Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

joi, 20 septembrie 2012

3 lucruri care lipsesc turismului Romaniei, dar pe care le-ar putea avea

Nu vreau să încep acest articol până nu lămuresc un aspect: da, turismul autohton duce lipsă de multe lucruri. De oameni primitori, de drumuri ca-n palmă sau de obiective restaurate și promovate la adevărata valoare. Dar până reușim să schimbăm mentalități, să reparăm niște drumuri sau să băgăm mulți bani în programe de reabilitare ale patrimoniului, sunt câteva lucruri mici care, puse în aplicare, pot avea efecte mari și benefice pentru turismul românesc. Hai să le descoperim împreună!


Ieri, pe înserat, am avut plăcerea să cutreier 12 țări, să parcurg 240 km pe munte și să mă dau cu mașina aproximativ 6000 km. Și asta fără să-mi mișc fundul din București! Știu că pare imposibil, dar nimic nu e irealizabil când îți pui imaginația la treabă. Seara trecută, la "Bohemia Tea House", Alexandra de la Blogul de Călătorii și soțul ei, Cristi, m-au încântat, mai bine de 2 ore, cu poveștile din luna lor de miere. Una atipică. Și cum eu încerc să învăț câte ceva din orice experiență, am reținut 3 idei pe care mi-ar plăcea foarte mult să le văd concretizate și în iubita mea țară. Nu e greu, trebuie doar puțină voință și un dram de interes.

3 lucruri turism romania


În rândurile următoare, vorbesc despre acestei idei, iar la final, un pic mai pe larg, despre întâlnirea din 19 septembrie.

Bineînțeles, mi-au rămas în cap mai mult de 3 idei (de exemplu, în Kosovo există limită de viteză pentru tancuri!), dar s-au remarcat cele de mai jos, pentru că s-ar potrivi atât de bine în România încât mă oftic că nu le avem! Deci, să le luăm pe rând:


1. Biletul pentru vreme rea

Cum ți s-ar părea ca odată ajuns pe Transfăgărășan să nimerești o vreme tâmpită, unde tot peisajul pe care-l poți admira este o ditamai marea de ceață? It sucks, nu? Și, evident, nu poți aștepta ore întregi sau poate zile până vremea-și revine, așa că, dezamăgit, te întorci acasă. Ai consumat benzină, timp și bani, practic degeaba, și cine știe când vei mai apuca să te întorci? Dar cum ar fi fost ca la cheltuieli să se adauge și o taxă de drum, specială pentru cel mai frumos drum din lume? Parcă oftica ar fi și mai mare. Iar dacă tariful ar fi de 32 de € (cam 140 lei în banii noștri), atunci sigur ți-ai băga picioarele în tot și ai scoate înjurături pe bandă rulantă.

Acest scenariu apocaliptic e plauzibil în Austria, pe minunata șosea alpină Grossglockner:

drumul grossglockner austria
sursa
Dar austriecii sunt băieți deștepți și-s mai pricepuți într-ale turismului decât noi, așa că au inventat o soluție pentru acest "worst case scenario" - biletul pentru vreme rea. Cum funcționează? Dacă mama-natură nu ține cu tine când ai ajuns tocmai la peste 2500 m și, printre altele, intenționai să vezi ghețarul Pasterze (sau, mă rog, ce a mai rămas din el, că încălzirea globală nu l-a iertat), nu dispera! Pe baza acestui bilet, dacă revii în același an, explorarea ținutului nu te mai costă tot 32 €, ci doar 9! Fain, nu-i așa?

ghetarul Pasterzengletscher
sursa
Și acum să vedem cum putem aplica treaba asta în România. Din fericire, noi avem doar rovinietă și pentru cele mai înalte două șosele din țară nu trebuie să achităm o taxă suplimentară. Buuun... Dar să luăm cazul Transalpinei, căci pe ea am fost mai rar decât pe suratul ei mai scund.

Ultima dată, am prins, evident, ceață. Deasă și răutăcioasă. Am avut noroc că i-a fost milă de noi (de mine și de Ionuț) și s-a risipit total, cam într-o oră. Dar putea să fie zgripțuroaică și să ne strice tot week-end-ul pe care-l alocasem special pentru Transalpina. Și atunci, ce era de făcut? Puteam să ne ocupăm timpul cu altceva, în compensație, sau să ne întoarcem acasă. Dar dacă la un centru de informare turistică ni s-ar fi dat un voucher în care, să zicem, am fi avut reducere de 20% la o următoare cazare în stațiunea Rânca sau primeam o tură gratis cu telescaunul, iarna, doar pentru că am avut ghinion de vreme nasoală, mai că am fi plănuit o nouă excursie cât de curând, aproape nepăsându-ne dacă prindem vreme bună sau nu.


2. Pașaportul din Dolomiți

O altă idee interesantă, de data asta, după gândire italiană. Masivul Dolomiti este mare, are o grămadă de trasee și multe puncte de interes. Și datorită aspectului său deosebit, neobișnuit pentru un munte, turiștii vin, vin, vin. Și atunci de ce să nu profiți și să le oferi o amintire de neuitat?

tre cime domoliti honeymoon cu a(l)titudine

Așadar, îți iei ca suvenir un pașaport, pe care îți vei pune câte o ștampilă la fiecare cabană la care ai poposit sau obiectiv principal pe care l-ai atins. Cool, nu?

În România, ar merge foarte bine această idee în Bucegi, pentru că e unul dintre cele mai vizitate masive montane din țară, dar nu chiar cel mai vizitat. Și nu ar fi frumos ca, peste ani, să-ți aduci aminte că ai cutreierat pe la cabana Omu, ai mâncat la Padina și ai ajuns chiar sub Crucea Caraiman?


3. Via Ferrata

Tot în Italia, dar și în alte țări mai civilizate, există trasee care ușurează parcurgerea unor porțiuni de munte care, în mod normal, ar fi destinate alpiniștilor. Poduri, cabluri, tunele și scări astâmpără zone neprietenoase și periculoase. Aventura e garantată!

sursa

sursa

Evident, și în România ar putea exista așa ceva. Cheile Râmețului sau Valea lui Stan sunt doar două exemple. Dar ar fi interesant să văd așa ceva și pe Brâna Caraimanului sau în alte locuri unde există stânci dușmănoase, dar care pot fi puțin îmblânzite, adăugându-se un pic de spectaculozitate traseului.

=== 

Honeymoon cu a(l)titudine @ Bohemia Tea House


Toate ideile de mai sus mi-au venit în timp ce-o ascultam pe Alexandra povestind, cu mare talent, incredibila lună de miere pe care a petrecut-o în Europa, timp de 35 de zile. Povestea plină de suspans, umor, bășici, unguente, nunți la înălțime și cabaniere cântând la acordeon a fost istorisită într-o ceainărie prietenoasă din București, vis-a-vis de Conservator. 

Evenimentul a fost foarte bine pus la punct, cu această ocazie dorind să transmit laudele mele sincere celei care s-a ocupat de organizare (presupun că de vină e o fată de la Viajoa sau mai multe:D).

Am ajuns la 18:30, chiar la ora când trebuia să înceapă totul. Am urcat la mansardă, acompaniată pe fiecare treaptă de fotografii din minunata călătorie a proaspeților însurăței. Un teaser excelent. Când am ajuns sus, Gabi m-a salutat, m-am prezentat și m-a căutat pe lista cu invitați, dar nu a mai fost nevoie de această formalitate, Alexandra deja mă ochise:D Apoi, Gabi mi-a făcut un tur al încăperii, mi-a găsit locul rezervat special pentru mine, mi-a explicat că meniurile sunt cataloagele în verde, că trebuie să apăs pe un fel de telecomandă atunci când m-am hotărât ce să savurez și că plata se face pe loc, ca să nu se încurce nimeni, cu atâta lume în jur. 

biletele nume honeymoon cu a(l)titudine
Fiecare cu locul lui. Ordine și disciplină;)
Când am deschis meniul, un frumos desen m-a salutat și apoi m-am lăsat purtată în lumea aromelor, care mai de care mai încântătoare. M-am hotărât să încerc un suc de piersici, care mi-a reamintit de savoarea zilelor de vară...

prima pagina meniu bohemia tea house


Nu a trecut mult, și povestea Alexandrei și a lui Cristi a început... Și a ținut peste 2 ore, dar nu a fost vreun moment în care să mă plictisesc! 

@honeymoon cu a(l)titudine

alexandra si cristi honeymoon cu a(l)titudine

harta honeymoon cu a(l)titudine
Lună de miere în 35 de zile și 6000 de km

Când visarea cu ochii deschiși s-a terminat, fiecare ascultător a putut pleca acasă cu un suvenir - una dintre fotografiile frumos înrămate, care prezintă doar o părticică dintr-o frumoasă și palpitantă lună de miere. Evident, pentru că știi că iubesc muntele, nu m-am putut abține să nu aleg o poză cu... un munte! Tre Cime, Dolomiți, Italia 

foto viajoa


Vă mulțumesc, Alexandra și Cristi, pentru povești. Mulțumesc și ceainăriei, pentru că fără delicatesele ei, savoarea acelei seri de toamnă nu ar fi fost la fel de intensă.

===

Cine a mai participat?

Pe lângă prieteni, călători sau simpli curioși, s-au aflat și câțiva "turiști profesioniști":



Florin de la DrumLiber

Cezar de la Imperator Travel

Loredana și Narcisa de la TravelGirls

Anca de la 1001 Călătorii

Iulian de la Trans-Ferro

Roxana și Alex de la LumeaMare

Gabi și Ioana de la Viajoa

Dacă am ratat pe cineva, nu a fost cu intenție. Înseamnă că nu te cunosc, dar putem face cunoștință acum. Așa că aștept să mă cerți într-un comentariu:D
__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe Facebook. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu, gratuit si rapid - vezi AICI

11 comentarii:

  1. Si eu as vrea tare mult sa vad ideile tale puse in practica in Romania...Ar fi genial. Insa deocamdata, din cate observ, dezinteresul este atat de mare, incat incep sa cred ca e cale lunga pana se vor implini. Oricum, sa fim optimisti, cine stie, poate intr-o zi...vom fi si noi in rand cu lumea aia civilizata :)!

    RăspundețiȘtergere
  2. eu sunt optimista. si am incredere in noi, ca putem face tara noastra atractiva din punct de vedere turistic. schimbarile mici sunt cheia. ma bucur ca ti-au placut ideile. am deja un sustinator. daca ne strangem mai multi, sigur putem schimba ceva!

    RăspundețiȘtergere
  3. Anda, o mică rectificare. Eu nu mă declar turist profesionist, nici călător. :) Eu doar analizez industria și mă chinui să pun cap la cap un ghid despre România ... sub formă de blog, ce-i drept.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am inteles, Petrus. Mult succes in tot ce faci si felicitari ca promovezi Romania!:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Anda, ai dreptate! :) Ar fi fooooarte fain sa implementam cele 3 idei de mai sus. :)
    Ma bucur ca tu ai observat niste oportunitati...eu le-am luat ca fiind chestii marfa si atat. :D I know, shame on me.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi-a placut foarte tare ce a povestit Alexandra si mi-era pofta sa ma bucur de aceleasi experiente, dar nu asa departe, ci chiar la noi in tara, pentru ca imi e mult mai la indemana sa calatoresc prin Romania decat pe afara. Si atunci m-a "traznit" ideea: de ce la altii da si la noi nu? Ma bucur ca ai apreciat ideile si sper sa apucam sa le vedem puse in aplicare;)

    RăspundețiȘtergere
  7. Anda, m-am bucurat foarte tare sa citesc articolul tau! Iti multumesc tare mult pentru toate cuvintele! Si ma bucur mult si ca ai putut veni la micul nostru eveniment si ca ti-a placut! Chiar imi era un pic teama ca poate s-a cam plictisit lumea la cat am vorbit :P

    Sa stii ca si eu m-am gandit la cele 3 idei ale tale, mai ales la cea cu pasaportul si stampilele. Cine stie, poate ma voi apuca chiar eu sa o implementez intr-o zi, daca nu cumva mi-o ia cineva inainte :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Prin cate peripetii ati trecut si la cate locuri faine ati vazut, sigur nu s-a plictisit nimeni.

    Ideea cu pasaportul o poate o face, practic, oricine. Isi tipareste un pasaport si personalizeaza niste stampile, pe care le lasa la cabane sau prinse de stalpii de pe varfuri. Mai ramane sa speram ca montaniarzii sunt civilizati si nu le iau ca suvenir acasa;) Daca implementezi ideea, spune-mi, ca voi fi urmatoarea care da o raita pe munte, "dovedita" cu stampile:D

    RăspundețiȘtergere
  9. Si mie mi-a placut pasaportul de Dolomiti. Nu-mi dau seama cum s-ar implementa la noi in tara dar ar fi o treaba sa avem Pasaportul de Carpati, sa bifam in el orice cabana de la noi si din restul tarilor traversate de Carpati :).

    RăspundețiȘtergere
  10. eu l-as avea in buzunar imediat cum s-ar emite;) Cele mai multe stampile le-ar avea, evident, din Romania, dar as fi o mandra posesoare de pasaport carpatian:D

    RăspundețiȘtergere