Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

miercuri, 4 iulie 2012

Lacul Rosu - Pata din mijlocul naturii

lacul rosu toamnaLa 980 m altitudine, păsările fac vocalize în voie, iar animalele își înfig ghearele în pământul brun-roșcat și adulmecă mirosul proaspăt al pădurii. În acest cadru à la Bambi, se cască o gaură de 10,5 m adâncime. Ar fi fost inestetică dacă nu ar fi fost acoperită de apă, dar din fericire gaura este insesizabilă sub un strat de "fond de ten" compus din Hidrogen și Oxigen.

În jurul adânciturii, atmosfera e apăsătoare, căci istoria locului nu păstrează amintiri frumoase. Sângele nu e aici doar recuzita unui film de groază, ci o perpetuă realitate, de care zona nu poate scăpa. Amprenta sa nu va putea fi ștearsă niciodată, iar renumele îi va fi mereu pătat.

Acesta este Lacul Roșu!


La 26 km de Gheorgheni și 5 km de Cheile Bicazului, pe DN 12 C, vei găsi o "supă" mare, "condimentată" cu cioturi de lemn, ultimele rămășițe ale unor copaci, care demult n-au mai produs oxigen. La prima vedere, vei crede că este o băltoacă, ca oricare alta, generată de ploi abundente, care nu va rezista mult și se va evapora. Apoi, vei vedea un panou pe care stă scris "Lacul Roșu". Îți vei obosi ochii tot privind de la panou spre lac, și de la lac spre panou, încercând să înțelegi de ce nu vezi nimic roșu. Lacul este verde, pe alocuri albastru, ca oricare altul din țară. De fapt, acesta e mai deosebit. Aici intervine brandul.

Ca în orice economie de piață, produsele asemănătoare se diferențiază doar prin brand, prin povestea pe care o vând, prin sentimentele pe care ți le trezesc atunci când le consumi. Lacul Roșu, deși nu-l putem privi efectiv ca un produs, s-a diferențiat tocmai prin istorioarele fantastice pe care le-a șoptit vizitatorilor, ani la rândul.

Fiind cel mai mare lac natural montan din România, deci nefiind creat de mâna omului, originea sa trebuia explicată cumva. Așa e omul! Vrea să aibă o explicație pentru orice! Cum în 1837, când s-a format, cunoștințele noastre nu erau foarte avansate, localnicii au apelat la imaginație, pentru a-și oferi răspunsurile pe care curiozitatea le aștepta cu ardoare.

Așadar, au născocit două povești, pentru ca fiecare vizitator care urma să vină aici să se regăsească în cel puțin una și, astfel, să se atașeze de locul acesta.

Una dintre ele vorbește de o preafrumoasă fată, pe nume Eszter, care s-a îndrăgostit nebunește de, evident, un băiat. Din păcate, dragostea lor a fost pusă în stand-by, când tânărul a plecat în armată. Fata nu s-a resemnat și l-a așteptat pe dragul său iubit până un ticălos bogat a pus ochii pe dânsa. A răpit-o, a închis-o într-o peșteră și i-a promis eliberarea doar dacă l-ar fi luat pe el de soț și l-ar fi uitat pe tânărul de pe front. Ca să o grăbească în luarea unei decizii, a ademenit-o cu o avere fabuloasă, dar fiindcă povestea nu se întâmpla în zilele noastre, când fetele cam cedează în fața unei asemenea tentații, eroina noastră și-a ascultat inima și l-a refuzat. Dar pentru că era conștientă că nu are scăpare, a început să plângă cu putere, dorindu-și moartea, dacă nu-l mai putea avea pe dragul inimii ei. Munții, părtași la drama fetei, s-au îndurat de dânsa și i-au curmat, repede, suferința. Alimentate de lacrimile lui Eszter, pâraiele din zonă s-au umflat și au măturat totul în cale, cauzând o alunecare de teren care a prins-o atât de fată, cât și pe ticălos, viețile amândurora fiind curmate în acel moment. Apele s-au strâns în căldarea generată de alunecarea de teren și, astfel, s-a format lacul. Se spune că ochii verzi ai fetei se mai zăresc, uneori, în luciul apei...

fata pe marginea lacului
sursa
O altă istorioară, tot tragică, vorbește de un cioban care a fost surprins de o furtună puternică, pe munte, împreună cu oile sale. Deși a încercat să se refugieze, nu a fost cruțat de urgia naturii, care l-a luat la vale, cu tot cu turma, și atât el, cât și blănoasele, au pierit. Muntele a "depozitat" victimele în lacul care s-a fomat în urma dezastrului natural și apa a căpătat, astfel, culoarea roșie, care avea să-i aducă faima de mai târziu. 

cioban-cu-oi stefan luchian
sursa
Aceste drame au generat un nou nume pentru lac, și anume - "Ucigașul". 

Dacă nu agreezi explicațiile populare pentru formarea lacului mare de 11,47 ha și cu un mal lung de 2,83 km, atunci trebuie să cunoști părerea specialiștilor, care spun că s-a creat prin surparea unui flanc al Muntelui Ghilcoș, iar numele său atât de celebru provine de la Pârâul Roșu, care în drumul său spre alimentarea căldării, traversa straturi de culoare roșie cu oxizi și hidroxizi de fier, transformând culoarea obișnuită a apei într-o "baltă de sânge". Astfel, experții i-au dat alt nume, și anume "Lacul Ghilcoș".

Din păcate, pârâiașele din zonă își depun constant aluviunile aici, fundul lacului continuă să se ridice, așa că nici culoarea care l-a consacrat nu prea mai e vizibilă, nici lacul nu pare să mai aibă viață lungă. Așa că, în ciuda faptului că mai e roșu doar cu numele, măcar pentru poveștile sale și înfățișarea deosebită, merită să-l vizitezi. 

În noiembrie 2008, ultima dată când l-am întâlnit, lacul era liniștit și nicidecum roșu. Din păcate... I-am ascultat poveștile pe care le-am împărtășit cu tine, azi, i-am făcut niște poze și am plecat mai departe. Spre Cheile Bicazului. Ne-ar fi plăcut să ne întâmpine cam așa...

lacul rosu toamna

...dar nu a fost să fie. Singurele pete roșii pe care le-am zărit au fost frunzele copacilor, pictate de toamnă.

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI

3 comentarii:

  1. Frumoase legende! Intotdeauna ele fac locurile mai interesante :)!

    RăspundețiȘtergere
  2. hoinariromani4 iulie 2012, 17:56

    Mi-ai facut dor de Lacu Rosuu si de Cheile Bicazului....

    RăspundețiȘtergere
  3. L-am vazut in toate anotimpurile. E tare frumos si in mantie verde sau ruginie, cu ratustele care aluneca printre trunchiurile fostei paduri, dar si in mantie alba, cand e inghetat bocna si poti merge linistit pe el...

    RăspundețiȘtergere