Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

vineri, 12 octombrie 2012

Asa se spune "Bun Venit" in Apuseni!

vadu motilor port popular apuseni
În deja cunoscutele noastre hoinăreli prin țară, pauzele erau scurte, uneori plăcute (Cătrușa, Daneș, Motru), alteori nu (Turia), dar mai bine ca-n a cincea seară din vacanța de 9 zile nu ne-am simțit nicăieri! Am avut parte de cea mai frumoasă primire din partea gazdelor unei pensiuni și, pe această cale, vrem să le mulțumim, încă o dată, pentru ospitalitate și să-i felicităm pentru ingenioasa, și totodată, simpla metodă de promovare.

Proprietarii pensiunii "Casa Ursului", din Vadu Moților, s-au prins cum funcționează publicitatea în zilele noastre. Ce atâta internet (nu au pagină web, apropo), fluturași, reclame? Lumea s-a săturat și pe 90% dintre ele nici nu le bagă în seamă. Bani aruncați pe fereastră. Corect! În plus, zona lor este împânzită de hoteluri, pensiuni, case de vacanță. Cum îl determini pe turist să vină tocmai la tine și, mai important, să REVINĂ?

Soluția?

Diferențiere prin ceva unic, care să genereze word-of-mouth și, dacă se nimerește, care să impresioneze un blogger într-atât de tare încât să spună mai departe și cititorilor săi. Le-a ieșit! Cum? Apăi, dragi cititori, poveștii îi șade bine să fie spusă pe îndelete, așa, ca-n Ardeal. Adicătelea, găsiți-vă un locșor comod, că mintenaș bădița începe să depene amintiri...

S-o luăm cu începutul. Era 22 august 2012, pe înserat. Avuseserăm o zi plină, dar frumoasă - vizitaserăm două peșteri (cea din Mina Farcu și Urșilor). Da, știu, n-am povestit încă despre ele, dar vine și vremea lor. Trecuserăm prin Arieșeni, Gârda de Sus și Albac. Eram frânți de oboseală și căutam un loc unde să ne petrecem noaptea. Care să ne coste maxim 100 de lei. Și să aibă baie în cameră. Da, în ziua aia aveam pretenții.

Am început să sunăm la numerele de telefon afișate pe firmele luminoase ale pensiunilor, dar ba aveau baia la comun, ba costau cam mult pentru condițiile oferite. Ne-am zis că facem o ultimă încercare în următoarea localitate - Vadu Moților.

Nici aici nu avusesem noroc. Apoi, am văzut placa de ieșire din comună și ne-am zis, gata, dormim în mașină (back-up plan). Când, deodată, întorc capul spre dreapta, doar pentru o secundă, și remarc o ultimă pensiune, situată chiar într-o curbă. Presupun că mi-au atras atenția 3 lucruri:

1 - numărul de telefon afișat pe un panou (dar practica asta deja nu era o noutate în zonă)
2 - amplasamentul (trebuia să cobori din DN 75 ca să ajungi la ea)
3 - numele (ăsta sigur m-a "prins": îmi plac urșii și Ionuț mereu crede că îi vom întâlni pe munte)

Așadar, zicem să facem o ultimă, dar chiar ultimă încercare. Și am tras lozul câștigător! 80 ron, baia în cameră, mansardă (my favourite). Perfect! Aici am aflat că există, în realitate, și mai mult ca perfectul!

Dar ajungem, mintenaș, și acolo:D

Pensiunea dispune de o parcare măricică, o grădină (unde se poate campa), un ditamai coșul de gunoi (unde am debarasat tot ce strânsesem după o zi de hoinăreală) și 3 foișoare, unde se poate lua masa (ce ai tu sau ce-ți oferă gazdele) sau unde poți juca macao. Noi le-am combinat: am mâncat, dar ne-am și jucat, până când oboseala nu ne-a mai dat pace și a trebuit să ne retragem în cameră. La 2-3 minute de mers pe jos, înapoi spre centrul comunei, se găsește un magazin cu de toate, pe care vi-l recomand. Prețuri bune, produsele sunt majoritatea no-name, dar-s ok. Eu am devorat o ciocolată cu bomboane filutki, pe care chiar îmi pare rău că n-o să am de unde s-o cumpăr în București.

Ghici cine ne-a recomand magazinul? Evident, gazda-șefă, o doamnă la maxim 35 de ani, foarte simpatică, îmbrăcată în blugi și tricou (contează amănuntul ăsta, ține-l minte).

Revenim la jocul nostru de cărți, sub unul dintre foișoare. Vis-a-vis de noi, alt foișor era ocupat de un grup numeros, care era deja sosit când am "aterizat". Și dăm carte după carte, când vedem că pe ușa aceasta...

la pensiunea casa ursului vadu motilor

...ies două femei (una vizibil mai în etate decât cealaltă) și o fată tânără, toate îmbrăcate într-un fain costum popular, "pictat" doar în alb și negru (vezi prima imagine). Mândrele țineau câte un platou cu mâncare și nu se îndreptau spre noi, ci spre foișorul ocupat de grupul acela. Vizibil încântați de asemenea servire, domnii și doamnelor de acolo nu mai încetau cu laudele și mulțumirile. Noi ne uitam cu jind. Nu comandaserăm nimic de papa, așa că nu ne așteptam la același interes.

Gândindu-ne noi așa, ce frumos s-au îmbrăcat, o și vedem pe doamna mai tânără că iese din nou și... și... vine direct spre noi! Când se apropie, o recunoaștem: este gazda! Ne pune pe masă o farfurie, ne spune că sunt din partea casei - plăcinte cu mărar (prima dată când am mâncat, sunt ffff bune) și unele simple - și ne mărturisește că s-au îmbrăcat astfel, pentru că au obiceiul să le facă surprize celor cazați mai mult timp, dar... citez... "nu sunteți nici voi neglijați". Deja ni se urcaseră pe chipuri niște zâmbete maaari. I-am povestit ce tur făcusem deja prin țară, ne-a ascultat cu mare atenție, i-am spus pe unde vrem să mai mergem și i-am promis că ne vom întoarce, să stăm mai mult.

După un timp, reapare doamna mai în vârstă, ducând cu ea, de data asta, nu un platou cu mâncare, ci ceva luuuuuung (chiar lung!), din lemn. Ajunge la masa musafirilor de vis-a-vis și ridică ditamai chestia la gură și începe să sufle. Doamne, sunetele erau DIVINE! Parcă toată durerea munților din jur, deja cufundați în întuneric, se răsfrângea în acel instrument, pe care imediat îl recunoscusem drept TULNIC - simbolul Țării Moților.

tulnic instrument moti
sursa

După ce femeia ne-a ținut, câteva minute, într-un fel de transă, face un gest neașteptat și oferă oaspeților comoara, îmbiindu-i să-și încerce abilitățile de suflători. Bucuroși de ocazie, fiecare testează instrumentul. Unii sunt hilari, alții încep să prindă "șmecheria" și, minute bune, concertul continuă.

Între timp, cumpărăm de la gazdă pălincă de prune, la 30 lei/L. Vrem să-i lăsăm, drept mulțumire pentru frumosul spectacol, un mic onorariu, dar ea nu-l primește defel. Mai era nevoie de încă o bilă pe lângă celelalte pe care le-a primit deja?

Înainte să urcăm la mansardă, trecem prin "lobby-ul" de la parter, unde este amenajat un colț cu suveniruri: tulnice în miniatură, ghiduri și albume foto cu și despre Apuseni, sticle de 0,5L cu pălincă și multe altele. Ce ziceam de bilele albe?:)

La mansardă a fost cald și bine:

mansarda pensiunea casa ursului vadu motilor


Doar două defecte am sesizat: patul scârțâia (nu vă gândiți la prostii!) la orice mișcare, indiferent cât de mică, iar la tv se prindeau doar câteva canale rusești, Taraf și Sky News. Nici măcar TVR, se înțelege. Probabil, ne-ar fi deranjat mai mult aceste două mici neplăceri, dacă nu aveam deja formată o impresie bună despre acest loc. 

Ah, și să nu uit! Nu a existat vreun moment în care gazda să nu fie cu zâmbetul pe buze!


Concluzii (sfaturi pentru o pensiune mai bună, în general)

1. În zilele noastre, cea mai bună publicitate pentru o unitate de cazare este cea transmisă prin viu grai sau prin intermediul rețelelor sociale, între prieteni/rude/cunoștințe, pentru care proprietarul nu a plătit DIRECT. Recomandările celor apropiați, în care avem încredere, contează mai mult decât toate laudele de pe un site de prezentare. 

2. Pensiunea, în aparență, e ca oricare alta de 2 stele. Și atunci, cu ce e asta mai deosebită decât celelalte și de ce ar prefera-o turistul în detrimentul celorlalte zeci din zonă? Diferența o fac beneficiile emoționale: ospitalitatea și amintirile pe care le "implantezi" clientului.

3. Dacă ești patron de pensiune și vrei să te îmbogățești, nu adaosul comercial enorm sau bacșișul îți vor aduce milioane, ci fidelizarea clienților care-ți trec pragul (prin punctul 2) și stimularea lor de a lăsa mai mulți bani, la tine. Colțul cu suveniruri este un asemenea stimulent.

4. Fă-l pe client să se simtă bine, chiar în vacanță. Ne-am săturat cu toții de chelneri plictisiți sau de gazde mereu ocupate. La "Casa Ursului", gazda vrea să te cunoască, te tratează ca pe un prieten și o face cu mare drag. Știe că prin această atitudine câștigă și ea, și clientul. 

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca nu ratezi vreo poveste. E simplu, gratuit si rapid - vezi AICI

4 comentarii:

  1. Frumos, Anda, Apusenii sunt de poveste, de o săptămână am "coborât" de acolo şi deja îmi este dor. Abia aştept să mă reîntorc şi să stau mai mult :) Nu cred că cineva ar putea spune că nu i-a plăcut şi nu s-a simţit omenit bine în Apuseni! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ospitalitatea e "brandul" Apusenilor, probabil. Ardelenii sunt oameni faini;) Presupun ca toata lumea e de acord cu asta. Nu am experimentat inca si alte locuri unde sa "testez" omenia motilor, dar daca e un caz general, nu pot decat sa ma bucur:) Ce dor am si eu de ei! Impreuna cu Ionut, am stabilit ca facem un concediu exclusiv in Apuseni, sper cat mai curand!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumim gazdelor pt modul cum ne-au primit, atentia aceea din partea casei care ne-a surprins mult, curatenia totala, liniste deplina, peisajul de vis, temperatura zonei si din cabana in timp ce Romania fierbea. Recomandam chiar si celor mai exigenti si pretentiosi turisti.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cristian, mă bucur că și voi v-ați simțit extraordinar la această pensiune și vă doresc să aveți parte numai de experiențe frumoase călătorind prin România. Te mai aștept la bord, oricând, cu drag! :)

    RăspundețiȘtergere