Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

vineri, 18 mai 2012

Pe partie, vara! In Masivul Postavaru

Acum o săptămână, când ne întrebam de ce iubim munții, ne-am adus aminte că în ultima zi din 2011 am promis că vom povesti de o tură care se încheiase la cabana Postăvaru. Uite că am ajuns în mai și noi nu ne-am ținut de cuvânt. Rușine să ne fie!;) Ei bine, nu vrem să te dezamăgim, așa că azi îți prezentăm prima parte a traseului.

verdeata postavaru

Iaca, dragă călătorule, că ne întoarcem în timp până în 2009, pe 7 iunie, când, după cum vezi și în imaginea de mai sus, muntele ne-a întâmpinat cu verdeață din plin. 

Vremea a ținut cu noi toată ziua și la 17 fără 20 de minute ne lăsase să ne bucurăm de una dintre cele mai frumoase panorame pe care ne-a fost dat să le vedem vreodată. Dar, până acolo, e cale lungă;)

A fost o tură realizată pe fugă (ca mai toate pe care le-am făcut până acum), nu foarte dificilă, pe care am abordat-o în pantaloni 3/4, tricou cu mânecă scurtă, un băț de lemn (nu aveam bețe de trekking pe atunci), adidași "de oraș" și un ruscac, pe care l-a purtat voinicul Ionuț:D

Am plecat destul de târziu pentru un urcuș pe munte (la 12), dar tot ne-a ajuns timpul să bem un suc/o bere pe terasa cabanei Postăvaru, tot acolo să ne jucăm cu doi cățeluși și să ajungem în Poiana Brașov pe lumină!

Chiar așa, nici n-am zis pe ce munte am urcat, dar presupunem că ți-ai dat seama după numele cabanei. Am urcat pe Postăvaru, dinspre Poiana Brașov.

padure postavaru

Printre copaci, am observat cetatea Râșnov 
cetatea rasnov vedere dinspre postavaru

Le-am găsit înfipte într-un pom. Sunt puse acolo ca să se scarpine ursul mai bine?:D
cuie postavaru

fluture postavaru

telecabina postavaru

Am pornit din dreptul stației de telecabină, pe cruce roșie și o porțiune de drum am colindat prin pădure. După un timp, cărarea s-a apropiat de pârtia pe care iarna vuiesc skiurile și snowboardurile. Și tot urcând, pârtia "mergea" și ea alături de noi. Ea - în bătaia soarelui, noi - pe margine, protejați de răcoarea pădurii. Credem că de noi era mai bine;) Noi aveam ce să admirăm: o pajiște de un verde ireal, pe care nici n-ai crede că iarna coboară sportivii, ea nu trebuia decât să suporte soarele și să ne vadă pe noi, niște călători oarecare, ca mulți alții probabil pe care deja se săturase să-i vadă.

carare langa partie postavaru

carare langa partie postavaru

partie postavaru vara

partie postavaru vara

După aproximativ o oră, am ajuns la o bifurcație, chiar lângă un refugiu care avea un perete spart. Dacă făceam dreapta, ajungeam direct la cabana Postăvaru, prin Poiana Ruia. Dacă făceam stânga, treceam pe la Peștera de Lapte și, de acolo, puteam să ne continuăm drumul. Ce am ales? Păi, când vezi un asemenea nume și când ai plecat "devreme" la drum, nu mai contează că ocolești, nu-i așa? 

refugiu postavaru

refugiu postavaru

refugiu verdeata postavaru

Așadar, am purces, pe punct albastru, spre Peștera de Lapte. O vezi și tu, în episodul următor.

urcus in postavaru
__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI

5 comentarii:

  1. Pe Facebook, acum cateva minute, de la Zoly Szasz: "Asta arata super bine, sa vedeti pe aia de la cota 1400- 2000 de la Sinaia :))"

    RăspundețiȘtergere
  2. Oh Postavarul asta a scos untul din mine anul trecut :))! Am jurat ca nu mai ma intorc pe muntele asta :))! Am mers si eu pe traseul asta, dar in sens invers de la Cabana Postavaru in Poiana Brasov (de urcat, urcasem pe Spinarea Calului din Timisul de Jos sau de Sus...nu mai stiu exact- de fapt partea de ursus mi-a rupt picioarele). Voi ati avut noroc de vreme buna, eu traseul asta l-am parcurs pe o ploaie din aia mocaneasca, la inceput de mai si pe un noroi infernal :))!!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. iti cerem scuze din partea lui Postavaru. Nu vrea sa fie rau, doar vrea sa-ti ofere satisfactie maxima si sa te faca sa te simti mandra ca ai ajuns sus, pe el;) Trebuie sa te intorci la el, dar pe o portiune mai usurica. E prea frumos...

    RăspundețiȘtergere
  4. Scuzele Postavarului se accepta :))! Oricum a ramas o amintire faina, pana la urma toate amintirile de pe munte sunt frumoase, chiar daca drumul a fost mai greu sau mai usor. Probabil intr-o zi ma voi intoarce, dar nu pe Spinarea Calului :)) desi..nu se stie niciodata, nu?

    RăspundețiȘtergere
  5. Anda - Hai la Bord19 mai 2012, 12:55

    imi place cum gandesti. amintirile conteaza si trebuie tinute minte. ca efortul te chinuie, dar se duce... amintirile raman. si eu am zis ca nu mai urc niciodata pe Piatra Mare, dupa ce m-am suit in 4 labe de la 7 Scari. Peste 2 ani, ma chinuiam mai rau de la Tamina, unde nu puteam sa urc in 4 labe si panta era mai accentuata. Dar, am ajuns de fiecare data la "destinatie". Si m-as mai intoarce. Dar nu pe la Tamina. Poate pe Drumul Familial, ca e cel mai usor;))

    RăspundețiȘtergere