Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

luni, 30 aprilie 2012

Crucea Alba: La frumusete se ajunge greu

Unde altundeva puteam merge în cea mai sfântă zi din an dacă nu la simbolul credinței? La o cruce. În Băile Herculane, unde probabil știi deja că am petrecut Sărbătorile Pascale de anul acesta, chiar există una la care vei vrea să mergi indiferent că ești creștin sau nu. Cum noi suntem, cu atât mai mult ni s-a părut o idee bună să ne împrospătăm amintirile din 2009, când am fost prima dată la Crucea Albă.

crucea alba baile herculane

Cum se întâmplă de obicei, socoteala de acasă (de la pensiune în cazul nostru) nu se potrivește cu cea din târg (de pe munte). Ajungem imediat la această concluzie. De la Casa Lorabella, am plecat pe la 11:30, am trecut Podul Roșu de peste Cerna și am mers spre stânga. Imediat după ce am trecut de Izvorul Conteselor (nimic deosebit, deși numele e măreț), am ajuns la o bifurcație. Drumul din stânga se ducea spre centrul vechi, noi l-am ales pe cel din dreapta, care urca în pantă și dădea în DN 67D. Când ne-am intersectat cu drumul național, am cotit spre dreapta și imediat, pe un parapet din piatră, am văzut inscripția de care ne aminteam foarte bine (SPRE CRUCEA ALBĂ =>). 

spre crucea alba baile herculane

Singurul excursionist care "n-avea de lucru" în Duminica Paștelui, la fel ca noi
excursionist baile herculane

Nu am mai mers mult și am ajuns la începutul traseului, unde ne-am dat seama că ascensiunea este cam dificilă și nu e așa ușoară ca acum 3 ani. Păi, ce să vezi? De vineri seara plouase aproape încontinuu și chiar și când stăteam la debutul urcării tot mai picura ușor. Așa că poteca era îmbibată de apă și "accesorizată" din plin cu noroi. Ca și cum elanul nostru nu fusese deja astâmpărat, nici vremea nu se prezenta promițătoare, o nouă repriză aprigă de ploaie anunțându-se în curând. Deja ne părea rău că ne lăsasem bețele de trekking acasă, care ne-ar fi fost de mare ajutor acum, sprijinindu-ne atunci când am fi alunecat. Că posibilitatea să nu o luăm la vale la fiecare pas era exclusă din start!

A urmat inventarierea "echipamentului". Eu (n.r. Anda) aveam încălțăminte aptă pentru terenuri alunecoase (dar nici chiar atât de alunecoase!), niște pantaloni lungi (care în scurt timp s-au transformat în pantaloni scurți:D) și un hanorac. Ionuț avea niște adidași "de oraș", blugi, un tricou cu mânecă scurtă și o geacă în niciun caz impermeabilă. Atââât. Deci... tu ce ai fi făcut? Ai fi urcat la Crucea Albă sau nu?

Ei bine, după cum îți închipui deja, am ales să...urcăm. Am avut câteva tentative să ne întoarcem, căci începuse iarăși să plouă bine, dar am rezistat. De ce? 1. Cunoașteam traseul. 2. Eram destul de bine protejați de ploaie, căci poteca, în marea majoritate a traseului, urcă printr-o pădure deasă 3. Voiam să facem cel puțin un traseu în această scurtă vacanță. Neapărat!

Dar...nu ne-a fost deloc ușor. Ne-am "echipat" cu niște bețe de lemn, care să ne ofere un cât de mic sprijin, dar am alunecat de multe ori, ne-am murdărit bine pe încălțări și ne-am udat destul de tare. Dar am avut parte de aventură pe cinste!

banca spre crucea alba baile herculane

carare spre crucea alba

O mostră de noroi. Unde ne-am permis să ne oprim;)
noroi carare crucea alba

poteca spre crucea alba

Traseul (marcaj cruce albastră) urcă în aprox. 42-43 de serpentine lungi, prin pădure, iar în ultima parte mai sunt cam 6 serpentine scurte, care se strecoară printr-o porțiune spectaculoasă de grohotișuri mărunte, un fel de brâne care poartă un nume foarte sugestiv: “cărarea pisicii”. 45 de minute durează ascensiunea până la 538 m, unde se află Crucea Albă. Timpul ăsta e valabil când cărarea e uscată și vremea bună. Pe ploaie măruntă și noroaie cu duiumul, am făcut 15 minute în plus. Pe drum, te întâlnești și cu Foișorul Albastru, dar și cu diferite specii de plante, ascensiunea fiind o adevărată lecție de botanică (păducelul și pinul negru de Banat fiind doar două dintre multele exemplare de admirat - există panouri informative lângă fiecare specie).

foisorul albastru baile herculane

Cărarea pisicii
cararea pisicii spre crucea alba

Când am ajuns la obiectivul vizat, ne-am trântit sub Cruce, ne-am sprijinit spinările de lemnul alb (ne scuzi de "profanare"), ne-am pus pe admirat și scos "wow-uri" la fiecare clipire, căci panorama este S U P E R B Ă.

Am zăbovit sus doar cât ne-a permis vremea, care, răutăcioasă cum o știam de vineri seara, nu ne-a lăsat să ne bucurăm mai mult de priveliște așa că s-a înrăutățit și, considerând că am riscat destul pentru o zi (plus că ne aștepta, la pensiune, dejunul pascal), am decis să coborâm. Dar obținuserăm ce ne doream: un proaspăt bagaj de amintiri, plin de panorame răpitoare și culori vivace.

Lângă Crucea Albă, un pic de gingășie
floare albastra la crucea alba

foisorul rosu baile herculane

foisorul verde vedere de la crucea alba

În spatele Crucii Albe
in spatele crucii albe baile herculane

panorama la crucea alba

panorama la crucea alba

Piața Hercules (centrul vechi) 
piata hercules vedere de la crucea alba

platoul coronini vedere de la crucea alba

Valea Cernei. Jos - Hotelul Roman 
valea cernei vedere de la crucea alba
____________________________________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI

3 comentarii:

  1. Foarte faina privelistea de sus! Am auzit si eu de traseul asta, dar nu l-am parcurs. Un motiv in plus sa ma intorc la Herculane, nu? ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bineinteles;) Are o clima deosebita (cu influente mediteraneene), o istorie milenara si...o cruce de unde se deschide o panorama foarte faina. Herculanele te asteapta!:)

    RăspundețiȘtergere