Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

luni, 18 iunie 2012

Miclosoara. Cu drag, de la printul Charles

My dear friend,

Tocmai am sosit. Din nou. În județul Covasna. La iubita mea Micloșoara.
conac kalnoky miclosoara

M-am grăbit să-ți scriu, pentru că sentimentul care mă copleșește în aceste momente, de primă revedere, este prea puternic pentru a-l ține doar pentru mine. Poate este iscat de sângele român care-mi clocotește prin vene și care mă obligă să revin mereu aici, pe tărâmul de unde mă trag, pentru că altfel, dacă mi-aș refula această pornire, aș sucomba. Nu știu... De fapt, nici nu contează. Sunt fericit!
conac kalnoky miclosoara

Privesc coloanele, scara și mângâi albul pereților... Mă cufund în verdele pajiștei din fața conacului de care m-am îndrăgostit... Apoi, studiez pentru a nu știu câta oară blazonul familiei Kalnoky și imaginile prind viață...
conac kalnoky miclosoara

conac kalnoky miclosoara

Știu că ți-am mai povestit această istorie, dar lasă-mă să o evoc încă o dată, căci nu mă satur s-o savurez.   
Prin secolul XIII, a avut loc o vânătoare, în timpul căreia viața regelui Ungariei a fost pusă-n pericol. Noroc că a fost Kalnoky prin preajmă și l-a salvat! Se pare, din ghearele unui urs. Drept mulțumire, regele l-a ridicat pe Kalnoky la rangul de nobil și i-a oferit domeniul de la Micloșoara. Draga mea Micloșoara...
Conacul pe care îl iubesc foarte tare a apărut mai târziu, prin 1500, și a adoptat "straiele" stilului baroc, renascentist și neoclasic. O încântare pentru ochi, dar și pentru suflet! Pentru sufletul meu, cu siguranță... 
Peste ani, prin 1919, proprietarul de atunci (of, i-am uitat numele!) a pierdut-o pe Micloșoara, la o partidă de poker, cedândui-o unui român. Cum a putut să facă așa ceva?
După alt amar de vreme, a ajuns în posesia lui Tibor Kalnoky, fiul lui Gustav - diplomatul austro-ungar și ministrul de externe în Guvernul de la Viena. Ți-am povestit de ei, doar au fost gazdele mele în primele mele incursiuni în Ținutul Secuiesc. 
Dar, cum bine știi, amintirea salvării miraculoase de acum 800 de ani persistă și azi. În blazonul "captiv" pe frontispiciul conacului. Pe care-l privesc chiar acum, în timp ce-ți scriu aceste rânduri. Chiar și după 8 secole, încă se vede ursul străpuns de săgeata lui Kalnoky!
blazon familia kalnoky

Acum locuiesc într-una din casele de oaspeți din preajma conacului și mă simt EXTRAORDINAR. Peisajul care mă înconjoară mă fascinează și-mi pune clădirea preaiubită în evidență. Nici nu vreau să mă gândesc la momentul când va trebui să mă întorc în Marea Britanie, la datoriile princiare, la afacerile care așteaptă rezolvare urgentă. Casa mea e aici. În România. Te aștept și pe tine, drag prieten. Te asigur că te vei îndrăgosti de firul ierbii, de simplitatea vieții de țăran, de autenticul acestui loc binecuvântat de Dunmenzeu.
peisaj conac miclosoara

Nu mai vreau să plec! E atâta liniște aici și incredibil de mult soare...
Yours Truly,

Charles Philip Arthur George Mountbatten-Windsor
Prințul de Wales, Duce de Cornwall și Rothesay
foto: Wikipedia
P.S. Uite singurul lucru care-mi aduce aminte de Regat, de casa mea oficială:
placa pe poarta conac miclosoara

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI