Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

duminică, 16 septembrie 2012

Unde se avanta vulturii

Vântul este furios și ne biciuie constant. Parcă încearcă să ne împiedice să ajungem la comoara pe care o apără cu atâta strășnicie.

Nici soarele nu ne alături. Ne pârjolește cu razele sale ascuțite și nu ia niciodată o pauză, în spatele vreunui nor. Știe că nu avem unde să ne adăpostim. Pădurea e departe...

Iarba ne mușcă, dar pe ea o înțelegem. Soarele a ales-o demult ca victimă.

iarba pe semenic

Mai rezistente ca noi sunt doar vacile. Își văd, liniștite, de treabă, curmând suferința ierbii bătute de soare.

vaci pe semenic


E atâta liniște în jur încât ne e teamă că am asurzit. Disperarea vântului ne asigură, imediat, că timpanul încă funcționează. După ce ne-a mai tras o palmă, muțenia se întoarce. 

stalpi in rand pe semenic


Nu există cadru mai bun pentru ce urmează să vedem...

izvorul baia vulturilor semenic

Suntem pe Semenic, în ținutul Caraș-Severinului, pe tărâmul pustietății, pe 25 august 2012. După ce am urcat pe singurul drum modernizat din stațiune, cu 100 m înainte să ajungem la punctul terminus (parcarea de sub Vârful Piatra Goznei), am cotit stânga pe cea mai evidentă cărare, marcată cu bandă roșie. E un traseu foarte bun pentru biciclete. 

Am mers aproximativ 1,5 km până o zveltă cruce albă ne-a apărut în față. Se bronza bine-mersi și nu m-aș mira ca acum să fie deja neagră:D Sub umbra ei divină, un dulău scăpat cine știe de pe unde, dormea nepăsător la apariția unor străini. L-am pozat și am coborât circa 50 m, prin dreapta crucii.

crucea de pe muntele semenic

caine pe semenic

Când am dat cu ochii de minunăția de aici, am rămas pur și simplu cu gura căscată. Nu-mi mai păsa de soarele cumplit, iar vântul deja renunțase la misiunea de a ne opri să descoperim comoara. Locul era cunoscut de Ionuț, care în copilărie și în tinerețea timpurie venea des aici, dar pentru mine era o premieră. Și o frumoasă surpriză!

Ajunsesem la Baia Vulturilor. Un izvor pitoresc, care formează două magnifice și cristaline ochiuri de apă. La cât de arătos mi s-a părut locul, prima mea reacție a fost asta:

la izvorul baia vulturilor semenic

Când mi-am revenit în fire, nu m-am mai oprit din pozat, iar de plecat, bineînțeles, nu mai aveam de gând. 

Știam de la Ionuț că izvorul este celebru pentru apa sa incredibil de rece (am testat-o doar cu degetul, te îngheață instant!) și că are ceva puteri terapeutice. Dar nu m-aș fi gândit ce legendă frumoasă vorbește despre Baia Vulturilor. Mi-a plăcut așa de mult încât nu îndrăznesc să o parafrazez, ci ți-o împărtășesc exact așa cum am citit-o și eu, aici

Se spune că demult, într-un sat, se ivise pe lume micuţa Ana. Ursitoarele au sosit într-un suflet să-i dăruiască haruri, pe masa din odaia micuţei găsindu-se tot felul de daruri pentru ele. Doar a şaptea ursitoare s-a oprit din ursit, când a întins mâna să-şi ia darul şi a observat că masa era goală. A promis, strigând, că o să se răzbune şi s-a pierdut în zare ca un fum.

Vremea a trecut. Ana era în sat ca o floare rară. Toţi o îndrăgeau, toţi o ocroteau, căci unde se afla ea, se aşeza liniştea şi veselia. În ziua în care a împlinit şaisprezece ani, a plecat la râu. Acolo a zărit-o un flăcău din sat, care s-a oprit, vrăjit de frumuseţea ei. A cules de îndată toate viorelele din pădure şi i le-a adus. S-a înfiripat începând de atunci, iubirea dintre Ionuţ (n.r. ce coincidență!) şi Ana, iubire ce nu a fost umbrită de nici o supărare sau nemulţumire.

Dar, într-o zi, Ana s-a îmbolnăvit şi nu s-a mai ridicat din pat. Nimeni nu a ştiut de ce nu o mai ţin picioarele. În timp ce stăteau posomorâţi, a venit la ei o babă şi le-a spus unde se găseşte leacul, şi anume pe Muntele Semenic. Acolo se află baia vulturilor, unde vulturii se scaldă o singură zi din an. Acolo trebuia să se îmbăieze Ana. Auzind aceasta, Ionuţ s-a pregătit de plecare, a luat traista cu mâncare pe umăr, fata în braţe şi a pornit la drum. După câteva zile de mers sub dogoarea soarelui, au ajuns pe Semenic. După ce au găsit baia vulturilor, s-au aşezat aproape, să se odihnească şi să pândească clipa când vor veni vulturii.

Într-o dimineaţă, cerul parcă s-a întunecat de mulţimea vulturilor ce se roteau asupra Semenicului. Una după alta, păsările se aruncau în apă, stăteau câteva minute, apoi îşi luau zborul spre înălţimile văzduhului. Ultimul vultur însă s-a scăldat mai pe îndelete, zăbovind apoi pe un bolovan să se zvânte. Furios că Ionuţ a vrut să o ajute Ana să intre cu picioarele în scăldătoare, vulturul l-a prins în gheare pe voinic, ridicându-l în văzduh. De acolo, vulturul a desfăcut ghearele, lăsându-l pe Ionuţ să cadă.


Vâzând aceasta, Ana l-a rugat pe vânt, să-i aducă iubitul teafăr şi nevătămat pe pământ, în schimb promiţându-i că-i va face loc lângă casa ei pentru vârtejurile sale. Vântul primi bucuros şi îl aduse jos pe voinic, teafăr şi nevătămat. După ce s-a încredinţat că vulturul nu se mai întoarce, Ionuţ a dus-o pe Ana lângă scăldătoare. Fata şi-a băgat picioarele în apa rece ca gheaţa, dar după ce şi le-a scos, în loc să simtă alinare, a căzut pe iarbă, înţepenită de tot. Fata nu-şi revenea, iar râsete stranii cutremurară văile şi culmile Muntelui Semenic. Pasămite, era ursitoarea cea rea, baba care-i trimise aici.

Flăcăul a luat fata în braţe şi a pornit pe cărare în jos, oprindu-se de abia când au dat de un izvor cu apă caldă. Fără a sta pe gânduri, a lăsat fata uşor cu picioarele în apă. Treptat, Ionuţ simţi că fata se înviorează, trezită parcă dintr-un somn. O bucurie mare îi cuprinse atunci pe amândoi. Ana şi Ionuţ s-au întors acasă, iar nunta lor a ţinut trei zile şi trei nopţi.

Fain, nu? Nici nu se potrivea o poveste mai frumoasă pentru un loc atât de splendid! Dar deja vorbesc cam mult, nu? Atunci pun punct. Dar nu pleca până nu admiri (da, nu-s modestă) toate pozele pe care le-am capturat și, dacă ții neapărat să vezi unde e pe hartă acest mirific loc, atunci trage cu ochiul la imaginea din satelit, de la finalul articolului și la secțiunea "Locația", imediat sub poveste. Și acum, spor la savurat!:)

umbra izvorul baia vulturilor semenic izvorul baia vulturilor semenic izvorul baia vulturilor semenic izvorul baia vulturilor semenic izvorul baia vulturilor semenic izvorul baia vulturilor semenic


baia vulturilor si crucea de pe semenic vedere din satelit

Acest obiectiv este doar unul dintre locurile fascinante pe care le-am vizitat în perioada 18-26 august 2012. Vrei să le vezi și pe celelalte? 
Hop direct în vacanță!
__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu, gratuit si rapid - vezi AICI

4 comentarii:

  1. Superb!! Sper sa ajungem si noi candva....

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoasa legenda :) si chiar ca pare un loc minunat, unde doar linistea o auzi :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @Mira: cred ca daca nu era atata liniste nu mi-ar fi placut asa de tare. Linistea era bonus la peisajul super-super
    @hoinari: va tin pumnii sa ajungeti cat mai curand. Sunt sigura ca o sa va placa. Muuult

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte frumos ! Imi place catelul mult:d

    RăspundețiȘtergere