Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

marți, 25 septembrie 2012

Pestera Comarnic: Fecioara din spatele usilor inchise (episodul II)

Ieri am povestit cum am ajuns la una dintre cele mai frumoase peșteri din România, azi trebuie să ți-o arătăm, nu? Presupun că nu mai vrei să fii ținut/ă pe jar, așa că... să începem!

portret pestera comarnic

După ce am urcat treptele până la 440 m, am văzut o ușă deasupra căreia scria, evident, Peștera Comarnic. Rangerul s-a echipat cu un hanorac (i-am luat imediat exemplul) și s-a pus pe meșterit ceva la ușă, vrând s-o deschidă, dar poziția în care stătea semăna foarte bine cu cea a unui spărgător!

intrare pestera comarnic


Am trecut rapid peste comicul situației, căci ușa s-a deschis și... un val de răcoare ne-a izbit direct în trupurile răvășite de canicula ultimelor zile de august. Înăuntru, evident, beznă. Nu zăream nimic. Ce bine stăteau camuflate frumusețile Comarnicului! 

Am dat drumul lanternelor și am coborât destul de abrupt, pe aici, nu înainte ca ghidul nostru să închidă imediat poarta în urma noastră:

intrare-iesire pestera comarnic

Apoi, rangerul a început să ne povestească istoria peșterii, de la descoperire până la declararea ei ca rezervație. Aici n-am prea fost atenți, recunoaștem, pentru că deja eram cu ochii în toate părțile, încercând să vedem mai mult decât ne lăsau fasciculele de lumină. Dar când ne-a spus că e în Top 3 al celor mai frumoase peșteri din țară și că e neatinsă, exact așa cum a făurit-o mama natură, așa o descoperim și noi, brusc, am devenit atenți. Nu în fiecare zi faci cunoștință cu o... fecioară!:D

Cale de 1750 m, am fost intruși într-o altă lume, dar în loc să ne simțim stingheri, am avut parte de unele dintre cele mai frumoase clipe din viața noastră! În peșteră, omul a intervenit doar cu pașii, câteva frânghii mai mult de decor (că de ținut nu prea-și fac treaba), un panou despre ursul de cavernă și un singur reflector "uitat" lângă una dintre cele mai spectaculoase formațiuni, care e pus în funcțiune doar la sesiunile foto profesioniste. În rest, întuneric cât să te saturi, lilieci - mulți (dar doar doi ne-au salutat, cu prietenie) și câte o surpriză 100% naturală, la fiecare pas.

Prima minunăție care ne-a ieșit în cale a fost... nuca de cocos! Chiar dacă era foarte apetisantă, ne-am limitat doar s-o admirăm și s-o tragem în poză. A fost incredibil de greu să ne abținem să n-o... gustăm:D! 

nuca de cocos pestera comarnic


Imediat după tentația culinară, a urmat... scheletul ursului de cavernă. Cine e mai sperios, să treacă mai departe!

schelet urs pestera comarnic


În Sala Piticilor, ne-am simțit cu adevărat... mari:D

sala piticilor pestera comarnic


Apoi, o frumoasă poveste se crea chiar sub ochii noștri. Iat-o pe Alba ca Zăpada cu cei 7 pitici:

alba ca zapada si cei 7 pitici pestera comarnic


Și pe Făt-Frumos, care încearcă s-o răpească:

fat frumos pestera comarnic


Dar, ce să vezi? Planurile îi sunt dejucate de... crocodil, care o apără pe Albă ca Zăpada:

crocodilul pestera comarnic


Continuând să explorăm, dăm de masa haiducilor:

masa haiducilor pestera comarnic


Iar când ne apropiem, ce vedem? Că unul dintre ei și-a uitat pălăria pe masă!

palaria haiducului pestera comarnic


Mergând mai departe și privind în sus, am nimerit fix sub tavanul-zebră, cu silex negru, material din care haiducii își făureau armele.

tavanul zebra silex negru pestera comarnic


Când am trecut de o porțiune mai îngustă și mai periculoasă, ghidul ne-a pus să ne lăsăm pe vine pentru a vedea niște... scoici. Mărturii vechi de când lumea, care amintesc de Marea Tetis, stră-stră-stră...bunica Mării Negre, care ocupa tot spațiul dintre continentele Gondwana și Laurasia, înaintea formării Oceanului Indian.

scoici pestera comarnic


Am trecut rapid prin Sala Prăbușirilor, pentru că aici, ZILNIC, cade câte-un bolovan. În ziua aia, ghidul ne-a avertizat că încă nu picase nimic, așa că nu era timp de zăbovit...

sala prabusirilor pestera comarnic


Ca să ne revenim, după ce ne închipuisem deja un iminent accident, rangerul a început să ne cânte... la orgă. A luat o pietricică de pe jos și a atins, ușor, câteva "tuburi". Instantaneu, o muzică suavă, cu tonuri calde, a spart întunericul și ne-a mângâiat urechile. Nu aș mai fi vrut să se termine...

orga pestera comarnic


Când muzica s-a încheiat și aplauzele s-au sfârșit, am ajuns la cerul palatin, cu omulețul care la peștera Comarnic este... LIMBA SOACREI. Cică, cine are probleme cu soacra, trebuie să pună mâna pe ea!

cerul palatin si limba soacrei pestera comarnic


Continuându-ne explorarea, am ajuns la CETATE...

cetate pestera comarnic


Și pentru că deja făcusem destul efort, meritam o pauză, nu-i așa? Atunci, un hamburger și o sticlă de Coca-Cola este cea mai bună alegere!

coca cola si hamburger pestera comarnic


Ca și în cazul nucii de cocos, a trebuit să ne abținem să savurăm, la propriu, meniul din fața noastră. Nu a trecut mult și pofta ne-a fost pusă-n cui, când am văzut o biată broască înghițită de o balenă:

balena cu broasca in gura pestera comarnic


Ca să fac o trecere mai rapidă în revistă, că povestea deja devine roman:D, iată ce minunății am mai întâlnit:

pestera comarnic pestera comarnic pestera comarnic madona cu pruncul pestera comarnic inceput de stalagmita pestera comarnic albie rau subteran pestera comarnic
Legendă: 4 - Madona cu pruncul sau o femeie ținându-se strâns de corp; 5 - începutul unei stalagmite; 6 - albia râului subteran

...și o formațiune care pur și simplu strălucea, în mii și mii de scânteieri, pe care, din păcate, aparatul nostru nu a fost în stare să le surprindă pe toate:

stralucire in pestera comarnic


Marele zid chinezesc a marcat maximul de explorare care ne era permis. 
gura de pestera cu perle la baza pestera comarnic
Marele Zid Chinezesc. De fapt, guri de peșteră în care se strânge apa. Odată umplut bazinul, aceasta se prelinge peste și formează, la bază, perle de peșteră

Rangerul ne-a întrebat acolo cât este ceasul și noi, nebănuind spre ce urma să ne atragă atenția, i-am răspuns, sec, cât arăta ceasul de pe telefonul mobil al lui Ionuț. Atunci, el ne întreabă când am intrat în peșteră și atunci ne pică fisa! Timp de 50 de minute, am tot înaintat prin peșteră!!! Și nici nu ne-am dat seama cât de repede trecuse timpul!

După ce ne-am revenit din șoc, ne-a lăudat, spunându-ne că ne-am descurcat chiar bine, pentru că, de obicei, vizita durează și mai mult. Întorcându-ne pe unde am venit, a început să ne povestească de pățaniile pe care le-a avut cu două grupuri. O dată, nici n-a ajuns până la capăt, pentru că, undeva pe la jumătatea vizitei, deja turiștii ziseseră că s-au plictisit și și-au făcut o impresie! În alt caz, la prima zonă unde trebuie să te strecori puțin și să cobori mai mult, un membru dintr-un grup a refuzat să continue înaintarea, pentru că... îi era frică! Tot restul vizitei a fost compromis și rangerul a fost nevoit să întoarcă tot grupul înapoi.

Profitând de pofta de povestit a ghidului nostru, Ionuț i-a împărtășit din amintirile pe care le avea de acum 10 ani, când explorase peștera. I-a spus că a vizitat "Sala Porno" și că, la un moment dat, ajunsese la un podium natural, unde ghidul de pe vremea aceea l-a pus pe fiecare din grup să urce pe scenă și să... cânte, căci asta era regula pe care orice vizitator trebuia s-o îndeplinească, când intra pentru prima dată în peșteră.

Drept răspuns, rangerul ne-a spus că pe vremea aia peștera nu era inclusă, probabil, într-o rezervație și în mod sigur nu era la fel de protejată ca acum, când face parte din Parcul Național Semenic-Cheile Carașului. Sala Porno, sala cu scena, Sala Virgină și alte galerii sunt, acum, deschise doar speologilor, dar și el le-a văzut doar o dată. Și l-au năpădit, din nou, amintirile. Ne-a spus că era într-un grup, când era mai mic, și ajunseseră lângă Sala Virgină. Ca să glumească, ghidul i-a avertizat pe vizitatori că sala se va prăbuși pe cel care nu e virgin!:D De teamă că poate altul și-a pierdut fecioria și atunci mânia naturii s-ar năpusti și asupra lui, rangerul nostru nu a intrat:))

Iar Sala Porno, pe care Ionuț și-o amintea foarte bine și pe care, recunosc, eram și eu foarte curioasă s-o văd, este, de fapt, Sala Ugerelor, un nume care, cred eu, i se potrivește mai bine, pentru că însăși peștera poartă un nume predestinat, Comarnic, care înseamnă acoperiș sau umbrar sub care se mulg oile la stână, unde se ține cașul la uscat și unde mai dorm ciobanii.

Când am ajuns din nou la lumină, o căldură infernală ne-a urat "Bun venit în lumea reală". Încercând să ne acomodăm cu vechile condiții de trai, pe care le uitasem în ultimele două ore, am aflat că rangerul nu e speolog, ci silvicultor! Și deși în zonă sunt multe alte peșteri (de exemplu, Avenul de la Valea Topliței, de care am amintit în articolul precedent), el a văzut doar Comarnicul. Nu-i bai, ghidajul a fost excelent și experiența de neuitat!


Cât ne-a costat toată această aventură?

Excluzând transportul, am dat 30 lei, bani care au inclus ghidajul (obligatoriu de altfel), fotografiatul, două pliante și 4 vederi cu frumusețile din Parcul Național Semenic-Cheile Carașului și biletul pentru încă o persoană, căci vizitarea este permisă în grup de minim 3 persoane. Tariful pentru 1 persoană este, în mod normal, 10 ron.


Recomandări:

1 - Cel mai indicat ar fi să te echipezi cu o FRONTALĂ, pentru ca mâinile să-ți fie mereu libere, fie că vrei să faci poze sau să parcurgi secțiunile mai dificile. De lumină ai nevoie în tot timpul vizitei!

2 - Ține aparatul foto într-o geantă, pentru că, pe anumite porțiuni, ai nevoie să te prinzi cu ambele mâini pentru a trece în siguranță. Cel mai bine este să-l ții la adăpost, nu pe umăr, la gât sau în diagonală, în stil poștaș, pentru că nu ai destulă lumină ca să vezi de ce va urma să se lovească. Și oricum se va atinge de ceva din peșteră, fiindcă sunt destule zone foarte înguste. E o grijă în plus de care n-ai nevoie când trebuie să ai grijă de tine.

3 - Apropo de punctul 1. Chiar dacă n-ai frontală, ia-ți măcar o lanternă (merge și aia de pe mobil/smartphone). Rangerul are una-două de rezervă, dar dacă sunteți un grup mai mare, s-ar putea ca unul să rămână fără și nu recomand ca vreun vizitator să n-aibă o sursă de lumină la el, pe toată durata vizitei.

4 - Fă pozele cu blitz! Deși seara, cu ajutorul unui trepied și un timing îndelungat, imaginile ies bine fără blitz, aici lumină e doar de la lanternele fiecărui vizitator și de la ranger. Și pozele poți să le faci doar din mână. În plus, eu vedeam ce pozez doar după ce trăgeam un cadru, la nimereală.

5 - Nici nu ar mai trebui să menționez, dar nu uita de ÎNCĂLȚĂMINTE cu ADERENȚĂ BUNĂ și CEVA MAI GROS PE TINE. Dacă la alte peșteri nu e mare problemă dacă intri în tricou la 10 grade, la Comarnic vizita nu durează doar câteva minute, ci aproape două ore dus-întors! Așa că nu te bizui pe faptul că e numa' bună răcoarea pe caniculă; frigul s-ar putea să-ți vină de hac!

6 - Dacă nu vii la Comarnic cu mașină de teren, ar fi bine să lași automobilul la Cantonul Padina Seacă și să continui, pe jos, drumul până la peșteră. De aici încolo, drumul devine într-adevăr nasol și cam impracticabil chiar și când e secetă! Nu vreau să-mi imaginez cum arată după o ploaie, chiar și scurtă...

7 - În timpul vizitei, privește doar înainte. Nu te uita înapoi! Am făcut o singură dată faza asta, am înghițit în sec și m-am concentrat pe ce ne spunea ghidul. În spatele nostru, era doar întunericul. Atât de negru și înfricoșător, de credeai că ai orbit!

8 - Nu rămâne în urmă. Mergi doar pe urmele ghidului. Peștera nu e amenajată, așa că puncte de reper pentru un turist obișnuit nu prea sunt. În plus, peștera are multe galerii secundare, care se deschid și-n dreapta, și-n stânga. Nu ai vrea să te rătăcești, nu-i așa?

9 - Programează-ți o vizită doar după ce ai vorbit la telefon cu rangerul (Ifca Nicolae: 0763276349, 0733886421; Orange nu are semnal aici) sau cu cineva de la Parcul Național Semenic-Cheile Carașului și ai primit confirmarea că va fi cineva care să te conducă prin peșteră, altfel poți face drumul degeaba.

10 - Încearcă să ajungi într-o perioadă în care n-a plouat prea mult, pentru că peștera se inundă. Pe un panou scrie că poți s-o vizitezi doar între mai și august, dar lunile pot varia, în funcție de vreme. Când am fost  eu, în august 2012, nu mai plouase de 4 luni!


Fiindcă presimt că tare ai vrea să vezi ce l-a impresionat pe Ionuț la prima sa vizită în Comarnic și îmi închipui că nu ești speolog de profesie, am o surpriză pentru tine, drept mulțumire că ai "rezistat" până la finalul articolului. Deci, în EXCLUSIVITATE, iată câteva poze din zonele unde accesul turiștilor este interzis:

ionut pestera comarnic lampa carbid pestera comarnic poza pestera comarnic poza pestera comarnic ugere pestera comarnic sala porno pestera comarnic
Notă: Pozele originale sunt "pe hârtie", cele de mai sus fiind replici digitale, după ce le-am pozat cu FujiFilm-ul pe care-l folosesc de obicei. Înainte ca peștera să fie inclusă într-un parc național, iluminatul se realiza prin lămpi cu carbid. Azi s-a trecut pe lanterne, căci astfel peștera este mai protejată. Ultimele două imagini exprimă cel mai bine ce se găsește în Sala Porno!


Acest obiectiv este doar unul dintre locurile fascinante pe care le-am vizitat în perioada 18-26 august 2012. Vrei să le vezi și pe celelalte? 
Hop direct în vacanță!
__________________________ 
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu, gratuit si rapid - vezi AICI

8 comentarii:

  1. Superba pestera, foarte frumos si interesant articolul. De fotografii nu mai spun nimic :) Multumim si pentru detaliile oferite in legatura cu vizitarea pesterii cu programarea si echipamentul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Faina de tot pestera asta, chiar nu ma asteptam. Uite cate minunatii sunt prin tara asta si tare ma bucur ca aflu de la voi despre atatea locuri interesante. Au iesit minunat pozele, avand in vedere conditiile in care au fost facute. In general, din ceea ce stiu eu, la noi rangerii (forest ranger) sunt silvicultori, oameni care trebuie sa protejeze asemenea zone. Rangerul vostru pare simpatic si informat, stia sa povesteasca despre pestera, zona. Chiar ca arata ca un spargator... :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu ma asteptam ca si in acea parte din Romania sa fii avut un asa mare impact cultura americana, asa ca m-am mirat cand am auzit ca exista un "ranger", nu padurar, nu ghid, nu altceva. Dar, pana la urma, nu denumirea il face pe om, ci pregatirea si caracterul sau, iar rangerul a fost unul dintre cei mai buni, daca nu chiar cel mai bun ghid pe care l-am intalnit vreodata.

    Ma bucur ca suntem o sursa de informatie de incredere si ca-ti plac pozele, desi eu nu-s prea multumita de ele, dar na, cum lumina aproape nu era deloc, blitzul s-a descurcat onorabil.

    RăspundețiȘtergere
  4. Este incredibil cate minunatii a putut crea natura! Superba pestera!

    RăspundețiȘtergere
  5. Am avut sansa sa parcurga anumite zone din pestera cu echipe de speologi, pentru fotografieri. Este o pestera extraordinara, cu o lungime considerabila (aprox. 5km). Exista mai multe intrari/iesiri dar doar cea descrisa mai sus este destinata vizitatorilor.
    Este contarindicat sa parcurgeti drumul pana la pestera cu masina. Este un drum forestier usor de distrus de ape. Din Iabalcea se poate aborda o poteca cu peisaje interesante, pe care se poate ajunge la pestera in aproximativ 1-1.5 ore.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar, drumul auto este ingrozitor, dar cu o masina 4x4 sau chiar cu un Logan, este abordabil, bineinteles, intr-un sezon mai secetos. Oricum, voi sustine mereu ideea de a face o drumetie, va fi mereu o cale mai frumoasa si mai lipsita de stres.

      Multumim pentru informatii.

      Ștergere
  6. Foarte frumos articolul!

    Am si eu o intrebare, cum se parcurge pestera? Adica te tarasti, chestii dinastea? Mai exact daca se merge cu o persoana mai in varsta se descurca prin galeriile pesterii sau ar fi mai recomandat sa un vina?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aloha, Francisc!

      Peștera se poate vizita exact cât îți dorești, adică nu există anumiți metri predefiniți pe care îi parcurgi, dacă îi comunici rangerului că de la un anumit punct încolo (unde pot fi sectoare dificile) vrei să te întorci, te însoțește fără probleme. A avut multe cazuri din acestea, așa că nu e nicio problemă. O bună parte din peșteră poate fi parcursă în condiții relativ ușoare (dar atenție că nu există nicio altă sursă de lumină decât propriile lanterne). Sunt anumite sectoare unde trebuie să te apleci puțin sau să te strecori prin coridoare înguste, însă nu trebuie să te târăști. Toate sectoarele super dificile, ce includ și tărârea pe burtă, de exemplu, sunt deschise exclusiv speologilor.
      Dacă mai ai nevoie de orice alte informații, scrie-mi direct la andastanciulescu@gmail.com, blogul acesta fiind închis.

      Ștergere