luni, 30 ianuarie 2012

Triumf de 39 m. La Adamclisi

Tropaeum Traiani. Un nume impunător, pentru un monument asemenea. Construit acum, hăt, peste 1900 ani (106-109 d.Hr.), ne face în ciudă. E postat acolo, rânjind parcă la umilința noastră. Am pierdut o bătălie odată și de atunci trebuie să ne amintim mereu de ea? Se pare că da... Asta a fost ideea împăratului Traian, care a ordonat ridicarea acestui monument triumfal după ce ne-a căsăpit strămoșii, în 102 d.Hr. Și pentru a ne arăta cât de mândru a fost că ne-a bătut, nu s-a mulțumit cu o simplă menționare în cronicile vremii, ci a clădit un ditamai monumentul. De 39 m. Și pe 16 noiembrie 2009 l-am vizitat și noi.


vineri, 27 ianuarie 2012

15 grade. 2000 m. Bucegi. Noiembrie

Zilele acestea, iarna și-a întins brațele de gheață și a cuprins întreaga Românie. Răsuflarea sa tăioasă  a brăzdat chipurile celor ieșiți afară într-o luptă inegală cu această forță a naturii. Iarna s-a năpustit, cu furie, asupra oricărei ființe care ar fi înfruntat-o, jonglând cu temperaturile și precipitațiile, după bunul său plac. Alta era, însă, situația în povestea următoare.

Panoramă la cota 2000
// click pe imagine, pentru vizualizare completă //

marți, 24 ianuarie 2012

Cetatea Adamclisi: Istoria nu a fost nicaieri mai palpabila

La Adamclisi poți ajunge din mai multe direcții. Fie de la Ostrov, prin Ion Corvin, pe lângă Peștera Sfântului Andrei, fie de la Negru Vodă, Medgidia sau Murfatlar (fostul Basarabi și orașul natal al lui Traian Băsescu). Nu contează pe unde vii, drumul va fi la fel de pustiu, dar fascinant prin însăși sălbăticia sa. Important este să ajungi pe DN 3 și să vizitezi "Biserica Omului" (Adam Clisi, în turcă), un oraș vechi de 20 secole. Unde istoria îți va părea mai palpabilă ca nicăieri în altă parte...


luni, 23 ianuarie 2012

Pestera Sfantului Andrei: de aici a venit credinta...

Urmând DN 3, un drum care șerpuiește printre câmpii întinse care-și trag seva din Dunărea aflată la câțiva pași, ajungi în localitatea Ion Corvin. Deși până aici ai fi crezut că parcurgi o zonă uitată de lume, unde de-abia ai zărit un om-doi, de aici încolo îți vei dori ca ființele omenești să se mai răsfire. La ieșirea din această așezare, un indicator te îndrumă spre locul de unde a pornit totul, în materie de credință autohtonă. După 3-4 km parcurși printr-o pădure, vezi o parcare plină până la refuz de mașini (indiferent de sezon) și o mulțime de oameni care converg spre o peșteră. Oare ce o fi atât de deosebit aici de este atrasă atâta lume? Chiar din acest loc, creștinismul s-a răspândit în întreaga țară, practic, aici este obârșia religiei împărtășită de milioane de români. Și totul a fost posibil grație Apostolului Andrei.


duminică, 22 ianuarie 2012

Din nou la Grota Haiducilor/Hotilor. Dupa 3 ani...

Acum 3 ani, pașii ne-au purtat spre o minunăție de grotă, cu o faună unică în Europa! Situată în Băile Herculane, imediat lângă hotelul Roman, ne-a impresionat chiar dinainte de a face cunoștintă. A trebuit doar să-i aflăm numele și imaginația ne-a și luat-o razna. Păi, când auzi că există o grotă a haiducilor (sau, după alte surse, a hoților), deja mintea începe să lucreze, dând viață unor imagini ce conțin cufere pline de aur, giuvaere (apropo, acest termen provine din neogreacă, dacă erai curios/oasă de origine:D), cotloane misterioase și secrete cât cuprinde. În realitate, comorile se ascund, probabil, în spatele unui gard care protejează această rezervație arheologică. Deci, n-am avut acces la ele!

Acum 3 ani, Grota Haiducilor/Hoților arăta așa. Cum s-a prezentat în a treia zi din 2012? Află în rândurile următoare...


sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Stancile Franz Josef: Cum se vede Valea Prahovei de la 1300 m altitudine?

De la Poiana Stânii Regale, în 5-10 min, urmând o cărare prin pădure, care în 20 noiembrie 2011 era aproape invizibilă sub stratul gros de frunze care se odihneau pe solul brun-roșcat de pădure, ajungi...undeva:D Prima dată nu vezi decât niște scări cu balustrade, care se țin strâns de două stânci. După ce le escaladezi, te...oprești. Din două motive. 1 - nu mai ai unde înainta; 2 - o panoramă încântătoare se deschide asupra Văii Prahovei, care e imposibil să nu-ți placă. Decât dacă ai inima de gheață.


vineri, 20 ianuarie 2012

Poiana Stanii Regale, unde renii privesc spre Caraiman

Când monarhia era la putere, acest loc aparținea Domeniului Regal, prin care Casa Regală a României se autofinanța. Poate acesta este unul dintre motivele pentru care zona arată ca-n Occident: cu o pajiște îmbietoare, cu arbori care încă ne oferă oxigenul indispensabil, cu o priveliște incredibilă spre Bucegi, dar și cu prețuri de lux și meniuri sofisticate la cabană (aici poți savura labă de urs!). Și dacă nu erau de ajuns toate astea pentru a atrage turiștii, mai este un motiv, de data asta "blănos", pentru care merită să vii aici: două "gazde" cu coarne maiestuoase, cu năsucuri umede, cu "încălțări" copitate și veșmânt pufos. Adică...doi reni! Poate i-a uitat Moș Crăciun, cândva, și când a văzut cât de bine s-au acomodat aici, nu s-a mai îndurat să-i ia...

În plan îndepărtat: Crucea Caraiman

joi, 19 ianuarie 2012

Stanca Sfanta Ana din Sinaia, uitata in aglomeratia de atractii turistice

Cândva, aici era adăpostul unui schit. Cândva, aici era locul ideal unde să te retragi, pentru a-ți încărca bateriile și a te apropia de Dumnezeu. Cândva, aici era un punct de întâlnire, unde se adunau doamnele și domnii, în ținute elegante, se așezau  la umbra unui chioșc de lemn și contemplau orașul care viețuia la picioarele lor. Cândva, aici era...VIAȚĂ. Acum,  numai câteva icoane uitate în stâncă mai amintesc de schit. Acum, doar o grotă scobită la baza rocii te mai poate răcori. Acum, doar vizitatorii răzleți, "plictisiți" de castele sau trasee montane, mai vin aici și privesc Sinaia de sus.

Într-o "aglomerație" de atracții turistice, cine să mai treacă și pe aici? Pe 20 noiembrie 2011, pe la 3 după-amiaza, am trecut noi...


miercuri, 18 ianuarie 2012

Parcul Dimitrie Ghica din Sinaia: veverite, statui, beatitudine

Pășind pe aleile cu dale de piatră, pe 21 noiembrie, anul trecut, am auzit, la un moment dat, un foșnet. Printre frunzele care "guvernau" solul parcului, am zărit o coadă stufoasă. La capătul ei, am remarcat un căpșor mititel, cu doi ochișori drăgălași. Între coadă și căpșor, niște lăbuțe minuscule cotrobăiau prin "vraful" de frunze. O veveriță! Pufoasă, zveltă, fotogenică. Apoi, am observat și altele.


Ne-am așezat pe una dintre băncile albe frumos ornamentate, pentru a asista la spectacolul oferit, gratuit, de iubitoarele de alune. După ce s-au săturat să fie privite, s-au refugiat într-un loc numai de ele știut și am fost nevoiți să ne găsim alte subiecte de admirat. Spre norocul nostru, în Parcul Dimitrie Ghica, din Sinaia, nu am dus lipsă de atracții.

Una dintre cele mai frumoase imagini pe care le-am imortalizat vreodată

marți, 17 ianuarie 2012

Arborele mamut din Baile Herculane

Într-una dintre cele mai frumoase stațiuni din România, am găsit un monument al naturii atipic pentru vegetația țării noastre. Nici numele său nu are rezonanțe mioritice și, numai pronunțându-l, te învălui în curiozitate. Sequoia Gigantea, printre cele mai înalte creații de pe Pământ, respiră și aer românesc, ce-i drept, cu influențe mediteranee. În Băile Herculane, lângă Cazino.


luni, 16 ianuarie 2012

Vaticanul din Bucuresti

Pe strada Pictor Stahi Constantin, la nr 5-7, o frumoasă clădire în culoarea purității stă în spatele unui gard, mult prea scund pentru a o acoperi. Ar fi fost, însă, păcat să-i ascundă frumusețea pe atât de simplă, pe atât de încântătoare. Aici își are sălașul Nunțiatura Apostolică, echivalentul unei ambasade a Vaticanului în București.


duminică, 15 ianuarie 2012

La Tunele - De-a v-ati ascunselea prin natura

Pe 3 august 2008, dimineața devreme, pe o căldură deja infernală, ne aflam într-o zonă de un pitoresc aproape inimaginabil. În Banat, lângă localitatea Sasca Română, în Parcul Național Cheile Nerei, natura era "pusă pe joacă". Nu știa că noi eram deja "încălziți" bine pentru "partida" care avea să urmeze și că șansele de "câștig" erau, de la bun început, de partea noastră. Dar nici noi nu știam că eram pe punctul de a pierde "meciul" în fața unei minuni a naturii, pe care nu te lasă inima s-o "învingi".

Hai cu noi...LA TUNELE!

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Privind spre cea mai inalta statuie din Europa


Asta este cea mai înaltă statuie din Europa. Pe bune??? Da... Și e în România! 

joi, 12 ianuarie 2012

Cu Orsova la picioare si credinta in suflete

Pe Dealul Moșului și vântul e reticent înainte de a le deranja pe măicuțele care viețuiesc, în tihnă, aici. Lemnul respiră credință, felinarele sunt cufundate în smerenie și copacii din jur protejează acest univers închis de lumea înconjurătoare. La baza dealului, Dunărea sclipește necontenit, primind cu bucurie oglindirile citadine ale Orșovei. Jos, laicul pur: magazine, excursii cu bărci, îndrăgostiți care se plimbă ținându-se de mână. Sus, rugăciuni murmurate, ritualuri neschimbate de secole, straie lungi și negre mătură curtea scăldată de razele plăpânde ale soarelui de ianuarie și...noi, contemplând tot spectacolul.


Ne laudam cu locul 55

Avem onoarea să te anunțăm că trăim în al 55-lea oraș din lume, din punct de vedere al numărului de turiști străini care "i-au trecut pragul". Noi zicem că nu e rău pentru București, dacă coborâm privirea spre așezările situate sub capitala României. Sub mândria noastră de localitate de domiciliu se află Atena, Rio de Janeiro, Munchen, Mexico City, Jakarta, Milano, Lisabona, Sao Paulo, Veneţia, Florenţa sau Washington DC.

Palatul Parlamentului Bucuresti

luni, 9 ianuarie 2012

Singura cale de acces: scarile

Dacă credeai că mai nașpa ca la Cerna Sat nu există, te-ai înșelat. Dacă credeai că numai acolo civilizația modernă și-a întors spatele, refuzând să-și facă simțită prezența, din nou te-ai înșelat. Ei bine, la nici 30 de km de "capătul lumii", timpul se întoarce cu repeziciune înapoi, când curentul electric nu era cunoscut, trocul era cea mai avansată formă de comerț și asfaltul mai avea mulți ani înainte până să fie folosit. Pentru sătenii din Scărișoara, din județul Caraș-Severin, viața este pe atât de simplă, pe atât de periculoasă. Singura modalitate de comunicare cu lumea din exterior este un făgaș anevoios prin stâncă, facilitat de 4 scări din lemn vechi de peste 4 decenii. Dacă ele ar ceda, oamenii care trăiesc la capătul lor ar fi izolați complet. Un scenariu pe care curajoșii din vârful muntelui și-l imaginează zilnic. Dar, înghit în sec și merg mai departe... Viața continuă și la 1000 m altitudine, chiar dacă depinde doar de rezistența unor scări...


duminică, 8 ianuarie 2012

Cheile Peciniscai. Strecurandu-ne prin natura impietrita

Parcul Național Domogled-Cerna, se știe, are prea multe de oferit pentru a le cuprinde în doar o zi de vizitare. De aceea, nici în incursiunea de săptămâna aceasta, de două zile și trei nopți, nu am putut bifa toate obiectivele care se pot vedea aici. Dar ne-am îmbogățit lista cu alte minunății cu care am făcut cunoștință în premieră. Următoarele pe listă: Cheile Pecinișcăi.


sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Cheile Corcoaiei. Vizitand superlativul carstic

Oglindă, oglinjoară, care sunt cele mai spectaculoase chei din țară? După ziua de 3 ianuarie 2012, noi știm răspunsul. Cel puțin în viziunea noastră. Vorbim de Cheile Corcoaiei, o rezervație geologică de 34 ha, cu o legendă fascinantă. Și o frumusețe naturală aproape inegalabilă.


vineri, 6 ianuarie 2012

De la Saint Tropez la Cerna Sat

Nu. Nu am fost în Saint Tropez. Nu încă. Dar am fost în Cerna Sat. În județul Gorj. Sau...la capătul lumii. Într-o localitate fără biserică, fără legătură telefonică de orice fel (gsm sau fixă), fără dispensar, fără magazine... Crezi că e imposibil să mai existe un asemenea loc în epoca smartphone-urilor, a tabletelor, a rețelelor sociale și a cozilor kilometrice din hypermarketuri din preajma Sărbătorilor? Ei bine, crede-ne pe cuvânt. Există! Și am fost acolo în a treia zi din 2012.


marți, 3 ianuarie 2012

Acasa la Constantin Brancusi, patriarhul sculpturii moderne

Într-un sat oarecare, din județul Gorj, se năștea în 19 februarie 1876... un om. Evenimentul, în sine obișnuit, capătă, sau ar fi trebuit să capete, pentru România o însemnătate deosebită. Dacă în 1876 a fost considerată o naștere ca oricare alta, ani mai târziu, ziua aceea de la sfârșitul iernii a devenit simbolul nașterii sculpturii moderne. Omul (Om cu "O" mare) care s-a născut acum 135 de ani i-a făcut și continuă să-i facă publicitate POZITIVĂ țării noastre, non-stop, prin creațiile sale de o simplitate sclipitoare. Totuși, nici azi, la 54 de ani de la trecerea sa în neființă, geniul român nu se odihnește pe meleaguri mioritice. Rătăcește printre străini, în cimitirul "Montparnasse", din Paris. O soartă prea cruntă pentru un conațional prea mare... Constantin Brâncuși.

foto: inpascani.ro