Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

luni, 24 septembrie 2012

Pestera Comarnic: Fecioara din spatele usilor inchise (episodul I)

Pe 25 august 2012, în ultima zi din cea mai lungă vacanță de anul acesta, ne-am ascuns în subteran, dorind ca niciun gps să nu ne găsească pentru a ne chema înapoi acasă. Că am descoperit o lume ascunsă non-stop de lumina soarelui, în care stăpânii absoluți sunt liliecii, nu oamenii, a fost un bonus. Și unul dintre motivele pentru care excursia asta a fost de neuitat!

pestera comarnic

Povestea pe care urmează s-o citești are un singur personaj principal și nu sunt eu sau Ionuț, ci o peșteră. Comarnic. Din Parcul Național Semenic - Cheile Carașului.

Cum am aflat de ea? 

De la cea mai importantă sursă de informații pentru mine - Ionuț. Acum mai bine de 10 ani, a plecat într-o "expediție" de o zi, pe jos, de la Văliug la Comarnic, alături de alți doi prieteni. Chiar după atâta amar de vreme, Ionuț își aducea bine aminte de această peșteră și m-a tot bătut la cap că trebuie s-o văd și eu, că alta mai frumoasă nu există în România, că trebuie să mergem s-o explorăm împreună! Când mi-a spus că nu e amenajată (Aventură!!! Daaa!!!) și că are o Sală Porno, nu a mai trebuit să-mi ofere alte argumente că deja mă convinsese că Peștera Comarnic e de neratat. 


Înainte de a pleca în vacanța de 9 zile, știind că urma să trecem și prin Timișoara (unde Ionuț avea ceva treabă), ne-am dat seama că ne putem abate puțin și pe la Comarnic, căci eram, practic, în zonă. La peste 100 km distanță, dar pentru noi asta înseamnă aproape:D Așa că, înainte să pornim la drum, ca de obicei, ne-am informat, ca să nu batem drumul degeaba. Am aflat că doar în week-end este cineva la peșteră și anume... RANGERUL. Când am auzit această... funcție, mai că nu mi-a venit să cred că am sunat în România și nu în SUA!:D Iar când am căutat în DEX, m-am mirat să aflu că această ocupație se află în dicționar, dar nu are nicio legătură cu ce se ocupă omul de la peștera Comarnic. În DEX înseamnă "soldat într-o unitate de șoc în armata americană", iar în limbaj bănățean ar fi, deci, ghid-administrator-paznic. 

Am mai aflat că doar până la ora 16 se poate intra și numai în grupuri de minim 3 persoane. Când a fost Ionuț, se intra cu minim 5 indivizi, dar fiind doar 3 prieteni, au plătit bilete pentru alte două persoane, doar-doar vizitează peștera. A mers. Și la noi a funcționat, plătind 1 bilet extra. 

Cu aceste informații în minte, ne-am planificat călătoria în așa fel încât sâmbătă, pe 25 august, să ajungem.  

Am pornit din Reșița, pe DN 58B, în direcția Anina. După aproximativ 9 km de la ieșirea din oraș, am făcut stânga, pe drumul spre Iabalcea. Până în acest sat, am făcut cam 3 km și am fost plăcut surprinși că mergem pe... asfalt (pe internet, nu scrie nicăieri că s-ar fi modernizat drumul). Singura problemă era îngustimea sa, potrivită doar pentru o mașină. Doar în două-trei locuri ar fi putut trece, în același timp, două vehicule. Am avut noroc că n-a venit nimeni din sens invers și ne-am putut bucura de peisajul de deal pitoresc și strălucitor, grație luminilor arzătoare ale soarelui de final de vară.

În Iabalcea, am descoperit o căsuță tare cochetă...

ferestre casa iabalcea

...i-am făcut o poză și am pornit mai departe. Nu aveam timp s-o admirăm mai mult, era deja în jur de ora 14.

La capătul satului, asfaltul ne-a părăsit și, la prima bifurcație, am ținut drumul spre stânga, nu cel care cobora puțin în dreapta.

peisaj iabalcea

Timp de alți 3 km, drumul este forestier clasic, dar la fel de îngust ca și până acum. Frumusețea îi este, însă, pe măsură, căci este secundat, pe ambele laturi, de copaci tineri, verzi, plini de vitalitate și oxigen. Orice orășean va aprecia bucata asta de drum!

Apoi, am ajuns la Cantonul Padina Seacă, unde am dat de primele (și singurele) mașini, care erau parcate. Hmm... ne-am gândit că nu degeaba și-au lăsat oamenii ăia mașinile acolo, deși până la peșteră mai era o bună bucată de mers. Imediat ne-am dat seama ce decizie bună luaseră! Au urmat 4 km de... groază. Drumul este infect, greu și dacă ne vom întoarce cândva aici, sigur o să-l parcurgem pe jos. Dacia Logan s-a descurcat, ca de obicei pe astfel de drumuri, foarte bine, dar asta doar pentru că era secetă de vreo 4 luni. Pe această ultimă porțiune de drum, nu a mai fost vorba de admirat peisajul, pentru că în partea dreaptă se căsca o râpă înfricoșătoare și mașina, cam la fiecare manevră, risca să facă cunoștință cu ea. Am tot vrut să coborâm și să continuăm pe jos, dar timpul nu era în favoarea noastră.

Am ajuns (cu bine) pe la ora 15 și ne-am lăsat mașina în fața porții Cantonului Comarnic. Vis-a-vis am descoperit Avenul de la Valea Topliței, pe care numai speologii îl pot explora, dar era semnalat printr-o frumoasă placă, doar așa, ca să ne facă în ciudă!

intrare in avenul de la valea toplitei

Din fața acestui aven, drumul care ne interesa cotește dreapta, cel de înainte era alt drum forestier, pe care era pusă o barieră. Traversăm un pod și imediat vedem mașina rangerului (da, cu asta poți să străbați orice drum!) și scările care urcă spre peșteră. Da, ca să ajungi la minunăția asta din subteran trebuie să... urci, nu să cobori!:D

masina rangerului de la pestera comarnic


Rangerul, un băiat în jurul vârstei de 25-30 ani, era în jurul unui foc, alături de alți iubitori de natură, care-și petreceau vacanța la cort. Ne-a pus să așteptăm cam jumătate de oră, în speranța că vor veni și alți vizitatori, dar... nu mai venea nimeni. Spre bucuria noastră, a intrat doar cu noi doi și am avut parte de o vizită... exclusivă în singura peșteră din Banat deschisă circuitului turistic!

Cât timp am așteptat, nu am avut altceva mai bun de făcut decât să ne plimbăm de colo-colo. Am descoperit vis-a-vis de mașina rangerului un izvor unde excursioniștii își lăsaseră la rece sticlele de Bergenbier și un indicator spre Podul Mediureca, către care mai erau 4 km.

indicator spre podul mediureca

flori negre langa pestera comarnic


Apoi am studiat două panouri referitoare la Parcul Național Semenic-Cheile Carașului:

- cu traseele și obiectivele turistice, de unde am aflat că de la Peștera Comarnic la Izvorul Baia Vulturilor, de care am povestit AICI, ai de parcurs 3h 30 min

trasee si obiective turistice parcul national semenic cheile carasului
// click pe imagine pentru vizualizare în detaliu //

- cu zonele și obiectivele de conservare specială

zone si obiective de conservare speciala parcul national semenic cheile carasului
// click pe imagine pentru vizualizare în detaliu //

Când a expirat timpul de așteptare, am urcat, cam 2-3 minute, scările care ne duceau spre o peșteră considerată a fi în primele 3 cele mai frumoase din România...

trepte spre pestera comarnic

...iar tipul ăsta de acces a fost ca un apetisant preludiu la ce avea să ne aștepte în următoarele... 2 ore!


CONTINUAREA... ÎN EPISODUL URMĂTOR
__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu, gratuit si rapid - vezi AICI

4 comentarii:

  1. Cum mai spuneam candva, accesul la locurile cele mai... este intotdeauna mai greu, nu oricine poate ajunge la ele si, oricum, pe langa dorinta de a vedea, mai trebuie sa ai si rabdare. Astept continuarea, sa vad aceasta pestera atat de laudata :) Tare faina casuta din fotografie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu initial am crezut ca e in Comarnic ala din Prahova si ma gandeam cum de n-am auzit de ea :)). Da, nu o cunosteam, nu am explorat niciodata zona aceea. Foarte tare traba cu rangerul :))...astept continuarea sa vedem ce ascunde pestera.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Larisa: confuzia e pertinenta:)) Comarnic inseamna, de fapt, o coliba mica unde locuiesc ciobanii la stana sau unde se pastreaza casul si cred ca are legatura cu pestera, o sa vezi in articolul urmator de ce:D

    @Mira: Ca sa ajungi la Comarnic cu masina, iti trebuie si muuult curaj:D Dar desi drumul nu a fost prea prietenos, a meritat sa-l parcurgem. Gandeste-te ca la intoarcere pe acelasi drum am mers!!! Casuta era tare frumoasa, ingrijita, colorata. Sigur ti-ar fi placut!:)

    Continuarea vine azi, asa ca... fiti pe aproape!:)

    RăspundețiȘtergere