miercuri, 29 februarie 2012

Catedrala din Timisoara si Bega inghetata

După ce ne-am delectat cu cea mai bună pizza din Timișoara, am pornit într-o plimbare, ca să se așeze mâncarea:D Inevitabil, pașii ne-au purtat spre centrul orașului și spre simbolul acestuia - Catedrala Mitropolitană. Așezat la intersecția celor mai importante artere din capitala Banatului, giganticul lăcaș de cult chiar îți fură privirea și nu te lasă să mai admiri și altceva în jurul său. Dar nu-i bai, că tare frumos arată și, privindu-l, parcă și credința îți pare mai vie și mai apropiată...

Când am reușit, totuși, să ne desprindem privirea de această "bijuterie" arhitecturală, am continuat să ne plimbăm pe aleile parcului Catedralei, care d-abia se dibuiau prin zăpada deasă și ne-am oprit doar atunci când am ajuns la Bega care era...înghețată! Nu cu vanilie sau ciocolată, ci bocnă!

Vedere din Parcul Catedralei

Bega înghețată. Vedere de pe podul Traian

Cea mai buna pizza din Timisoara

Voiam demult să-ți facem poftă, iar acum că ne-am pus pe povestit tocmai la prânz, considerăm că am ales momentul perfect în care să-ți testăm papilele gustative.

Inevitabil, în excursii, călătorii, aventuri sau cum vrei tu să-ți numești hoinărelile prin România, te apucă la un moment dat o senzație. La început timidă, apoi te strânge ca-ntr-o menghină până reușești să o potolești. E foamea! Și când ți-e foame tare de tot, sigur vrei să ți-o astâmperi cât mai repede, dar și să guști puțin din specificul zonei în care te afli. Ei bine, când ai drum prin Timișoara și foamea nu-ți mai dă pace, vino la pizzeria "Nuova MamaMia". Unul dintre cele mai simple preparate, dar totodată unul dintre cele mai apreciate - pizza -, îți va fi adusă rapid, aburind și înmiresmată, completată fiind de un "Poftă bună" rostit, în dulcele grai bănățean, de o chelneriță simpatică.

foto: facebook.com/pages/Pizzeria-Nuova-Mama-Mia-Timisoara/293070347385253

marți, 28 februarie 2012

Hotelul Roman - E imposibil sa-l ratezi

Toți patronii de hoteluri, pensiuni, hanuri, moteluri și hosteluri ar trebui să ia exemplul Hotelului Roman, din Băile Herculane. În lupta aprigă de atragere a câtor mai mulți clienți, se aruncă sume incredibile de bani, de multe ori fără a se obține rezultatele scontate. Cu un pic de ingeniozitate, banii nu mai contează și clienții nu te vor putea evita. La propriu. Cum așa?


Gara din Predeal, intr-o duminica de februarie

La fix 2 ore distanță de București, trenul s-a oprit în gara orașului aflat la cea mai mare altitudine din țară (1030-1110 m): Predeal. Fulguia ușor peste șine, bănci, cișmele, panouri... Plăpândele cristale de gheață se așezau, molcolm, peste zăpada deja veche care prinsese locul într-o amorțeală rece.


luni, 27 februarie 2012

La sfat cu Babele din Bucegi

Într-un cadru natural fermecător, niște bătrâne stau la taifas. Le lipsește doar ceaiul... Din când în când, își ridică privirea și-l salută pe prietenul lor, Sfinxul, sau "se așează" mai bine pentru a fi cât mai fotogenice în pozele turiștilor care se strâng în jurul lor, foarte curioși să le audă conversația aprigă. Din păcate, niciun "băgăreț" nu le deslușește șueta. Ăsta e misterul: oare ce or vorbi ele, fără oprire, de mii de ani încoace? Răspunsul la această dilemă îl ațâță pe fiecare "trăgător cu urechea" să revină, constant, în încercarea de a prinde un crâmpei din discuția Babelor din Bucegi.


Sfinxul din Bucegi = Chipul naturii

Natura are diverse modalități prin care ne arată că ne iubește mai mult decât o iubim noi pe ea. Ne oferă oxigenul în lipsa căruia nici nu am exista, ne încântă timpul liber petrecut în afara domiciliului cu triluri încântătoare ale păsărilor și cu peisaje de care nu te poți sătura, ne oferă adăpost pe vreme rea...

Sfinxul din Bucegi este un alt mod prin care natura ne spune că ne iubește așa de tare încât vrea să ne aibă, mereu, în preajmă. A făurit o rocă după chipul și asemănarea noastră, ca și cum și-ar păstra la căpâtâi o "fotografie vie" cu... noi. Oamenii. Privindu-i dedicarea și iubirea condiționată doar de respectul pe care și-l dorește și din partea noastră, ne-am întrebat, cu mâhnire, oare când îi vom întoarce favoarea, făurindu-i naturii un chip pe măsură? Sau Sfinxul reprezintă îngemănarea perfectă dintre om și natură, în care se oglindește fiecare ființă cuvântătoare, cât și mediul înconjurător?


vineri, 24 februarie 2012

Hai la Bord iubeste romaneste

Astăzi este Dragobetele. "Valentine's Day" în varianta mioritică. Și, printr-o coincidență fericită, ziua de naștere a jumătății feminine care se ocupă de ceea ce se numește blogul celor mai frumoase povești despre România

Astăzi respirăm iubire. Iubire de sine (doar o dată-n an e ziua Andei:P), iubire de România, iubire de o sărbătoare, pe nedrept, uitată în detrimentul mai comercialului V.Day și iubire pentru...toți oamenii dragi nouă, care ne-au făcut să ne tresalte inima de bucurie de fiecare dată când ne-au transmis un gând bun. Fie pe e-mail, pe pagina de Facebook, printr-un comentariu la vreo poveste sau prin viu grai, fiecare apreciere ne-a fericit peste poate. Căci, fără dragii noștri călători-cititori, blogul care povestește despre România așa cum este cu adevărat nu și-ar avea sensul.

Vă mulțumim din inimă pentru toate cuvintele frumoase, dar și pentru criticile constructive, și vă invităm să parcurgeți o selecție, zicem noi reprezentativă, a celor mai călduroase urări, aprecieri, mulțumiri, gânduri, emoții, în ordine inversă cronologic: 

joi, 23 februarie 2012

Crucea Caraiman: 2008 versus 2011

După ce am supraviețuit unuia dintre cele mai periculoase trasee montane, Brâna Mare a Caraimanului, am primit recompensa, adică "desertul" pe care l-am savurat din priviri de la Cabana Caraiman: Monumentul Eroilor Neamului din Bucegi.

Nu era, însă, prima dată când "făceam cunoștință". Cu 3 ani în urmă, ne încumetasem pe o ceață nemiloasă până la baza sa, dar fenomenul meteo răutăcios ne răpise sanșa de a ne delecta cu peisajul pe care ne-a fost dat să-l savurăm d-abia în 2011. Mai bine mai târziu decât niciodată, nu-i așa?

Crucea Caraiman - în 2008 (stânga) versus 2011 

miercuri, 22 februarie 2012

TransBaiului va spune adio Transfagarasanului si Transalpinei

Tocmai ne-a ajuns la urechi o știre bombă! Am împărtășit-o cu voi, repede, pe Facebook, dar nu ne putem abține să nu-i dedicăm un articol și s-o comentăm puțin. Așadar, Transfăgărașanul și Transalpina vor avea, în curând, un competitor pe măsură: TransBaiului. Cei care nu cunosc Munții Baiului, trebuie să afle că sunt culmile din imaginile următoare și sunt cei pe care-i vezi din masivul Bucegi, atunci când privești spre Valea Prahovei.


Panoramă de la Vârful Cristianu Mare 
muntii baiului de la cristianu mare

marți, 21 februarie 2012

Casa Oamenilor de Stiinta din Timisoara - Cand Google-ul iti da de lucru

Week-end-ul care tocmai a trecut ne-a prins la un botez, în capitala Banatului. Acest fericit eveniment nu a fost, însă, singurul motiv pentru care ne-am suit la bordul trenului ca să petrecem 8 ore și jumătate! până ne-am "debarcat" în Timișoara. Cititorii noștri au avut, indirect, partea lor de vină.

vineri, 17 februarie 2012

Ce barbat bine!...in Baile Herculane

Mușchii lui par să tresalte la fiecare adiere a vântului... Toiagul din mâinile sale ferme pare să sfredelească munții din jur... Tălpile sale viguroase apasă cu greutate lespedea rece de sub ele... Barba îi dă un aer grav, iar coapsele zdravene l-ar face invidios pe orice culturist... Peste corpul voinic, este aruncată pielea leului de Nemeea, pe care chiar el l-a ucis, în prima din cele douăsprezece munci ale sale.

Fetelor, dacă nu v-ați găsit, încă, bărbatul ideal, vă spunem noi unde să-l găsiți. Nu vă grăbiți, vă așteaptă, nu pleacă nicăieri. E în Băile Herculane și-l cheamă Hercule! :)


Sanatate si bucurie la Cazinoul din Baile Herculane


Pe strada Cernei, la numărul 12, este forfotă mare. Din calești elegante, pășeșc țanțos, pe caldarâmul umil de la picioarele lor, domnițe însoțite de cavaleri înveșmântați după ultima modă. Aia de la Paris! Se îndreaptă grăbiți spre clădirea maiestuoasă din fața lor, de unde se aud crâmpeie muzicale de Franz Liszt, acompaniate de voci vesele și clinchete de pahare ciocnite.

Când majordomul serviabil deschide porțile pentru cuplurile care tocmai au coborât din calești, muzica izbucnește pentru a acoperi întreaga vale a Cernei și un parfum de țigară fin le gâdilă nările distinșilor invitați. În mijlocul încăperii, un crupier anunță sentențios "Faceți jocurile!" și noii musafiri se grăbesc spre mesele de joc...

miercuri, 15 februarie 2012

"Monstrul" de pe marginea soselei sau cum gunoaiele se transforma in arta

În dimineața în care ne îndreptam spre localitatea de la capătul lumii,  pe DN 67D, priveam peisajul de început de ianuarie, care se derula în jurul nostru. Copaci goliți de "haine", tremurând în bătaia răcoroasă a vântului, stânci maiestuoase care priveau spre drumul național, pe care mașina noastră se deplasa nerăbdătoare să ajungă la destinație: Cerna Sat. Deodată, într-o parcare, un "monstru" ne-a atras atenția cu un rânjet fioros. Dacă ne întâlneam cu el pe înserat, sigur trăgeam o sperietură soră cu moartea.

Dar atunci, în lumina caldă a primelor ore ale zilei, "monstrul" și-a revelat imediat adevărata natură: nu era deloc înspăimântător, deși avea niște "colți" ascuțiți. Era o creație artistică ingenioasă, care a transformat niște dezgustătoare gunoaie într-o capodoperă. Sticle din plastic, de diverse forme și culori, au fost așezate de niște mâini pricepute în așa fel încât să dea impresia unui pește.


Brana Mare a Caraimanului: Exercitiu pe barna, in Bucegi

--- Continuarea povestii La 2025 m, viata e mai frumoasa ---

Dacă nu ești fanul/fana ansamblului de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc și care constituie ramura sportivă a gimnasticii, atunci nu pleca de la cabana Caraiman spre nord-vest. Dacă suferi acrofobie (vertigo, frica de înălțimi), abține-te să urci pe traseul marcat cu bulină albastră, care pornește de la cabana mai sus amintită. Dar dacă ești nerăbdător/oare să-ți simți inima-n gât și să te joci cu viața ta, la fiecare pas, atunci pornește pe ceea ce se numește Brâna Mare a Caraimanului.


marți, 14 februarie 2012

Cabana Caraiman: La 2025 m, viata e mai frumoasa

--- Continuarea povestii Autostrada jnepenilor ---

În noiembrie, anul trecut, vremea în masivul Bucegi era "delicioasă". Cu un soare apetisant, cu 15 grade grase în termometre, cu zăpadă, doar din loc în loc, ca un condiment presărat doar atât cât trebuie. Iar peisajul devenise cea mai apetisantă "gustare", într-o călătorie lungă, din Sinaia până-n Bușteni, via Bucegii cei "gustoși". 

Când am ajuns la cabana Caraiman, ne-am făcut siesta. Pe terasa unde este cocoțată, numită Șaua Mică a Caraimanului, la 2025 m, am "gustat" din panoramele care mai de care mai savuroase și am privit, cu jind, spre "desertul" care ne aștepta, la o oră distanță (Crucea Caraiman). Privind, cu poftă, măreția Bucegilor, care s-a întrecut pe sine în acea toamnă, nu ne-am putut abține să n-o "consumăm" din plin. Ahhh, viața pare mult mai frumoasă când stai pe iarbă, când aerul răcoros și curat îți hrănește plămânii, când crestele ascuțite sunt acolo, pe post de gazde...

luni, 13 februarie 2012

Autostrada jnepenilor: De la Piatra Arsa spre Babele

--- Continuarea povestii De la Cota 2000 la Piatra Arsa ---

Trebuie să recunoaștem de la început. Te-am păcălit:D...neintenționat;) Adică, în povestea mai sus amintită, îți promiteam că în episodul viitor (cel pe care-l parcurgi acum) o să relatăm despre una dintre cele mai periculoase poteci pe care le-am traversat vreodată. Da, vom vorbi și despre asta, dar nu acum. Înainte să ajungem la acea cărare, ne-am croit drum printre jnepeni și ne-am odihnit lângă cabana Caraiman, așezată într-una dintre cele mai frumoase zone montane. Azi, e rândul jnepenilor "la raport". Mâine, îi dedicăm cabanei o poveste. Și apoi ajungem și la poteca aia. Pe cât de periculoasă e, pe atât e de faină și, promitem, merită așteptarea. Acum, hai să vedem ce mai fac jnepenii.

Între jnepeni, cu vârful Coștila ca un far călăuzitor

vineri, 10 februarie 2012

Cand natura se retrage intr-o cochilie inghetata

Într-una dintre serile geroase din această iarnă, în loc să ne cuibărim în căminul nostru călduros, am ieșit afară, să ne zgribulim. Nu am mers foarte departe, însă. Doar până-n fața blocului. Și deși frigul ne-a acaparat imediat și nu ne-a mai dat drumul, săgetându-ne pielea, trebuia să rezistăm. Un fenomen deosebit pusese stăpânire pe străzi, pe copaci, pe mașini, pe garduri, pe cabluri... Ploaia înghețată...


joi, 9 februarie 2012

Urla bine...si e uda. E Cascada Urlatoarea!

"Ce reclamă apetisantă!", exclamase ieri Diana, când publicasem pe pagina de Facebook, un clip video, alături de care notasem cuvintele din titlu. Ne-a determinat să nu mai pregetăm și să povestim despre cascada înaltă de 15 m și cocoțată la 1100 m. La ea se ajunge pe cel mai ușor traseu turistic din Bucegi. Urlătoarea. Cascada Urlătoarea.


miercuri, 8 februarie 2012

Muzeul Histria - Unde Sfatul Batranilor a fost confundat cu un banal prag


Ăsta nu e un exponat ca oricare altul dintr-un muzeu. Este de la Histria. Cea mai importantă bogăție a sa. Bine, nu doar asta îl face deosebit. De pe drumliber.ro am aflat că, deși nu pare, acesta este Sfatul Bătrânilor din cel mai vechi oraș din România. Dar, asta nu e tot. Ceea ce ne-a mirat, amuzat și, deopotrivă mâhnit, a fost atunci când am citit că unii nu i-au înțeles importanța și l-au folosit pe post de prag la poarta cetății!

Hai cu noi in primul oras din Romania!

Histria. Acesta este cel mai vechi oraș din țara noastră. Din păcate, azi, din splendoarea de altădată au rămas doar ruine. Frumoase, nu zicem nu, dar totuși, ruine. Nu-l putem condamna, însă. A fost întemeiat de coloniștii greci cu ani buni înainte de nașterea lui Hristos! Și, tot aici, s-au bătut primele monede de pe actualul teritoriu al României. Așa că-i musai să vii aici, măcar o dată-n viață!


marți, 7 februarie 2012

Manastirea Dervent 2.0 si surpriza din toaleta

E situată departe de civilizație. Ai crede că viața monahală își urmează cursul neschimbat, ignorantă la noile cuceriri ale societății. Și, totuși, mănăstirea Dervent e dovada clară că nici Biserica nu mai e ce-a fost și îți rezervă surprize, nu tocmai plăcute, unde te aștepți mai puțin.


duminică, 5 februarie 2012

Oras in miniatura. Viata la degetul mic

În Brașov, pe strada Republicii, la nr 58, în gangul spre Cafe de Paris, am asistat, acum 3 ani, la o serie de evenimente. De la un incendiu care tocmai izbucnise și spre care se grăbeau să ajungă pompierii la veselia mare,  strecurată printre căzături, pe o pârtie și un patinoar. Am participat la o nuntă, unde mirii tocmai încercau noi poziții, în fața unui fotograf care încerca să surprindă, din plin, emoțiile momentului. Apoi, ne-a atras atenția un accident. O mașină cu remorcă a intrat într-un stâlp de iluminat în timp ce se ferea de o limuzină care ieșea dintr-o parcare. Urmarea a fost specifică românească: o bătaie în toată regula, cu susținători pe margine. Și în timp ce încercam să preconizăm cine va ieși mai șifonat, un tren ne-a tăiat calea, apoi s-a oprit într-o gară aglomerată, de unde i-a preluat pe călătorii înfrigurați. Într-un interval de câteva minute, am trecut de la vară la iarnă, de la șes la munte, de la tragedie la comedie. Și totul fără să părăsim încăperea. Un oraș în miniatură ne-a arătat că viața poate fi la degetul nostru mic. Ne trebuie doar o telecomandă pentru a controla destinele, vremea, relieful. Și un pic de imaginație, plus un buget măricel. Sau doar 6 lei/adult.

Hai cu noi la expoziția de la poalele Tâmpei!


sâmbătă, 4 februarie 2012

De la Cota 2000 la Piatra Arsa: Tot inainte prin Bucegi

Dragă călătorule,

Acum o săptămână, îți povesteam AICI cum ne așteptam ca în noiembrie, anul trecut, să înfruntăm o vreme capricioasă în Munții Bucegi. Marea noastră surpriză a fost să ne trezim cu soarele-n ochi și cu 15 grade încălzindu-ne serios. Ajunsesem la cota 2000 și povestea noastră se terminase acolo. Dar, suntem siguri că ești curios/oasă să afli ce am făcut apoi. Că de planuri mărețe nu ducem niciodată lipsă!

Ei bine, am pornit, pe bandă galbenă, spre Cabana Piatra Arsă. Am urcat 103 m până pe Vârful Furnica, apoi ne-am oprit. În fața noastră se întindea tot platoul Bucegi. Ahhhh... Mirific!


vineri, 3 februarie 2012

Drauseni = loz in plic, pisica la geam si...o biserica-cetate

De la Cața, ne-am continuat călătoria pe DJ 132 B și...am ajuns în următoarea localitate. Drăușeni. Tot în județul Brașov. Înainte să zărim biserica-cetate, pentru care această așezare este vizitată, din când în când, de turiști, am zărit un anunț care părea să fii călătorit în timp într-un viitor în care nu-și mai are locul: "aici SE VINDE LOZ în PLIC". Pentru mulți români, această distracție s-a uitat demult, pentru cei din Drăușeni, se pare, încă mai suscită interes. Nici nu s-ar fi putut altfel când trăiesc într-un loc în care, dacă n-ar exista mașini și asfalt, ai crede că te-ai întors în timp, cu vreo 700 de ani în urmă, pe vremea când biserica din centrul localității era "nou-născută".



miercuri, 1 februarie 2012

"Te aves bahtalo" din Cata, judetul Brasov



Cu prichindeii ăștia drăgălași ne-am întâlnit acum 3 ani, pe 2 mai, în Cața, o comună din județul Brașov. Erau  extrem de încântați să vadă un aparat de fotografiat și ne-au rugat să-i pozăm. Din păcate, probabil, ei nu o să privească niciodată aceste imagini. Sau, poate, peste ani, vor poposi pe acest blog și se vor vedea când emanau copilărie din toți porii. Deci, acesta este un mesaj pentru viitor: "Te aves bahtalo", adică "Bună ziua", pe țigănește. De ce pe această limbă? Mai privește o dată imaginile și vei înțelege. 

Acum, la 3 ani distanță, au crescut, sunt băieți mari, dar viața lor, suntem siguri, decurge la fel ca atunci când am făcut cunoștință cu ei. Fără prea multe evenimente deosebite (adică o nuntă, un botez, o înmormântare, vreo iarnă mai dificilă și vizitele turiștilor - deci și venirea noastră a constituit un eveniment, nu putem să nu ne mândrim cu asta:D). Ne gândeam: "Oare sunt fericiți?" Credem că da. În simplitatea vieții lor, în modestia existenței de zi cu zi, necunoscând alt fel de a trăi, zâmbetele lor ne-au dat răspunsul. Acești micuți ne-au învățat că viața e frumoasă și că trebuie s-o saluți cu veselie de fiecare dată. Mulțumim, dragilor!

foto: samaelwings.com

Dar ce căutasem noi în Cața, pe DJ 132 B? Venisem să vedem o biserică-cetate, pe care ai putut-o zări în prima fotografie. Nu știam nimic despre ea, decât că e frumoasă și merită trasă-n poză. Și dacă tot dădusem de asfalt pe un drum județean!, nu ne-am mai oprit până-n comună.