Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

joi, 28 iunie 2012

La Marea Neagra. Ziua II - Duminica, 24 iunie

zbor prin valuri
După prima zi pe litoral, ne mai rămânea doar una în care să adulmecăm mirosul mării, să ascultăm stridenții pescăruși (cu  băgare de seamă, ca să nu ne "norocească" cu un găinaț:D), să ne gâdilăm tălpile cu nisipul fierbinte și să ne petrecem ziua acompaniați de cea mai naturală muzică - cea a valurilor. 

Cum sâmbătă marea nu avea "chef de fredonat", fiind extrem de calmă, nu ne "rezervasem bilet" pentru o audiție "zbuciumată". Dar ce să vezi? Știind (dintr-o sursă cunoscută doar de ea) că duminică ne întoarceam acasă, marea s-a gândit să ne facă o surpriză. Ori ca să ne facă-n ciudă (sâc, sâc, plecați tocmai acum!), ori pentru că îi era milă să ne lase să plecăm fără o aventură demnă de povestit pe blog, marea a început să facă valuri. Dar nu așa, micuțe, în glumă, ci ditamai talazurile, care pe mine (n.r. Anda) m-au dat peste cap (la propriu!), dar care pe Ionuț l-au entuziasmat la maximum și l-au cucerit într-atât încât nu mai voia să iasă din apă!


Când am ajuns pe plajă, undeva în jurul orei 11 (da, suntem niște somnoroși:D), am fost surprinși de amploarea gălăgiei pe care o făcea Marea Neagră. De parcă n-ar fi fost mereu în centrul atenției, Pontus Euxinus încerca din toți rărunchii să ne uităm la ea. "Fii fără grijă, draga noastră", i-am zis, "te privim". Iar în gând am adăugat (sperând să nu ne citească gândurile): "nu fără puțină teamă". 

Îmbrățișarea ei, care părea de pe mal prea viguroasă, nu cuprindea decât câțiva turiști-viteji. Observam, deja, cum aceștia se chinuie să "supraviețuiască", în timp ce marea se juca, folosindu-i ca pe niște marionete.
Fiindcă nu mai aveam decât câteva ore de petrecut în această parte a României, ne-am luat inima-n dinți și ne-am lăsat cuprinși de mare. De fapt, am pășit în Iadul acvatic!

in mijlocul stropilor de apa de mare

Valurile ne aruncau încolo și încoace, apa ne intra pe nări, gură sau urechi și nu aveam la dispoziție mai mult de câteva secunde pentru a ne recupera, că și venea următorul val, mai amenințător decât primul. Asta era, nu trebuia să ne plângem, noi am vrut valuri:D

vine valul

vine valul

fata in fata cu valul 2012

Bălăceala era, însă, în toi, până când un val m-a băgat (n.r.Anda) cu totul sub apă și abia am reușit să ies la suprafață, fix când m-am trezit față-n față cu următorul val. Am decis să continui să mă "lupt" cu marea, dar, la câteva minute distanță, un alt "inamic cu spumă și bulbuci" m-a trântit și mai nasol sub apa sărată, iar dacă nu era Ionuț prin preajmă, nu știu dacă mai apucam azi să scriu aceste rânduri. Atunci am decis să pun capăt "distracției"! Ionuț, însă, era în extaz (chiar dacă mi-a spus, când a ieșit, în sfârșit, din apă, că intrase și el "în adâncuri", de câteva ori!) și nu se mai dădea plecat din apă. Și-a dat seama în ce se băgase, doar după ce a privit fotografiile următoare:

prins intre valuri

pierdut in valuri

pierdut in valuri

Spre surprinderea noastră, la punctul de observație al salvamarului era indicat faptul că doar înotul este interzis, nu și intrarea în mare. De altfel, salvamarul nu avea nicio grijă: se plimba liniștit pe mal și vorbea la telefon.

salvamar marea neagra 2012

Când s-a făcut cam târziu (aveam un tren de prins, din Neptun - noi eram în Venus), ne-am strâns lucrurile, am mai făcut poze (de rămas bun), i-am zis mării "La revedere" și am pornit, pe jos, spre Neptun.

El să fii fost cauza valurilor așa de neastâmpărate?
vapor marea neagra 2012

valuri marea neagra venus 2012

val si ambarcatiune marea neagra 2012

gaura in val marea neagra 2012

Ea nu a intrat în apă. Se juca pe mal, dar trebuie să recunoști că era foarte dichisită și simpatică:D
fetita marea neagra 2012

Am trecut prin Cap Aurora, unde parcările hotelurilor cu nume de pietre prețioase (Opal, Topaz, Cristal, Onix, Safir) erau pline, dar pe stradă nu eram decât noi. Apoi am ajuns în Jupiter, unde era multă lume, multe magazine, per total - foarte frumos aranjat. Am avut norocul să treacă pe lângă noi un MiniCar (5 lei/persoană), în care ne-am urcat și până la capătul Neptunului, spre Olimp, am privit Jupiterul și Neptunul, într-un ritm hățânat:D.

Am coborât la vreo 300 m de halta Neptun, iar când am ajuns, ne-am luat biletele și, pentru că mai aveam de așteptat jumătate de oră până venea trenul, ne-am răcorit la o terasă din preajmă. Acolo, pe lângă florile colorate, ne-a încântat și o vrăbiuță, care, înnebunită de căldură, se "bălăcea" într-o gaură din pământ.

floare roz la gara neptun

vrabiuta in gaura de pamant

În tren, care a ajuns în București cu 35 de minute întârziere, toată lumea avea bilet cu loc, nu ca sâmbătă. Și până-n Medgidia a fost liniște. Acolo, a urcat însă o bunică foarte nemulțumită de tot ce se întâmpla în tren și un nepoțel care a turuit tot drumul. De exemplu, când treceam peste Podul lui Saligny, prichindelul de maxim 5 anișori zise: "Uite, buni, barjele (știa cum se numesc ambarcațiunile de pe Dunăre. Inteligent copilașul!)! Uite, nu e mai ghereta aia. Au furat-o hoții și pe asta! (asta nu ne-a mai plăcut. Era clar că presupunerea a fost insuflată, mai mult ca sigur inconștient, de bunici, dar nu prea e ok să crească un copil cu asemenea idei preconcepute)".

P.S. Poate îți e de folos cândva. Uite mersul trenurilor din Neptun haltă:

program trenuri neptun halta
__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI

4 comentarii:

  1. Frumos! Si eu am avut incidente din astea cand m-au bagat valurile la fund..cred ca de-aia acum mi-e teama de mare :)). Foarte faina povestirea... Offf Neptun, Olimp, Jupiter, hotelurile cu nume de pietre pretioase din Cap Aurora, titicarul....ce ma mai plimbam pe acolo cu ai mei cand eram micuta....mi-e tare dor de acele locuri....

    RăspundețiȘtergere
  2. Speram ca povestile noastre sa-ti mai fii atenuat dorul de litoralul romanesc. Si poate cand revii in Romania, nu o sa-ti mai fie frica de mare. Pentru ca o sa-ti fie asa dor de ea, incat o sa uiti de toate:D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam nasol sa pleci sambata si sa te intorci duminica si cu SNCFR.

      Ștergere
    2. Daca n-ai masina si nici mai mult timp la dispozitie, bine ca am iesit din casa si am calatorit. Nu exista scuze cand vrei sa hoinaresti si sa te bucuri de viata! Avem,acum, amintiri pe cinste. A fost cam pe fuga, dar nu regretam nicio secunda.

      Ștergere