Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

miercuri, 9 mai 2012

Circuit: Izvorul Munk-Foisorul Galben-Grota cu Aburi-Foisorul Rosu

În ultima zi (luni, 16 aprilie 2012) pe care aveam s-o petrecem în vacanța de Paște de la Băile Herculane, vremea ne-a făcut în ciudă. Adică, după ce vineri seara, sâmbătă și duminică ne-a "onorat" doar cu averse de ploaie de diferite intensități, acum urcase pe cer un ditamai soarele și timpul era numai bun pentru urcat pe munte. O singură piedică: la 16:52 trebuia să ne urcăm în tren. Nu mai aveam răgaz de abordat traseul pentru care venisem, de fapt, în stațiune (Crucea Albă-Vârful Domogled). Dar aveam timp (așa crezusem de dimineață) pentru un traseu care ne plăcea.

Într-un final, am poposit în gară cu doar 2-3 minute înainte să ajungă trenul și am bătut, probabil, orice record de mâncat-viteză (2 feluri, salată, suc/bere - în mai puțin de un sfert de oră).


Băile Herculane, vedere de la Foișorul Roșu

panorama baile herculane de la foisorul rosu

Am plecat de la pensiune cu toate bagajele după noi. Noroc că nu aveam multe. Doar două rucsacuri.

cerna baile herculane aprilie 2012

Piața Hercules. Un pic mai în spate, pe partea stângă (cum privești imaginea), începe traseul 

Cu ea ne-am întâlnit înainte să pornim pe traseu
pisica alba baile herculane

pisica alba baile herculane


Am mers pe malul stâng al Cernei, am trecut de Hotelul Hercules, de Băile Neptun și imediat am ajuns la Izvorul Diana III, de unde pornește traseul marcat cu punct galben.

Am urcat câteva serpentine scurte, apoi ne-am intersectat cu traseul ce venea de la Platoul Coronini și Foișorul Verde și am pătruns, mai adânc, în pădure. Verde, galben și un pic de roșu - culorile predominante. O adevărată încântare!

carare spre izvorul munk baile herculane


Am trecut pe lângă catacomba pe care o cunoșteam de AICI și am mai urcat puțin până am ajuns la impresionanta stâncă sub care, liniștit, curgea Izvorul Munk

catacomba baile herculane

perete stanca izvorul munk


De la catacombă la izvor a fost porțiunea mai nasoală, căci razele soarelui nu se infiltraseră îndeajuns și poteca era încă umedă, dar nu a fost atât de rău ca duminică, spre Crucea Albă

izvorul munk baile herculane

izvorul munk si rucsac baile herculane

izvorul munk si rucsac baile herculane


Izvorul Munk era așa cum ni-l aminteam. Un susur agreabil, în mijloc de codru des, ițindu-se de sub un gigant calcaros. La el, am zăbovit un pic mai mult, ca să ne răcorim și să-i admirăm frumusețea. Când am reușit să ne desprindem de acel loc minunat, am mai urcat o pantă și, în două minute, am dat de Foișorul Galben.

foisorul galben baile herculane


Ne-am dat seama imediat că nu-l putem prinde neocupat (în 2009, am dat de un fotograf cu modelul său). Chiar și așa, nu am ratat ocazia să privim spre Crucea Albă. Și s-o tragem în poză, deși, probabil, i-am deranjat pe ocupanții foișorului. Până la urmă, e al tuturor!

crucea alba vedere de la foisorul galben

De la Foișorul Galben spre Grota cu Aburi
spre grota cu aburi de la foisorul galben


Nu am stat la adăpostul cu bârne de lemn decât cât să reperăm obiectivul de vis-a-vis și să-l imortalizăm. Ne-am continuat drumul spre Grota cu Aburi. În câteva minute, ne-am intersectat cu poteca pe care urcasem acum 3 ani. Atât de bine o țineam minte, încât nu ne-a surprins înclinația pantei și am acceptat-o așa cum era: GREA! Când am ajuns la bifurcația spre Foișorul Roșu, am coborât serpentinele foarte scurte și înguste spre grota aburindă. De data asta, am pătruns ceva mai adânc:D. Nu am descoperit ceva fascinant, ci doar o vatră de foc și scrijeliturile de care nu scăpăm pe niciunde! Mda...alții consideră peșterile locuri ideale pentru grătare și exprimarea iubirii!

grota cu aburi baile herculane

grota cu aburi baile herculane

interior grota cu aburi baile herculane


După momentele de delectare privind jocul aburilor, am urcat înapoi până ce am ajuns la bifurcația spre Foișorul Roșu și am pornit spre acesta.Segmentul ăsta de traseu ni s-a părut mai greu ca-n 2009, probabil de vină au fost bagajele și relativa oboseală pe care deja o acumulaserăm. Până să ajungem la foișor, ne-au întrecut doi copii și un instructor. Am înțeles că se pregăteau de un maraton. Nu vrei să știi ce viteză aveau pe o pantă care numai ușoară nu este!

La un moment dat, când ne-am oprit să ne tragem sufletul, am observat că ni se dau târcoale. De către cine sau, mai bine zis, de către ce? De un SCORPION! Deși nu ne doream să facem cunoștință directă, nu ne-am îndepărtat prea mult, ca să-l surprindem într-o fotografie.

scorpion baile herculane


După ședința-foto ad-hoc am mai urcat puțin și am ajuns la ultimul obiectiv pe care doream să-l atingem: Foișorul Roșu. Panorama era la fel de încântătoare cum ne-o aminteam, demonstrându-ne, încă o dată, de ce revenim mereu la Băile Herculane. Aici ne-am dat seama că e TÂRZIU și că ar fi timpul să coborâm în civilizație. Îți reamintim că, la 17 fără 8 minute, trebuia să ne urcăm în tren.

Centrul vechi, vedere de la Foișorul Roșu
baile herculane centru vechi vedere de la foisorul rosu

Crucea Albă, vedere de la Foișorul Roșu 
crucea alba vedere de la foisorul rosu

foisorul rosu baile herculane

Panoramă de la Foișorul Roșu 
panorama baile herculane de la foisorul rosu

--------------- 

Pe la 15:30 am ajuns în Piața Hercules, de unde voiam să luăm un maxi-taxi până-n centrul nou, unde intenționam să păpăm. Din păcate, de-abia plecase. Următorul era peste jumătate de oră. Nu ne permiteam să așteptăm. Eram, însă, obosiți, "nemâncați", "nebăuți" (nu luaserăm apă sau ceva de ronțăit cu noi), așa că, până am ajuns la restaurantul "Cezar", am făcut 30 de minute. Era deja 16. Peste 52 de minute aveam tren, iar până la gară ne mai despărțeau 4 kilometri. Și nu mâncaserăm. 

Așa cum se întâmplă mereu când te grăbești, chelnerul vine târziu și se mișcă în reluare. Când a "aterizat" la masa noastră, i-am zis că ne grăbim (era și 10), iar el ne-a răspuns liniștit că avem timp (noi nu mai aveam stare).

Pe la 16:40! am achitat și am dat iama într-un taxi din apropiere. Șoferul, la fel de liniștit ca ospătarul, ne-a spus că ajungem fără probleme și că avem timp să bem și o cafea (mai erau aprox 12 minute până pleca trenul, 4 km de parcurs, cu tot cu traficul aferent).

Am ajuns bine pentru condițiile date (2-3 minute înainte să vină trenul), șoferul se mișcase foarte bine, dar agitația asta și mâncatul pe fugă ne puseseră capac. Stomacurile noastre ne "certau" deja. Au renunțat la "răzvrătire" la câteva minute după ce ne-am calmat, când priveam satisfăcuți peisajul, de la fereastra trenului.

Topleț, vedere din tren
toplet vedere din tren


P.S. 

1. Recomandăm cu încredere restaurantul "Cezar". Nu mai e "bomba" de acum câțiva ani. S-a renovat, are mâncare bună, deși nu foarte diversificată (doar cartofi prăjiți au ca garnitură) și au unele dintre cele mai mici prețuri pe care le-am întâlnit în țară.

2. Încă câteva poze pe care le-am făcut luni, 16 aprilie 2012:

ciuperci copac baile herculane

flori albe baile herculane

fluture baile herculane

guster baile herculane

Valea Cernei, vedere dintr-un punct de belvedere care se desprinde din cărarea ce coboară la Grota cu Aburi 
panorama valea cernei de langa grota cu aburi

____________________________________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI

4 comentarii:

  1. Da' v-ati grabit nu gluma :))! Privelistile de la Foisorul Rosu sunt superbe! Se vede foarte fain orasul de acolo!

    RăspundețiȘtergere
  2. am vrut sa vedem prea multe intr-un timp relativ scurt. cand am plecat dimineata nu am mai pus la socoteala si timpul de intoarcere:D

    daca mai ajungi prin Baile Herculane, trebuie neaparat sa mergi la Foisorul Rosu. Ca, pe viu, privelistile arata si mai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salutare. Daca mai ajungeti la Herculane incercati cateva traseie cum ar fi:cheile peciniscai, cascada rosetu, cascada vânturatoarei, cheile țâsnei, vârful lui stan. Sunt traseie foarte frumoase si mai putin cunoscute

      Ștergere
    2. Baile Herculane este statiunea noastra preferata, revenim mereu cu drag. La Cheile Peciniscai (http://www.hailabord.ro/2012/01/cheile-peciniscai-strecurandu-ne-prin.html) si Cascada Vanturatoarei (http://www.hailabord.ro/2014/06/vanturatoarea-cea-mai-spectaculoasa-cascada-romania.html) am fost deja, visam la Cheile Tasnei, unde au fost parintii mei recent.

      Multumim pentru celelalte ponturi. Te mai asteptam la bord, oricand!

      Ștergere