Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

sâmbătă, 13 octombrie 2012

Romania necunoscuta: Pe malul Lacului Tasaul

Țara noastră e plină de locuri pe unde parcă nu a trecut niciodată picior de om, dar când vine vorba de Dobrogea, parcă ele se aglomerează. Asta e impresia mea, stârnită de nesfârșitele tărâmuri aride, unde nu prea ai ce căuta. Marea te cheamă... Briza este viața, restul inspiră doar moarte...

Un asemenea loc am descoperit pe 28 iulie, anul acesta, când "inteligentul" nostru gps s-a gândit că, de la Năvodari la Mihail Kogălniceanu, ajungem mai bine pe o scurtătură. A uitat să ne precizeze pustietatea în care o să ne avântăm, starea drumului (pardon, ăla nu e drum!) și condițiile meteo, care conlucrau să ne determine să ne dăm și pielea jos de pe noi!



Așadar, după ce ne-am învârtit prin Năvodari, pe străduțe înguste, cu case joase, am nimerit direct... într-un câmp. Tot ce se putea vedea era o infinită câmpie, unde toată vegetația stătea într-o veșnică plecăciune în fața mărețului Soare. Nicio mișcare... Nimeni și nimic nu îndrăznea să-și ridice privirea spre atotputernicul arzător de pe cer... Slujitorul cel mai devotat al Soarelui era vântul, care culca la pâmânt orice ființă care atenta să se ridice de la sol. Pe noi ne biciua cu sulițe fierbinți, obligându-ne să râvnim la un singur lucru - apa, cea mai însemnată avere pe care o poți deține aici.

Și iat-o, după ce am străbătut, cu chiu, cu vai, câțiva metri chinuiți prin arșiță! Să fie un miraj? Nuuu... E chiar Lacul Tașaul! 5,4 m adâncime maximă, aproximativ 2.300 ha suprafață, o oază în mijlocul Nicăierului... Prea departe de noi, ne mulțumim să-l pozăm de la distanță. Pescuitul rămâne pe altă dată... Poate cândva când Soarele e mai potolit și nu are atâta râvnă să ne facă viața mizerabilă!

lacul tasaul


lacul tasaul


lacul tasaul


Ne aflam pe DJ 30, care în cea mai bună porțiune a sa,  se prezintă astfel:

dj 30 navodari sibioara


Pe marginea drumului, dăm de un dobrogean, călit în multe asemenea toride zile, care ne spune că nu mai e mult până la Sibioara și că drumul este circulabil. A avut dreptate: nu mai era mult (cam 6 km în total de la Năvodari), dar când ești la bordul unei mașini și nu într-o căruță, terenul acneic îți pare ca o călătorie fără sfârșit...

Noroc cu Lacul Tașaul, care ne ținea companie, în partea dreaptă, ca un reminder că există viață și în cele mai aprige colțuri de lume...

La Sibioara, am spus "La Revedere", cu mare părere de rău, măreței băltoace și am cotit stânga, mergând încă 2 km până am dat de DN 39. Am traversat șoseaua drept înainte și cale de 4 km, am mers efectiv pe un drumeag, prin câmp. Am trecut prin spatele aeroportului deja familiar americanilor și când am ajuns pe DN 2A, am simțit cum revenim, încet-încet, la civilizație. Orașul Mihail Kogălniceanu era la doi pași...

Ce a urmat peste o vreme, știi deja - ne-am pierdut în misiune la peste 40°C!


dj 30 navodari sibioara din satelit
vedere din satelit, via Google Earth. Traseul e marcat cu albastru
__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca nu ratezi vreo poveste. E simplu, gratuit si rapid - vezi AICI