Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

duminică, 25 noiembrie 2012

Inger si demon, la Vulcanii Noroiosi

În aceeași zi în care am poposit la Mănăstirea Snagov (duminică, 18 noiembrie), am ajuns și la Vulcanii Noroioși. Nu era pentru prima dată când aterizam pe "Lună", dar era, totuși, o premieră. Niciodată nu mai prinsesem apusul în acest peisaj selenar și eram sigură că o să mă impresioneze. În plus, toamna avea să accentueze tonurile roșietice specifice asfințitului, așa că de-abia așteptam să mă "îmbăt" cu atâta culoare!

vulcanii noroiosi paclele mici


Am ajuns pe la 16:30, deja prea târziu pentru niște poze decente cu un aparat neprofesionist, căci lumina începea să se dea bătută în fața prea nerăbdătorului întuneric. Totuși, FujiFilm-ul meu s-a descurcat onorabil și mi-a permis să-mi păstrez amintirile cât mai aproape de realitate.

Din DN 10, m-a surprins numărul mare de indicatoare către vulcani și stabilimentele care pare-se s-au construit de la ultima mea vizită pe "Lună", din 2009 încoace. Dar m-a amuzat, ca și acum 3 ani, kilometrajul menționat, care creștea în loc să scadă, culmea, cu fiecare înaintare! Când am ajuns la intersecția spre cele două Pâcle, am remarcat că deștepții care au montat un ditamai panoul greșiseră numele vulcanilor! Spre dreapta, cică aș fi mers spre Pâclele Mici și spre stânga spre cele Mari, când, de fapt, e viceversa. Când am scris articolul despre Vulcanii Noroioși, de-abia în august anul acesta (deși îi cunoscusem cu mult înainte), nici eu nu știam exact care-s ăia Mari și ăia Mici. Și am citit, și am răscitit, până m-am lămurit! Mărimea nu e dată de suprafața pe care se întind (care, la o adică, cu o privire de neexpertă, e cam aceeași), ci de diametrul conurilor vulcanice. Așadar, am purces, mai întâi, spre stânga, spre Pâclele Mici, care, vei vedea dacă răsfoiești și articolul viitor, au "gurile" mai modeste, dar nu mai lipsite de limbariță:D.

Aici, deși era duminică, toamnă și o oră târzie pentru vizite, era plin de automobile și de lume. Întreprinzătorii care și-au deschis pensiuni și terase chiar în buza vulcanilor, cred că și-au frecat mâinile de satisfacție și, datorită profitului, le-a sporit și creativitatea. Unde am parcat mașina, deja mă întâmpinau două reclame gata să mă "agațe": "Nu plecați/Până nu mâncați/Ciorbă și cârnați! Nu o să regretați!" și "Bine ați venit! Frigul a sosit, Intră și servește, Țuica și vinul fiert te încălzește!".

Eu am trecut mai departe, căci nu mi-era poftă de mâncare, ci de savurat râuri de ciocolată, pardon noroi:P

Am ajuns repede la ghereta unde se plătește taxa de vizitare, iar tarifele erau pictate pe un panou:

Elevi: 1 leu
Studenți: 2 lei
Adulți: 4 lei

M-am bucurat să văd că nu s-a instituit vreo taxă foto minune și am rămas plăcut surprinsă când încasatorul m-a instruit cum să mă comport pe teritoriul rezervației, insistând pe rugămintea de a nu-mi băga nici măcar degetul în vulcani! Ei, asta era culmea! Să vin până aici și să nu mă bălăcesc puțin? Păi, să-mi fie cu iertare, dar de fiecare dată când am fost aici, mi-am băgat un degețel în lava extrem de rece și atât. Nu am exagerat, ca alții, care se bag până la brâu! Așadar, n-am ratat nici acum ocazia să-i salut pe zbuciumaticii din adâncuri:

anda vulcanii noroiosi


Explorând tărâmul "nepământean", am întâlnit două vietăți "extraterestre". Un înger...

sedinta foto vulcanii noroiosi


...și un demon:

sedinta foto vulcanii noroiosi


Nu te speria, nu erau niște Selene, ci niște grațioase domnițe supuse chinurilor unei ședințe foto. Și chiar aveau multe de îndurat! Nu era ușor să reziste atât de despuiate în mijlocul lui noiembrie, la câțiva centimetri de niște neastâmpărați vulcani.

sedinta foto vulcanii noroiosi

fotograf vulcanii noroiosi

vulcanii noroiosi paclele mici


Plimbându-mă sub mângâierea asfințitului, pe tenul prea crăpat al vulcanilor și încercând să le evit lacrimile șiroind la vale, mi-am dat seama că văd mai puțini vulcani ca altădată. Doar vreo 5 mai importanți. Nu am lăsat dezamăgirea să-și facă loc către mine, căci știam că peste câteva minute, mă voi întoarce la preferații mei - Pâclele Mari. Dar ce surpriză mă aștepta acolo, nu mi-aș fi putut imagina vreodată!

vulcanii noroiosi la apus


vulcanii noroiosi la apus


indragostiti vulcanii noroiosi


pamant uscat vulcanii noroiosi


__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca nu ratezi vreo poveste. E simplu, gratuit si rapid - vezi AICI