Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

marți, 26 iunie 2012

La Marea Neagra. Ziua I - Sambata, 23 iunie

Toate stațiunile din România și-ar dori să fie situate pe litoral. Să aibă o atracție turistică, care atrage turiști în fiecare an, chiar dacă doar pentru 3 luni. Să poată crește prețurile până la limita nesimțirii și tot să aibă clienți. Să-și permită să nu renoveze hotelurile, deși  de pe vremea lui Ceaușescu parcă nu s-au schimbat deloc, dar totuși să fie pline. Toate astea, doar pentru că sunt la o aruncătură de băț de cea mai mare piscină din țară. Ești situat bine, îți permiți orice! 

Și turiștii vin în fiecare an la tine, chiar dacă, de fiecare dată, se plâng de calitatea cazării, a mâncării, a ospitalității, a curățeniei. Pentru că, în România, numai aici există MARE. Munți nu sunt doar pe Valea Prahovei, castele nu sunt doar în Sinaia și Bran, peșteri sunt multe, iar orașe numai bune de plimbat avem destule. Dar exclusiv pe litoral există o întindere mare de apă, în care se poate bălăci oricine și orice (de la copii la adulți, de la câini la meduze, de la alge la scoici) și în care ai acces gratuit la hidromasaj. Cine nu ar fi atras de o asemenea ofertă?

Am căzut și noi "în plasă", din nou, vara aceasta. Iată-ne povestea din week-end-ul care tocmai s-a încheiat și pe care l-am petrecut, unde altundeva, dacă nu pe litoralul românesc al Mării Negre. 

Plănuiam demult să plecăm de acasă fix în week-end-ul 23-24 iunie 2012. Aveam multe idei, dar niciuna nu includea litoralul, căci, după cum știi deja, iubim muntele. Așa că voiam să plecăm în Bucegi, să dormim la cabana Mălăiești și să urcăm la vârfu Omu. Ușor de zis, greu de realizat! 

Joi, sunăm la cabană și aflăm cu stupoare că în week-end era toată ocupată! Ok. Ne cazăm la Diham, unde am mai înnoptat. Aici nu mai avea camere duble libere și nu ne prea atrăgea ideea să dormim împreună cu încă 3,6 sau 8 persoane necunoscute. În plus, cabaniera nu știa sigur câte locuri mai avea disponibile și exact în care camere. Ok. Ne vom caza în Bușteni și facem doar jumătate de traseu. Apoi, verificăm starea vremii. Sâmbătă se anunța furtună mare în Bucegi, în special pe la Omu. Oops! Nu sună bine. Schimbare de planuri. Se pare că am procedat bine că nu ne-am aventurat pe munte, știrile de la tv confirmându-ne că vremea a fost nasoală.

Am decis să mergem la Natura Parc, un complex unde distracția ar fi fost din plin, în Chichiș (jud Brașov): plimbări cu trenulețul și hidrobiciclete, cazări în corturi indiene sau căsuțe lacustre, jocuri, plajă, piscină etc. Din păcate, nu puteam să ne cazăm decât cu cortul și noi nu dispunem, momentan, de unul. Corturile indiene erau în renovare, iar căsuțele erau ocupate. Iarăși schimbare de planuri.

Ne-am gândit să revenim în Pitești, că mai aveam niște chestii de văzut, iar duminică să plecăm spre Valea lui Stan, un traseu nemarcat, dar extrem de spectaculos de pe Transfăgărășan. Rezervăm o cameră la Cornul Vânătorului, ca apoi să verificăm starea vremii și să ni se înece corăbiile: ploaie torențială în Pitești și furtună în zona Barajului Vidraru, adică fix unde ieșeam de pe traseul respectiv. 

Singura zonă care se preta la o ieșire de un week-end (să fie cât de cât aproape de București) unde să nu fim amenințați de vreme furioasă era...litoralul. Așa că am anulat rezervarea de la Pitești, vineri seara (pe la 22:30) ne luam biletele de tren și sâmbătă dimineața, la 6 și 10 trebuia să fim îmbarcați spre Constanța.

Trebuia, dar viața avea alte planuri pentru noi. S-a gândit să ne testeze puțin răbdarea. Trenul venea de la Arad, așa că o întârziere de 35 de minute era numa' bună să ne pună nervii la încercare. După ce a fost tras trenul pe linie, nu se grăbea nimeni să-l urnească din loc, așa că încă 30 de minute de așteptat nu supăra pe nimeni, nu-i așa? Ni se scurta timpul de prăjit la soare și bălăceală, nu era "mare" bai!

Și cum întârzierea nu era destulă cât să ne strice ziua, am nimerit într-un vagon fără compartimente, lângă 3 bețivi și 15 elevi plecați în excursie cu clasa! Plus alți călători (mulți) care n-au mai prins bilet cu loc. Un calvar! Cum am supraviețuit? Am început să ne gândim la recompensa care ne aștepta la destinație și, astfel, ne-am deconectat de la agitația din jur.

În loc de 9 și 18, am ajuns în Constanța pe la 11. Am fugit direct la stația de maxi-taxi din dreapta gării și am plătit o enormitate pentru aproximativ 30 km de drum: 9,5 ron/persoană! Voiam să ajungem în Venus. 

Maxi-taxi-ul în care ne-am urcat nu a trecut prin stațiuni decât prin cele două Eforii, așa că ne-a lăsat pe drumul european, în mijlocul câmpului, lângă indicatoarele spre Jupiter și Venus. Când l-am citit pe cel care ne interesa, aveam niște înjurături pregătite pe limbă. Aveam 4 km de mers pe jos, în plină bătaie a soarelui incredibil de arzător!

pe drum spre venus
de aici, încă 4 km până-n Venus
Dar nici nu am apucat să mergem câteva sute de metri, că viața și-a dat seama că ne-a testat destul și că e timpul să ne întindă o mână de ajutor. Așa că, lângă noi, a oprit un Seat Leon și un geam s-a coborât, prin care o fată blondă și apetisantă ne întreabă dacă vrem să mergem cu ei. Adică, cu ea și șoferul. Noi nu făcusem niciun gest care să semene a autostop și clar nu am procedat ca doamna de la Ponoare, dar prea eram sfârșiti, fata era prea frumoasă (chiar și mie - n.r.Anda, mi-a plăcut de ea!) și soarele bătea prea tare, așa că am acceptat. 

Nu i-am răsplătit bănește (fiindcă nu știam exact cât să le dăm, având în vedere că arătau a oameni cu mulți bani), dar le-am oferit câteva informații, ei nefiind familiarizați cu stațiunea. 

Prima oprire: la hotelul Lidia. Pentru că aici, eu (n.r. Anda) am mai fost cazată. Știam că jumătate din hotel era renovat, jumătate nu. La recepție, o doamnă în vârstă ne-a dat o cheie (ca să vedem camera) și am presupus că ne va arăta o cameră mișto. De unde! Ne dăduse fix o încăpere de pe vremuri, în care nici n-am mai intrat. Cu paturi de lemn vechi, lenjerie veche etc. Când ne-am întors la recepție, ne-a zis că ne costă 72 de lei. I-am spus că suntem dispuși să dăm mai mult pentru o cameră mai nouă, iar ea ne-a replicat mirată: "Doar pentru o noapte, ce contează camera?". Nu i-am spus, dar deși doar o noapte poți dormi în condiții mai proaste, măcar nu plăteam atâția bani pe ea! Deci, nu a vrut să ne ia mai mulți bani, deși noi intenționam să-i cheltuim!

Așa că ne-am îndreptat spre hotelul Florica, unde am și înoptat până la urmă, unde cu 80 de lei, am avut condiții excelente, balansoare pe balcon și o grădină superbă în spate, pe care o poți admira în imaginile următoare:

alee gradina hotel florica venus

fantana si flori roz gradina hotel florica

flori rosii hotel florica venus

flori roz hotel florica venus

gradina hotel florica venus

hotel florica vedere din gradina venus

pisica decor hotel florica

scara hotel florica venus

statueta gradina hotel florica venus

statueta gradina hotel florica venus


După ce am terminat cu formalitățile de la hotel, ne-am pus costumele de baie și am dat iama pe plajă, dar cum am pus piciorul pe nisipul fierbinte, am rămas contrariați. Am ajuns unde trebuie? Asta e Marea Neagră? Niciun val nu se zbuciuma, iar apa era brăzdată doar de câteva unduiri aproape insesizabile. Hmmm..."azi trebuie redenumită întinderea asta de apă", ne-am zis. Și am poreclit-o "Lacul Negru" :D

Dacă marea nu avea chef sâmbătă să facă valuri,  ne-am gândit să le facem noi. Că nu e bălăceală în toată regula fără valuri! Apropo, apa era caldă, la o temperatură perfectă în raport cu situația caniculară de pe mal.

balaceala marea neagra 2012

balaceala marea neagra iunie 2012

După ce ne-am răcorit, ne-am pus pe admirat împrejurimile. Ne așezasem cearceaful în dreptul hotelului "Safir Club", într-un golf situat între Venus și Cap Aurora.

barca cap aurora iunie 2012

intre cap aurora si venus 2012

ochelari de soare cap aurora 2012

iola marea neagra iunie 2012


În jurul orei 14, când soarele deja "insista" prea tare să ne ardă, ne-am refugiat de pe plajă la: Pizzeria "La Giulia" - Turkish Grill, din Venus. A fost haleală excelentă, atmosfera faină și servirea aproape ireproșabilă - zicem aproape, pentru că nota de plată care ni s-a adus era de fapt de la altă masă, unde ocupanții plecaseră cu o oră înainte și care primiseră nota noastră de plată (cu aproximativ 10 lei mai mică). Împreună cu bacșișul am ajuns cam la aceeași valoare, așa că patronii n-au fost prea păgubiți. De reținut că nota de plată a venit într-o cutie ca cele pentru trabucuri, fiind frumos ornamentată. Classy:D Cum sunt prețurile aici? Nu mici, după cum spuneam, dar nici extravagante: Pizza Specială (cea mai "cu de toate"): 23 ron + 2 lei sosul, sucuri din gama Pepsi la 500 ml: 5 lei, meniu turcesc cu kebab pe pat de mei, cartofi prăjiți, salată, ceapă cu condimente: 25 ron; există bucate și cu prețuri mai mari, comparativ cu celelalte practicate în stațiune; apropo, au narghilea!

pizza speciala turkish grill venus
Pizza Specială
pizzeria la giulia venus

Pe înserat, am ajuns pe plaja Venusului, unde am constatat că apa nu dădea semne să-și revină (adicătelea nu făcea valuri). Am fost câteva momente dezamăgiți (aveam chef de aventură) până am dat de hidrobiciclete! Am închiriat una (30 lei/h) și am pornit în expediție! Am avut ceva emoții când am trecut cu ambarcațiunea după geamandură (pentru că nu mai vedeam fundul mării) și când trecea câte un skijet care genera ceva valuri, dar ne-am descurcat și am avut parte de o plimbare frumoasă (prima dată cu hidrobicicleta pe mare; pe lacuri mergem des, de fiecare dată când dăm de un parc cu lac, indiferent de orașul în care ne aflăm).

Uite câteva poze pe care le-am surprins din hidrobicicletă:

punct de observatie venus 2012

plaja venus vedere din hidrobicicleta

În depărtare - Saturnul
saturn vedere din hidrobicicleta

Tot stațiunea Saturn
saturn vedere din hidrobicicleta

Salvamarul, la datorie!
salvamar venus 2012

Când am revenit pe uscat, nu am mai făcut altceva decât să savurăm, din plin, ceea ce ne înconjura. Știam că a doua zi ne întoarceam acasă...

umbrele stuf si barca pneumatica

Sub ea ne-am relaxat
sub umbrela venus 2012

umbrela venus 2012

În spatele nostru - Hotelul Cocorul 1* (era închis)
hotel cocorul venus 2012

Găletușa nu putea lipsi de la mare
galeata rosie venus 2012

apus sezlonguri venus 2012

...și tocmai ca să ne facă-n ciudă, duminică, marea ne-a oferit o surpriză de proporții. Mari proporții!

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI

6 comentarii:

  1. Super wekened. Astept continuarea.
    Cum frate sa dai bilete la tren fara loc, sa stea oamenii in picioare doar ca sa iei bani?! N-am inteles asta niciodata....Dai bilete cate locuri sunt, frumos, civilizat, nu? Ma rog..
    In alta ordine de idei mi-a placut povestea voastra. M-a "incalzit" putin cu plaja si soare, ca la mine nici nu incape vorba de asa ceva, traiesc la polul nord :)). Iar apoi Venus...pfff...e statiunea copilariei mele in care mergeam in fiecare an. N-am mai fost de mult acolo, si chiar mi-as dori, doar ca sa revad locurile acelea...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce coincidenta! Si eu mergeam in copilarie ori in Venus, ori in Saturn! Tin minte si acum gogosile cu iaurt de vis-a-vis de hotelul Silvia (azi inchis si darapanat). Din pacate, nu cred ca ti-ar placea sa vezi statiunea cum arata acum, pentru ca atmosfera e destul de dezolanta. Posta e inchisa, parcarile goale, foarte putine magazine/terase/hoteluri deschise. Noi am incercat sa trecem peste aceste aspecte si ne-am concentrat atentia doar pe mare.

    Ne bucuram ca ti-a placut povestea. Ne grabim s-o continuam, asa ca...nu pleca prea departe;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Da gogoseria...imi aduc aminte...vai ce vremuri. Cata lume era atunci, aglomeratie, veselie, muzica, animatie...Imi dau seama ca acum sunt pustii locurile alea. Pacat ca nu s-a mai investit deloc. In Saturn am fost o singura data cazata, dar de plimbat pe aculo m-am plimbat adesea...la fel si prin restul din zona: Jupiter, Neptun, Olimp etc

    RăspundețiȘtergere
  4. Excelenta postare! :)
    Chiar aveam o problema cu mersul la mare, pentru ca nu stii ce nimeresti, din pacate. Am retinut hotelul si multumesc frumos pentru recomandare. Oare exista pe intreg litoralul Marii Negre si zone in care sa poti sta in liniste si sa admiri natura? Anii trecuti ne gasisem un loc secret intre statiuni si ne uitam in departare la "marea" de lume care se inghesuia pe plaja de la Eforie Nord. A nu mi se lua in nume de rau, dar aglomeratia de pe vremurile "apuse" nu se compara cu cea de acum, inainte avea un anume farmec si o veselie frumoasa, acum nu. Oricum, faceti parte dintre oamenii cu suflet de copil care stiu sa se bucure de viata si sa vada frumosul in ceea ce-i inconjoara :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumim pentru cuvintele frumoase. Ne bucuram tare mult cand aflam ca postarile noastre sunt apreciate si, mai ales, sunt utile.

    Nici noua nu ne place aglomeratia de pe litoral (de fapt, de pe nicaieri) si ne-am grabit sa ajungem la mare cand inca nu e sezon. Si bine am facut! Pentru ca turisti au fost putini si nu ne-am "certat" cu nimeni pentru un loc mai bun pe nisip.

    Zone linistite poti gasi mereu prin Navodari, in Mamaia - in nordul extrem (adica tot spre Navodari) sau in localitatile de pe litoral, care inca n-au fost transformate in statiune (23 August, Tuzla...) Iti dorim mult succes in gasirea altor locuri secrete, unde sa savurezi marea pe indelete. Daca dai de un loc interesant, zi-ne si noua de el.

    RăspundețiȘtergere