părut că inspiră grandoare din toate unghiurile. Noaptea, însă, am fost convinși că strălucește!

Este vorba despre Palatul Parlamentului din București, care înainte de '89 se numea Casa Poporului sau Casa Republicii. 

Fotografie realizată pe 7 septembrie 2008, la ora 18:21

Pestera de Gheata, mai protectoare ca o fortareata


Relatarea expediției din 2 mai 2009 se oprise la bifurcația cu drumul care urcă de la cabana Bunloc spre cabana Piatra Mare. De aici, am coborât 200 m și după câteva curbe strânse, flancați de brazi înalți și deși, am nimerit într-o porțiune ceva mai largă, mărginită în dreapta de o stâncă impunătoare. Dacă nu-i întâlneam pe cei doi excursioniști care zăboveau la baza ei sau dacă vremea era condimentată cu ceață, am fi trecut mai departe fără să bănuim că acea rocă adăpostește Peștera de Gheață.

pestera de gheata piatra mare

luni, 19 martie 2012

Cu dedicatie, de la cabana Diham


La 1320 m, înveți multe. Respectul față de natură și semenii tăi. Aprecierea lucrurilor simple și încântarea de a asculta glasul munților, nu claxoane și de a-ți delecta privirea cu pante sinuoase, dar tare sexy, după cum ziceam AICI, fără să-ți fie ochii iritați de prea multe reclame. 

La cabana Diham am ajuns pe 10 martie, la prânz, am petrecut o noapte și am plecat a doua zi, pe la  10 dimineața. Așa că am avut timp suficient să explorăm fiecare cotlon și să parcurgem fiecare hartă și anunț pe care le-am găsit în căsuța din Bucegi. Astfel, am descoperit un set de reguli care-s musai de respectat la cabane, cu o scriitură savuroasă (așa că nu concepem să nu le parcurgi și tu:D), un orar care-ți poate fi de ajutor dacă vrei să scapi de parcurgerea pe jos a unei ore plictisoare, un cântecel care merge de minune să fie fredonat în compania chitărilor (și se potrivește perfect cu istoria cabanei Diham, care a avut aceeași soartă ca multe altele - a ars cândva) și am pus și câteva prețuri de la cabană, ca să știi câți bani să-ți iei cu tine:)

vineri, 16 martie 2012

O zi plina de dragoste de munte

Sâmbătă, 10 martie, am plecat din București, la 7 și 10 minute dimineața, cu trenul InterRegio 1637. La 9 fără 5 minute, am coborât în Bușteni, având niște zâmbete largi pe chipuri. Soarele deja strălucea puternic, niciun nor nu era prin preajmă să-l acopere și era cald. Deci, ăia de la meteo nu se înșelaseră. Avea să fie o zi superbă. Perfectă pentru o incursiune în munte.

De la fereastra camerei 31, din cabana Diham

joi, 15 martie 2012

Muntii Bucegi, la cabana Diham

Ațâțați de dorul nebun care ne-a apucat vineri, 9 martie, când am postat pe Facebook 3 fotografii cu Munții Bucegi, văzuți din satul Peștera, a doua zi am pornit la drum. Știam noi un loc unde puteam ajunge, destul de ușor, cu tot cu zăpada nelipsită în această perioadă pe munte, de unde Bucegii se văd chiar mai frumos și de unde ai impresia că îi poți atinge. La cabana Diham.



luni, 12 martie 2012

Sirul Stancilor - Unde si cel mai mare se simte mic

Sâmbătă, te-am ațâțat cu "preludiul" ăsta. Sau așa sperăm noi:P. Ca să nu te mai perpelim mult, astăzi vom povesti o parte din traseul pe care l-am anticipat acum două zile.

Mai jos, sunt primele informații care te pot interesa, dacă vei dori să "ne calci pe urme":

Tură parcursă pe 2 mai 2009
Traseul: stația CFR Dârste - Dâmbu Morii (aprox. 690 m) - Drumul Țiganilor - Șirul Stâncilor - bifurcația  (aprox. 1450 m) spre cabana Piatra Mare și Peștera de Gheață
Marcaj: punct roșu
Durată totală: 3 h 40 min
Plecare: aprox.07:20
Sosire: aprox.11:00



Cum sa dormi intr-un "muzeu"

În primul rând, cum e să dormi într-un "muzeu"? Bine. Confortabil, cald, curat... În al doilea rând, unde poți face asta? În Timișoara, pe strada Mangalia, la numărul 3. Nu te grăbi să te uiți pe hartă, nu vei găsi niciun muzeu acolo. De fapt, nu unul așa cum îți imaginezi. La această adresă e, de fapt, un hotel. De 4 stele. Sub egida celui mai mare lanț hotelier din lume - Best Western.

Bine ai venit la hotelul-muzeu Ambassador!



sâmbătă, 10 martie 2012

Cei doi calatori de pe pajiste


Ăștia suntem noi. După cât de veseli părem, ai putea crede că am ieșit la iarbă verde și că tocmai am terminat de devorat micii, cârnații sau friptura. Și că acum ne facem siesta. Poate nu o să-ți vină să crezi, dar așa arată niște oameni istoviți după ce au mers 8 ore. Au urcat, au coborât, au sărit peste bușteni și s-au strecurat pe sub ei. De ce ar face cineva așa ceva? Păi, ca să vadă niște chestii. De la munte. Faine! Foarte faine!

Ce traseu ne-a cucerit și ostenit deopotrivă îți spunem în curând. Acum, îți zicem doar atât: are un șirag de stânci, o peșteră de gheață, o cabană, un telescaun și e lângă Brașov.

UPDATE:
Prima dezvăluire, AICI
Al doilea indiciu, AICI
Ultima parte a poveștii, AICI
_______________________________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI

vineri, 9 martie 2012

Cabana Garbova: un loc chipes, la care ajungi pe Autostrada brazilor

Era imposibil ca într-o țară așa frumoasă ca România, jnepenii să aibă exclusivitate în autostrăzi. Așa că nu ne-am mirat atunci când, pe 26 februarie, am circulat pe...Autostrada brazilor. Da, ai citit bine! De la Clăbucet Plecare la Cabana Gârbova, un drum larg s-a făurit printre brazi, care străjuiesc poteca și stau ca repere pe o vreme vitregă, "condimentată" cu ceață.

Traseul, marcat cu triunghi albastru, începe imediat cum cobori din telescaun și este "semnalizat" la fiecare 5 min, cu indicatoare care-ți spun cât mai ai până la Cabana Gârbova. Dacă reușești să ajungi la ea și nu ești  devorat de niște dulăi...


joi, 8 martie 2012

Cu telescaunul din Predeal, prin ninsoare


Iaca dragii noștri, am ajuns și la povestea cu numărul 300. Și ca s-o sărbătorim cum se cuvine, nu se putea să nu povestim despre niște...peripeții. Din alea cu zguduieli, vizibilitate extrem de redusă și fulgi maaari care nu aveau altceva de făcut decât să ne intre în ochi. Așadar, să purcedem la depănat amintiri:


miercuri, 7 martie 2012

Partia Clabucet din Predeal: Zapada brici si veselie

Acum o săptămână îți povesteam cum, pe 26 februarie, am coborât în gara Predeal. De pe peron, am urmat calea ferată, îndreptându-ne spre pârtia Clăbucet.


marți, 6 martie 2012

Biserica de lemn ascunsa intr-o curte

Timișoara ascunde o comoară în curtea Mitropoliei Banatului, pe Bulevardul C.D. Loga, la numărul 7. O ascunde, pentru că nu e vizitată de turiști, nici credincioșii nu-i trec pragul și stă umilă, în spatele gardului, atrăgând atenția doar vreunui trecător curios să privească în curtea prestigioasei instituții bisericești. Este vorba de o biserică de lemn micuță, dar foarte...drăguță (dacă ne permiți epitetul), care e pe nedrept exilată într-un spațiu la care doar prelații au acces.


Si Bucurestiul are cascada!

Doar munții noștri falnici să beneficieze de căderi de apă spectaculoase? Nu se poate asemenea discriminare!...și-o fi zis primarul sectorului 4 din București, Cristian Popescu Piedone, atunci când a decis că și capitala României merită să aibă o... cascadă. Probabil nu avea habar că avem, totuși, una, oarecum nebăgată în seamă, în Grădina Botanică. Dar unde-s două, puterea turismului bucureștean crește! :D


luni, 5 martie 2012

Ora exacta pentru cei din Iosefin

În 1744, în Timișoara, se înființa o suburbie germană. Era o zonă de vis, cu gospodării familiale de vară și grădini mari. Totuși, fără credință, viața obștii nu decurgea cum trebuie. Așa că, 31 de ani mai târziu (la un an după ce suburbia primește numele de Iosefin, în cinstea celei de-a treia vizite a împăratului Iosif al II-lea, în orașul de pe Bega), începe construcția unei biserici. De la funcția sa de apropriere de Dumnezeu, lăcașul de cult a ajuns să fie atât de important pentru comunitate, încât desfășurarea cotidiană a vieții locuitorilor a devenit, practic, imposibilă, în lipsa acestuia!


sâmbătă, 3 martie 2012

"Pe jos, orasul se vede mai frumos"


Câtă dreptate are acest titlu! Și ce îndemn demn de urmat am întâlnit vis-a-vis de Catedrala Mitropolitană din Timișoara!

Cazanele Mici si Mari: Basmele sunt reale!

România e un loc de basm. Te surprinde, de multe ori, în sens negativ, dar dacă știi cum s-o privești, o vei iubi necondiționat.

În copilărie, pasiunea noastră, a tuturor, au fost basmele, poveștile nemuritoare cu Feți-Frumoși, cu Ilene Cosânzene, cu zmeii fioroși și zâne bune. Atunci credeam în ele, că sunt reale și trăiam cu sufletul la gură fiecare aventură. Când am crescut, ne-am lămurit (sau așa credeam) că sunt doar basme, plăsmuite de o imaginație bogată. Însă, pe 4 ianuarie 2012, am ajuns la Cazanele Dunării. Și cele mici, și cele mari. Acolo, ne-am convins că basmele sunt reale!

Cazanele Mari

vineri, 2 martie 2012

In Orsova, pe malul Dunarii

Dunărea, fluviul care ne aduce Occidentul pe malurile României, de la Baziaș până-n Marea Neagră, e mai frumoasă atunci când o admiri dintr-unul dintre cele mai pitorești orașe: Orșova. De localitatea asta nu poți să nu te îndrăgostești, iar Orșova s-a îndrăgostit, pe vecie, de Dunăre. Așa faine sunt amândouă, ca două surori care nu se vor despărți niciodată, iar simbioza dintre oraș și fluviu a născut "tablouri" naturale, pe care le poți savura indiferent de locul unde privești.