Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

duminică, 8 aprilie 2012

Zimbrii de la Hateg. Fericire ratata

Au trecut 3 ani, 8 luni și 2 zile de când am fost aici, dar nu i-am uitat. Ținem minte că se însera și era aproape ora de închidere. Am lăsat mașina, am plătit la o căsuță de pe partea dreaptă și apoi am fost conduși de un domn pe o cărare prin pădure. Parcă treceam printr-un tărâm mitic, iar la capăt știam că ne așteaptă stăpânii locului. Zimbrii.

zimbru hateg

Memoria nu a păstrat detalii amănunțite despre vizita noastră la zimbrii de lângă Hațeg, dar pe ei îi ținem minte ca și cum i-am fi cunoscut ieri. Nu în 2008, în august.

Trăiau ca o familie, într-un univers limitat. În spațiul delimitat de gardul de lemn și beton. Nu cunoșteau pădurea care-i înconjura (Slivuț se numește), deși era la câțiva pași de ei. Trăiau ei cu ei, în cea mai mare parte a timpului. Doar când veneau îngrijitorii și turiștii mai aveau acces la lumea din exterior. Fie prin mirosurile aduse cu ei de vizitatori, fie prin discuțiile pe care aceștia le întrețineau (păcat că zimbrii nu le puteau înțelege!), fie prin hrana pe care o primeau și care aducea cu ea izul zonei unde fusese preparată.

Când trăiești în propriul univers, cu propriile reguli, obiceiuri, informații, te poți crede fericit. Nu și zimbrii!

zimbri hateg

zimbru hateg

Închiși, și-au pierdut libertatea pe care instinctul le-o cere. Putând să se hrănească doar când îngrijitorii le stabilesc orele de masă, li s-a schimbat metabolismul. Și poate s-ar fi putut adapta, căci sunt animale puternice, dar când mâncarea oferită nu le este de ajuns și îngrijitorii îi forțează să țină regim, nu se mai pot dezvolta, iar supraviețuirea le este pusă sub semnul întrebării. 

Zimbrii de la Hațeg nu mai par animalele zdravene care erau odată. Blana nu le mai e mândria, membrele le sunt fragile, slăbiciunea corpului îi trădează de la prima vedere.

Am găsit, în rezervația din județul Hunedoara, o familie. Da. Dar nu una fericită, ci una care încearcă să supraviețuiască în fiecare zi și care e mulțumită dacă a doua zi își mai poate revedea, în viață, rudele.

pui zimbru hateg

pui zimbru hateg

Cunoscusem și doi pui. Pe ei se citea încă inocența, căci erau prea mici să realizeze în ce situație disperată se află. Rudele mai în etate aveau parcă frunțile încruntate și privirea posomorâtă. Suferința se citea pe chipurile lor. Așa că e ușor să înțelegi de ce după 3 ani, 8 luni și 2 zile, încă nu i-am uitat. Aceste imagini nu se uită niciodată...

Sperăm, însă, ca la următoarea noastră vizită să-i găsim în altă dispoziție. Cu blănurile strălucind sub razele soarelui, cu ochii plini de vioiciune, cu sănătatea răspândindu-se din fiecare porțiune a trupurile lor viguroase. Sperăm, ziceam... Poate simt gândurile bune care se îndreaptă spre ei și asta le va da forța să lupte încă o zi. Și încă una. Până soarta le va fi mai prielnică și viața le va surâde din nou. Speranța moare ultima...

pui zimbru hateg

pui zimbru hateg

---

MAI MULT:

Ce e un zimbru?

Conform DEX, este un "animal sălbatic masiv din familia bovinelor, rumegător, de talie mare, cu corpul acoperit cu o blană deasă, pâsloasă, cu capul mare și lat, cu coarnele scurte, întoarse în afară, în față și în sus, cu gâtul și cu bărbia acoperite cu păr lung, care astăzi, aflat pe cale de dispariție, este ocrotit în rezervații naturale".

Despre rezervație

* înființată în 1958, când a fost adusă prima pereche de zimbri, din Polonia
* în prezent, e sub jurisdicția Direcţia Silvică Deva prin Ocolul Silvic Haţeg
* primul loc din România unde zimbrul european și-a făcut apariția. Între timp, au mai apărut două rezervații: la Vânători Neamț și Neagra Bușcani
* în 1979, trăiau aici 12 zimbri
* în prezent, mai există doar circa 3.000 de exemplare de zimbri în întreaga lume, toți fiind urmașii a 12 străbunici

Cum se ajunge și prețuri (sursa: amfostacolo.ro)

Se merge pe DN 66, pe drumul Simeria – Petroșani. Când mai sunt 2-3 km înainte de Hațeg, se va vedea intrarea, pe partea dreaptă. Dacă vii dinspre Hațeg, este pe stânga. Există și un fel de “statuie” cu un zimbru, cu aproximativ 50 m înainte de intrarea în rezervație.

Se merge prin pădure cam 1 km pe un drum asfaltat, dar care are o singura bandă, până la intrarea propriu-zisă în rezervație. Aici este o parcare. De aici, mai mergi pe jos încă 500 m până ajungi la zimbri. Pentru o localizare exactă, vezi "Locația", din josul articolului.

Taxa de intrare, în 2010, era de 3 ron/adult și 2 ron/copil.

____________________________________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI

2 comentarii:

  1. Aici mergeam mai in fiecare an cu ai mei cand eram mica! Mai ales cand aveau ei drum spre Deva, sau cand veneau prieteni in vizita si ii duceam la Castelul Huniazilor!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ne bucuram ca ti-am facut o surpriza placuta amintindu-ti de copilarie. Noi am fost doar o singura data, dar e musai sa revenim. Mergem impreuna?:)

    RăspundețiȘtergere