Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Locul unde toti romanii se simt acasa

Chiar dacă privești mereu spre viitor și ești conectat permanent la tehnologie, nu ai cum să uiți trecutul. Și, din când în când, e bine să luăm o pauză de la viața agitată de oraș, de la tastatura/touchscreen-ul rece, de la claxoane, blocuri și zile care se măsoară în like-uri și share-uri. Ieri m-am întors într-un loc unde nu există deadline, unde timpul curge mai lent și pare captiv într-o eră unde fuiorul, andrelele și ciutura sunt cele mai avansate gadgeturi. Am revenit, după doi ani, la Muzeul Satului din București, o lume atemporală, mereu frumoasă, marginită de Parcul Herăstrău.

cladirea intrarii muzeul satului bucuresti


Pentru doar 10 lei/adult și 2,5 ron/elev-student, poți pătrunde într-un univers al tradițiilor, al bunicilor, al simplității fără pereche. 

M-am bucurat să văd că muzeul este vizitat de mulți străini, care iau astfel contact direct cu lumea noastră, a tuturor românilor. Ce pot afla de aici? 

Că suntem oameni gospodari și veseli, mereu încântați de oaspeți. 

fereastra muzeul satului bucuresti


Suntem credincioși, dar și artiști. 

tablou natural biserica timiseni muzeul satului bucuresti

biserica de lemn dragomiresti muzeul satului bucuresti

biserica timiseni muzeul satului bucuresti

ulcioare muzeul satului bucuresti


Ne plac florile și pisicile. 

trandafir muzeul satului bucuresti 2012

trandafir muzeul satului bucuresti 2012

pisica neagra muzeul satului bucuresti

fereastra muzeul satului bucuresti

floricele albe muzeul satului bucuresti

in muzeul satului bucuresti 2012


Ne place să stăm în pridvor, de unde privim viața chiar când se petrece. Avem soluții ingenioase prin care ne asigurăm un trai decent și ne mândrim cu zestrea noastră. 

valtoare muzeul satului bucuresti


perne si paturi muzeul satului bucuresti

Suntem un popor pe care merită să-l cunoști mai bine. 

După ce părăsesc această lume ancestrală, străinii sigur privesc altfel România și pe românii săi. Sincer, și eu mi-am schimbat un pic perspectiva. Mi-au plăcut coșurile de gunoi integrate în peisaj (din nuiele, cu toartă). Mi-au plăcut paznicii care nu te supraveghează excesiv, speriați că poți atinge o bucată de istorie. Mi-a plăcut, mai ales, curățenia și perfecta orânduire. Și, evident, am fost încântată de inexistența vreunei taxe foto și de libertatea de a trage câte cadre vreau, fără să mă tragă cineva de mânecă avertizându-mă că am exagerat. În unele interioare, fotografiatul era, totuși, interzis, dar pot și eu înțelege când altul m-a înțeles pe mine. 

Dar, cel mai important, m-am simțit... ACASĂ. Drept urmare, mă voi întoarce iar și iar, pentru că m-am simțit foarte bine, ca și cum aș fi colindat prin bătătura casei mele...

Cât m-am plimbat printre gospodării alese, timpul parcă se oprise în loc. Soarele mă ardea inexplicabil de tare pentru un final de septembrie, dar mie nu-mi păsa, aliatele mele fiind cișmelele funcționale (o altă bilă albă). Când am trecut pe la Cherhanaua Jurilovca (1929)...

interior cherhanaua jurilovca


...mă așteptam ca, din clipă-n clipă, mari năvoade să zboare prin aer ca apoi să se năpustească, cu repeziciune, în brațul lacului Herăstrău. Pentru viețuitoarele acvatice ar fi fost o condamnare la moarte, dar pentru pescari ar fi fost o nouă zi obișnuită de muncă. În schimbul acestui moment, mi s-a oferit altul, cu o pisică neagră drept personaj principal:

peisaj ponton muzeul satului bucuresti

pisica neagra ponton muzeul satului bucuresti


Un pic mai departe, am simțit că doi ochi ageri mă urmăresc... O altă felină își "făcea norma" de păzit gospodăria, cocoțată pe balustrada unui pridvor. Presupun că am fost foarte atrăgătoare, căci imediat cum m-am apropiat, pisica a zbughit-o direct spre mine și s-a încins între noi o joacă pe cinste!

pisica pridvor muzeul satului bucuresti

pisica in iarba muzeul satului bucuresti

pisica in iarba muzeul satului bucuresti

pisica in iarba muzeul satului bucuresti

Cu o altă pufoasă n-am avut nicio șansă de o partidă de giugiuleli, blănoasa fiind indiferentă la avansurile mele...

pisica dormind sub pom muzeul satului bucuresti


Un pic peste o oră, m-am tot fâțâit admirând geniul omului simplu și, în acest timp, m-am simțit o veritabilă... țărăncuță. Și reflectând asupra noului meu statut, mi-am adus aminte că am fost, la propriu, o reprezentantă a  mediului rural, în 2010, pe vremea când făceam parte din echipa Ciao.ro. Cu ocazia Zilei Naționale, Sorina Nedelcu (make-up artist foarte iscusită și simpatică, recomand cu drag) mi-a adus bujori în obrăjori, m-a întinerit cu două codițe ștrengare și, cu o ie pe mine, eram deja o mândră. Transformarea a avut loc în mansarda de la Open Pub (recomand) și a avut ca scop prezentarea unei alternative pentru petrecerile din 1 Decembrie și stilul de machiaj potrivit pentru o asemenea ocazie. În ultima poză, sunt eu cu artista;)

tarancuta open pub tarancuta open pubc tarancuta open pub tarancuta open pub anda si sorina nedelcu open pub

Amintirile s-au scufundat brusc, cum am ieșit pe poarta muzeului. Am regretat că a trebuit să părăsesc această lume parcă lipsită de păcat, dar prezentul mă chema să mă trezesc. Deși m-am simțit nesperat de bine, mi-ar fi plăcut ca, în timpul scurtei pauze de la cotidian, să-mi fie gâdilate nările de mirosul cozonacului pufos și a pâinii proaspete, de-abia scoase din cuptor. Iar ca un fel condiment, mi-ar fi plăcut ca plimbarea să fie acompaniată de muzică populară. Măcar aici s-o ascult! 

Dar nimeni nu e perfect, nici măcar un muzeu foarte bine pus la punct, cu care mă mândresc! Și sunt foarte pretențioasă, știu...

Bordeiul Castranova, Dolj
bordeiul castranova muzeul satului bucuresti

fereastra muzeul satului bucuresti

gospodarie muzeul satului 2012

mini masinute muzeul satului

alee muzeul satului bucuresti 2012

plimbare prin muzeul satului bucuresti 2012

umbre muzeul satului bucuresti

peisaj vedere de pe ponton muzeul satului


Dacă simți nevoia unei pauze prelungite sau ți-e dor de copilăria cu farmecul vacanțelor petrecute la bunici, îți recomand alte două muzee ale satului: cel din Sibiu și cel din Timișoara.
_________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu, gratuit si rapid - vezi AICI

4 comentarii:

  1. Ce bine iti sta cu ie, codite si bujori in obrajori!!!!
    Da, Muzeul Satului mi se pare unul dintre cele mai faine locuri din Bucuresti, prin care imi placea sa ma plimb adesea. Nu stiu, poate imi amintea si de copilaria la tara, de bunici... Casele, curtile, aleile...mi se par o adevarata oaza de liniste in mijlocul orasului..

    RăspundețiȘtergere
  2. Multzam pentru compliment;) Muzeul chiar e o oaza de liniste. Desi pe o parte e Bulevardul Kiseleff, n-am auzit deloc traficul. Si Bucurestiul ar trebui sa fie mandru ca are un asemenea loc!:)

    P.S. De pe Facebook:

    de la Chitoiu Ana Maria, cu o zi inainte de publicarea acestui articol: "Offf..eu am ajuns cu jumatate de ora inainte sa inchida si nu m-a lasat :(...o sa ma bucur tare sa vad articolul tau :)""

    de la Dianora Ungureanu-Maier, referitor la poza din interiorul cherhanalei: "ce frumos!!"

    RăspundețiȘtergere
  3. Este frumos Muzeul Satului, preferatul meu în Bucureşti, probabil tot pentru dorul acela de viaţă tihnită la ţară... Am fost cred că acum 2-3 săptămâni aici, era şi un târg cu meşteri populari, târguri prin care m-aş plimba tot timpul şi nu m-aş plictisi. Anda, fotografiile cu tine sunt superbe!

    RăspundețiȘtergere
  4. ehei, ma bucur ca-ti place de mine tarancuta;)) sigur a fost foarte fain sa explorezi muzeul cand era acel targ; lumea satului recreata in mijlocul Bucurestiului parea mai autentica. trebuie sa fiu atenta sa-mi programez o noua vizita cand se mai organizeaza astfel de evenimente

    RăspundețiȘtergere