Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

vineri, 11 mai 2012

De ce iubim muntii?

pod retezat
În Retezat - foto: Clipe Hoinare
Muntele – un uriaș cu față de granit, păr electrizat de fulgere sau cu plete de zăpadă, îmbrobodit cu fulare de ceaţă” - Eugen Barbu

În munte, linia dreaptă e rareori drumul cel mai scurt între două puncte” - Felix Germain

Probabil știi deja că suntem îndrăgostiți de munți și nu ratăm nicio ocazie să mai escaladăm unul. Din păcate, nu mereu avem răgazul să abordăm un traseu montan și, pentru a ne "calma" dorul de ducă, evadăm din București în alt oraș, cum a fost cazul și week-end-ul trecut, în Pitești.

Chiar și când suntem plecați din Capitală, gândul ne stă tot la creste, marcaje, cărări și pante;) Inspirați de citatele de mai sus, ne-am gândit la motivele care ne determină să iubim munții atât de mult și la argumentele pe care le-am furniza unui sceptic, care încă nu a descoperit MUNȚII. 

Așadar, iată cu ce ne-au cucerit munții, atrăgându-ne, mereu, înapoi la înălțime:

1. We are the kings of the world!

Panoramele, tablourile naturale, priveliștile, peisajele... Zi-le cum vrei. Cert e că, de la înălțime, totul ni se pare mai frumos. Imaginează-ți că ești în vârf de munte și vezi cum crestele vecine se "joacă" cu norii, cum un oraș freamătă sub tine, cum o "mare" de codru te salută de vis-a-vis. Și deasupra ta nu mai e decât cerul. Sus, ne simțim stăpânii întregii lumi, mai ceva ca Leonardo diCaprio în "Titanic", când exclama "I'm the king of the world!"



2. Apreciem, altfel, viața

Muntele este ca viața: are suișuri, coborâșuri, uneori e mai ușor, alteori mai greu, dar, la final, când ajungem unde ne-am propus, avem un sentiment de împlinire. E înălțător!

Suntem obosiți, dar ne gândim la tot efortul pe care l-am depus să ajungem sus și, de fiecare dată, știm că a meritat.

Chilia din Munții Făgăraș, unde s-a retras Arsenie Boca
chilie fagaras
foto: Dudian

3. AVENTURĂ!!!

Cel puțin în România, nu toate traseele sunt marcate corespunzător și nici nu există peste tot indicatoare suficiente. Înseamnă că te poți rătăci. Ăsta e un risc care ne pompează sângele în vine. Să nu-ți închipui că suntem inconștienți. Cercetăm înainte traseul, nu ne avântăm fără o minimă siguranță, dar și munca asta de "detectiv", care anticipează ce va urma, ne ridică nivelul adrenalinei.

Pe munte, dăm de cărări care d-abia se "țin" pe marginea unei prăpăstii hidoase, după fiecare trunchi de copac ne poate aștepta ursul, iar vremea e mai mereu schimbătoare. Toate astea reprezintă premisele unui AVENTURI pe cinste!

În Piatra Craiului
carare piatra craiului

4. Mândria

Să ajungi, pe propriile picioare, pe vârful unui munte nu e niciodată un lucru ușor. Cine reușește e demn de toată aprecierea noastră. Noi, când atingem un punct maxim de unde nu mai ai unde să urci, decât să cobori, ne simțim mândri. Știm că am realizat ceva măreț. Am înfruntat muntele și am ieșit învingători!

Tot în Piatra Craiului
iarna creasta piatra craiului

iarna creasta piatra craiului

urcus iarna piatra craiului

5. Cură de simplitate / Deconectare

Pe munte, nu luăm cu noi decât lucrurile absolut necesare, care să ne asigure supraviețuirea. Nu suntem conectați la internet (decât dacă Ionuț are semnal bun pe HTC Wildfire S și ne mai verificăm poziția prin GPS), nu mergem pe asfalt încins, nu purtăm costum / rochie, nu ne claxonează nimeni, muzica e asigurată de păsări... Practic, renunțăm la civilizație. "Tratamentul" perfect pentru trup, suflet și minte!

panou munte pet

6. Farmec deosebit în fiecare anotimp

Primăvara vine târziu și se confundă cu ultima "răsuflare" a iernii. Ne atrage prin zăpada care încă nu se dă bătută și prin floricele care de-abia își ițesc căpșorul de sub peticele de omăt. Vara, căutăm răcoarea pe care numai pădurile montane ne-o mai pot oferi și tânjim după iarba proaspăt crescută și proaspătă. Toamna, ne ispitesc culorile de arămiu, maro, roșu, galben, verde, "pictate" de natura-maestră. Iarna nu ne-am avântat prea mult pe jos, dar suntem nebuni după peisajul "înghețat", unde timpul pare că s-a oprit în loc.

Lacul Țigănești - Bucegi
lacul tiganesti bucegi

------------

Câteva ture pe munte, despre care am povestit până acum:











Acum e rândul tău. Suntem curioși să aflăm dacă te regăsești în rândurile de mai sus sau numai noi iubim munții pentru motivele pe care le-am enumerat 

Disclaimer: Toate imaginele care însoțesc acest articol au fost uploadate din arhiva noastră și le-am salvat de-a lungul timpului, atunci când, în urma navigării pe internet, le-am descoperit și ne-au plăcut. Unde nu am menționat sursa, înseamnă că nu o mai cunoaștem și nici nu am putut-o găsi la momentul publicării acestui articol. Dacă știi site-ul original unde au fost urcate sau chiar tu ești autorul lor, te rugăm dă-ne de știre.

__________________________________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI

4 comentarii:

  1. Daniela17086911 mai 2012, 07:10

    Mi-a placut mult cele scrise si fotografiile prezentate. Iubesc muntele la fel cum iubesc aerul, apa.....viata.Daca te-ai nascut la munte (ca si in cazul meu) , acesta face parte din fiinta ta.Nu ai cum sa nu-l iubesti, indiferent ce nume ar purta: Bucegi, Ceahlau,Fagaras,Apuseni,...Alpi,Himalaya..

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt de acord cu voi, de cand am citit doar titlul :)). Cu atat mai mult dupa ce am citit tot articolul:).

    Si eu iubesc muntele pentru aceleasi motive, pentru peisaj, pentru simplitate si complexitate la un loc, pentru aerul curat, pentru sentimentul care il ai acolo sus,deasupra tuturor, pentru aventura. Il iubesc chiar si pentru momentele dificile, in care nu imi mai pot misca picioarele sau cand bocancul imi aluneca. Si da, muntele este o adevarata lectie de viata, de curaj, de prietenie, de depasire a limitelor, dar si de renuntare...

    RăspundețiȘtergere
  3. Probabil, daca ne nasteam intr-o zona montana, am fi iubit muntii si mai mult (daca se poate mai mult:D), dar eu (Anda) sunt din Bucuresti, Ionut din Timisoara. Deci, de la campie;) poate ne saturasem de liniile plane si d-aia ne-au atras muntii. Cine stie? cert e ca-i iubim si ne bucuram ca si tu nutresti aceleasi sentimente.

    Multumim pentru cuvintele frumoase

    RăspundețiȘtergere
  4. Chiar asa, muntele e de iubit si cand te sleieste de toate puterile, dar si cand te recompenseaza cu aer curat si peisaje fermecatoare.

    Ne bucuram sa aflam ca esti de acord cu noi si multumim pentru comentariul frumos

    RăspundețiȘtergere