Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

joi, 7 iunie 2012

Ruina din Gostinari - Locul preferat al mortii

schitul ruina gostinari
La doar 30 km de București, există o ruină pe care ți-o recomandăm s-o vizitezi. Dacă am putea, te-am obliga s-o explorezi, la cât de faină ni s-a părut! Dar, atenție!, nu te duce singur/ă, căci și cel mai neînfricat dintre curajoși ar păși cu teamă prin ea. Obiectivul constă într-un zid "cariat", un turn-clopotniță care pare bântuit, o fostă biserică în care au mai rămas doar câteva picturi scorojite și în care mirosul de tămâie a fost înlocuit de o duhoare greu de suportat, iar în mijlocul ansamblului dărăpănat funcționează un cimitir. Adaugă, la atmosfera care deja știm că ți-a dat fiori pe șina spinării, strigătul și târcoalele a zeci de corbi și o să ai o scenă de film horror în toată regula! Dar încă ne menținem invitația...

Așadar, ai curaj să vii cu noi la ruina din Gostinari?

Probabil nu ai ajunge în această comună din județul Giurgiu decât dacă ai avea rude sau dacă ai avea special treabă pe aici. Nu e situată pe vreun drum important, iar ruina care constituie subiectul acestui articol, deși e în lista monumentelor istorice de importanță națională, nu e cunoscută aproape de nimeni. Gostinari este o localitate oarecare, în mijlocul unei câmpii din sudul României. Deși e aproape de București (aproximativ 30 km, după cum ți-am spus și mai sus), pare departe de metropola gălăgioasă. Când am ajuns în fața ruinei, depărtarea ni s-a părut și mai mare. Și parcă voiam să facem cale-ntoarsă și să ne întoarcem în București.

În fața noastră se ridica un fost turn-clopotniță amenințător, în jurul căruia se roteau corbi mari și negri, aflați parcă în transă. În stânga și în dreapta construcției înalte, dar șubrede, se întindea un zid la fel de ros de vreme. În spatele nostru, câțiva localnici mai "colorați" ne priveau cu interes. Deasupra noastră, se strângeau nori grei. Era în jur de ora 18 și începea să se întunece... Și, totuși, ne-am luat inima-n dinți să pătrundem pe un tărâm guvernat de moarte.

schitul ruina gostinari

schitul ruina gostinari

turn clopotnita ruina gostinari

Am intrat timid, cu inima cât un purice, conștienți de liniștea apăsătoare care ne înconjura. Singurele zgomote erau provocate de țipetele isterice ale corbilor și de pașii noștri care răscoleau pietrișul sau iarba. Prima dată am văzut CRUCILE. Și inima ne-a înghețat! Intraserăm, de fapt, într-un cimitir. Pe înserat. Nu era cel mai bun moment pentru o plimbare printre sufletele decedaților, dar ne știi curajoși, așa că am continuat să înaintăm.

cimitir gostinari


corb pe cruce cimitir gostinari

La capătul cimitirului se ridica o altă construcție, cam tot atât de înaltă ca turnul-clopotniță. Era fosta biserică. De ce era...fostă? Pentru că nu se mai slujește în ea din 1857, când s-a construit un alt lăcaș de cult, care servește și în prezent comuna. Ne-am dat seama rapid că biserica din cimitir e părăsită, chiar dinainte să ne apropiem de ea. Corbii se învârteau în jurul ei, cu privirile ațintite în jos. Când am intrat în fosta casă a lui Dumnezeu, am observat imediat la ce se concentrau păsările negre. Multe hoituri de zburătoare mai mici erau întinse pe jos. Pentru noi - oroare, pentru corbii necrofagi - un real deliciu.

Pe lângă greața care ni s-a suit în gâtlejuri, ne-a cuprins și o puternică milă pentru clădirea în care ne aflam. Cândva, biserica asta era chiar frumoasă. Pe o parte și alta a intrării era decorată cu câte o pereche de coloane, care încă se mai pot admira, iar în interior - picturi de un colorit deosebit împodobau pereții. Doar câteva "mostre" se mai păstrează. Cândva, aici te puteai simți în siguranță, sub protecția lui Dumnezeu. Acum, nu știi cum să fugi mai repede din ea. Ne-a amintit de o surată de-a ei, la fel de oropsită - Mănăstirea Chiajna. Păcat...

biserica ruina gostinari

interior biserica ruina gostinari

intrare biserica ruina gostinari

picturi pe perete biserica ruina gostinari

tavan biserica ruina gostinari

Când te gândești că perimetrul delimitat de zid, cuprins între turn și biserică, fusese cândva o curte boierească înfloritoare, construită la sfârșitul secolului XVIII și refăcută în 1818, parcă groaza te părăsește și te apucă nervii! Ca și în cazul celei de la Tătărăștii de Sus, din fosta gospodărie bogată giurgiuveană nu au mai rămas decât ruine, deși aparținea unei familii formată numai din membri de marcă, unul mai deosebit decât celălalt.

Curtea asta a fost a lui Ștefan, apoi a nepotului său Alexandru și a fiilor acestuia din urmă - Ștefan și Barbu. Toți purtau numele de Bellu (pe limba lor - Bellio) și se trăgeau dintr-o familie de pindeni. Adică erau aromâni din zona Munților Pindului din Macedonia de sud-vest, din nordul Epirului și vestul Tesaliei (două regiuni din Grecia). Toți membrii familiei, generație după generație, au avut funcții importante (adică au fost sus-puși), dar istoria onorabilă nu i-a împiedicat pe proprietari să părăsească curtea de la Gostinari pentru altele și, astfel, lăsată-n voia sorții, soarta nu a stat prea mult pe gânduri și și-a pus amprenta. A mai contribuit un hoț, doi și iat-o astăzi în starea jalnică în care se află!

Alexandru Bellu, mare logofăt (prezida Divanul - Judecătoria în vremea Țării Românești -, în lipsa domnului sau a mitropolitului), s-a mutat la conacul din Urlați, care azi se află într-o stare net superioară celui din Gostinari. Iar unul din fii săi, Barbu, este cel care a donat terenul pentru unul dinte cele mai celebre cimitire din România (Bellu, de la Piața Eroii Revoluției din București), a fost primul posesor de automobil din România (în 1889) și a fost Ministru al Culturii și Justiției. O familie de vază, dar ruina din județul Giurgiu nu mai amintește cu nimic de foștii stăpâni.

corb ruina gostinari

schitul ruina gostinari

schitul ruina gostinari

Dacă ți-am făcut poftă să vii aici, trebuie să-ți spunem cum ajungi, nu? Ia aminte atunci, căci drumul e destul de întortocheat.

De la depoul IMGB/ultima stație de metrou de pe linia M2 Berceni, traversezi Șoseaua de Centură și mergi înainte pe DJ 401 spre comuna Berceni. La ieșire, poți ocoli prin dreapta, spre Vidra (urmând DJ 401) sau îți poți continua drumul direct spre Dobreni. Indiferent de calea aleasă, important e să ajungi în Dobreni, pentru că aici vei da de o mică intersecție cu indicatoare, unde vei face dreapta spre Comana și vei intra pe DJ 412. Treci prin Câmpurelu și Colibași, iar apoi ajungi în Gostinari.

Dar unde-i ruina? Tot mergând prin comună pe drumul principal, vei da la un moment dat, pe stânga, de Primărie. De aici, urmezi strada Primăriei și ai două variante. Ori mergi pe prima străduță la stânga până dai de ruină, dar nu beneficiezi de asfalt și drumul este foarte îngust, ori o iei pe cea de-a doua stradă tot la stânga (o să-ți dai seama care-i cea de-a doua stradă, pentru că strada Primăriei se termină într-o intersecție de unde poți s-o iei doar la stânga sau la dreapta) și mergi până nimerești obiectivul, care va fi tot pe partea stângă.

Acum că știi și cum să ajungi, te rugăm să-ți faci timp și/sau să strângi bani pentru a veni la ruina care din 2008 are statut de schit, prin inițiativa Episcopului de Giurgiu. În viitor, se speră găsirea banilor necesari pentru reabilitare. Dorință există, să vedem cine va fi dispus s-o transforme în realitate. Gostinariul merită. Fosta casă a familiei Bellu merită.

Vedere din satelit, via Google Earth
schit gostinari vedere din satelit
__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI

15 comentarii:

  1. Anonim-pe-blogul-tau9 iunie 2012, 20:28

    Intrebare : Poti sa te duci singur acolo? sau daca este cu un prieten ? In legatura cu tiganii de acolo, sunt prietenosi ( :)) ) ... ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Bineinteles ca poti merge singur, daca ai curaj. Pentru ca zona iti poate da fiori pe sira spinarii si mai mult ca sigur nu o sa te simti confortabil de unu'singur. Noi am mers impreuna, ca in majoritatea calatoriilor de care povestim pe blogul asta, si ne-am sprijinit reciproc. Tiganii doar se uitau la noi, dar nu ne-au cerut nimic. Nici macar nu s-au apropiat de noi. E ok, din acest punct de vedere. Doar aspectul ruinelor si cimitirul te pot determina sa vrei sa fii insotit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu va fac absolu nimk tiganii findaca eu locuiesc in gostinari shi nu e chiar asa imnspaimantaoare cimintirul

      Ștergere
    2. Exact asta am spus si noi, ca tiganii nu ne-au deranjat cu nimic. Dar, in opinia mea, orice cimitir are o doza suficienta de a starni spaima

      Ștergere
  3. Am ajuns cu bicicletele aici, in drum spre Comana...ma rog gresisem drumul, d-aia am ajuns pe-aici:) Ne-am dus spre ruine si a iesit un dubios la poarta sa ne intrebe daca nu cumparam accesori ptr biciclete "ca le da ieftin". In mana avea ceva contondent, n-am vazut exact ce ca eram cam departe de el. Apoi am ajuns la ruine unde erau vreo 15 indivizi suspecti, de culoare cafeniu inchis care injurau si consumau bauturi alcoolice. Am facut cale intoarsa urgent, nu sunt neiesit din casa dar era dubios tare. Ruinele par foarte interesante, dar fauna locala deosebit de variata poate reprezenta o problema. Parerea mea e ca nu numai aspectul ruinelor te poate determina sa iti doresti un suflet alaturi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am auzit ca se gaseste aur ... eu locuiesc in gostinari shi asa imi zicea bunicii meii ca se gasesc aur acuma nustiu sigur ??

      Ștergere
  4. Si noi am fost destul de sceptici in privinta reusitei incursiunii in ruine, caci ne asteptam sa ne intalnim cu acest tip de "bastinasi". Eram pregatiti sa ne urcam rapid in masina, daca situatia devenea nasoala. Am avut noroc, insa.

    Poate cea mai buna perioada de vizitare este in plina canicula. Nu credem ca se incumeta vreun individ suspect sa se refugieze acolo, cand mirosurile grele ale hoiturilor sigur devin si mai insuportabile.

    Cert e ca merita sa mergi pana-n Gostinari si, daca observi ca nu e nimeni suspect prin preajma, ai liber la explorat!:D

    RăspundețiȘtergere
  5. ...ce fain trebuie sa fi fost...pacat ca noi suntem atat de departe...

    RăspundețiȘtergere
  6. Hai ca nu e asa departe de Onesti. Putea sa fie muuult mai departe. Daca veti face un tur prin tara sau ajungeti candva prin Bucuresti, merita o vizita. Daca nu va speriati asa usor...;))

    RăspundețiȘtergere
  7. Hai că m-ai făcut curioasă! Am fost de mai multe ori la Comana cu bicicletele, am trecut chiar şi prin Vidra, dar nu ştiam de Gostinari. Data viitoare calc şi eu pragul locului ăstuia părăsit.

    RăspundețiȘtergere
  8. daca ti-am starnit curiozitatea si iti doresti sa ajungi si tu la Gostinari, inseamna ca articolul si-a atins scopul, ceea ce ma bucura foarte mult;) La Comana e cel mai fain sa mergi cu bicicletele si sa treci repede pe langa cei care incing gratarele;))

    RăspundețiȘtergere
  9. am fost si eu nu e chiar inspaimantatoare...e ok daca iti plac cimitirele...: )

    RăspundețiȘtergere
  10. e chestie de self control...e doar o biserica parasita frumusica...nu tu fantome, brontozauri, spridusi...

    RăspundețiȘtergere
  11. Am petrecut mai toate vacantele la Gostinari dei locuiam la Bucuresti, bunicul meu era preotul comunei si in vacante abia steptam sa merg acolo. Schitul contruit la sfarsitul sec 18 era practic peisajul din spatele curtii bunicilor. Pentru mine locul are un farmec extraordinar.. Pe vremuri exista un tunel care mergea din biserica pe sub Arges la dealurile cu vii de peste rau. Am crescut inconjurat de povesti care circulau despre trecutul schitului.
    Se spunea ca a aput un clopot poleit cu aur care a fost furat de turci.. Acum locuiesc pe coasta de vest a statelor unite si de multe ori am nostalgii despre ruinele schitului si frumusetea pitoreasca a satului.. din pacate s-a schimbat mult ... padurea care era pe malul raului a fost taiata complet.. mult din pitorescul satului sa stins in favoarea modernizarilor... cu toate astea schitul are in continuare mult farmec si cu siguranta merita vizitat..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit la bord!

      Mulțumim că ai împărtășit cu noi aceste frumoase amintiri și apreciem, de asemenea, informațiile inedite despre Gostinari. M-ai făcut să văd cu alți ochi acest obiectiv și deja mi-e dor să mă întorc :)

      Ștergere