Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

sâmbătă, 3 martie 2012

Cazanele Mici si Mari: Basmele sunt reale!

România e un loc de basm. Te surprinde, de multe ori, în sens negativ, dar dacă știi cum s-o privești, o vei iubi necondiționat.

În copilărie, pasiunea noastră, a tuturor, au fost basmele, poveștile nemuritoare cu Feți-Frumoși, cu Ilene Cosânzene, cu zmeii fioroși și zâne bune. Atunci credeam în ele, că sunt reale și trăiam cu sufletul la gură fiecare aventură. Când am crescut, ne-am lămurit (sau așa credeam) că sunt doar basme, plăsmuite de o imaginație bogată. Însă, pe 4 ianuarie 2012, am ajuns la Cazanele Dunării. Și cele mici, și cele mari. Acolo, ne-am convins că basmele sunt reale!

Cazanele Mari

Dunărea, căreia ar trebui să-i mulțumim pentru onoarea de a ne îmbogăți țara cu peisaje fabuloase, s-a apucat, mai demult, să sculpteze natura dintre România și Serbia, după bunul său plac. Nu ne plângem, după cum se vede și în imagini - este o adevărată artistă! Totuși, ne-am supărat pe dânsa, pentru că nu ne-a dezvăluit, până anul acesta, că e "proprietara" unui tărâm fermecat. Iată ce s-a întâmplat:

După ce ne-am plimbat prin Orșova, am urmat DN 57 și ne-am cufundat în Defileul Dunării. Întâi, am trecut prin comuna Eșelnița, o localitate unde orice orășean și-ar dori să se retragă la bătrânețe. Vile cochete, stând lângă căsuțe bătrânești, iar la aproape fiecare gospodărie, găseam fie o șalupă de lux, fie o bărcuță. O splendoare!

Apoi, soarele și-a oglindit măreția în apele fluviului și a început să "mângâie" "plapuma cețoasă" care se întindea printre Cazanele Mici. După ce am așteptat puțin să se risipească "vălul de mister", am remarcat Tabula Traiana, care ne privea de pe malul sârbesc. Înaltă de 1,75 m și lungă de 4 m, este o placă memorială care "vorbește" de finalizarea Podului lui Traian, care facilita transportul armatelor romane și a proviziilor necesare celei de-a doua campanii miltare de cucerire a Daciei. 

Cazanele Mici



Tabula Traiana 


După ce am zăbovit o bună bucată de vreme aici, ne-am dus să-l cunoaștem pe cel care stăpânea acest tărâm, pe vremea când Traian era așa de nerăbdător să-l cucerească: Decebal. Am prânzit alături de el, cu niște copănele de pui, iar când burțile ne-au dat "aprobarea", ne-am continuat drumul, de data asta pentru a întâlni "locul ascuns" sau "apa întunecată" - Mraconia.

Deși sună înspăimântător, este un loc cum nu se poate mai frumos, un adevărat punct de observație, unde datorită îngustimii reliefului, nu pot trece două ambarcațiuni deodată. Tot aici, oameni cu frica lui Dumnezeu au ridicat o mănăstire, atestată documentar pe la 1453 (anul de cădere al Constantinopolului în mâinile turcilor), dar care a tot fost distrusă, renovată și iarăși distrusă, până în 1993, când a fost pusă piatra de temelie a actualei așezări monahale, așa cum am văzut-o în ianuarie.




Să recapitulăm: ne-am plimbat, am mâncat, ne-am încărcat cu spiritualitate. Ce a mai rămas de făcut? Să pătrundem pe tărâmul zmeilor!

Așadar, iată-ne în fața unui imens "X" natural, cu aparatul de fotografiat necontenind să tragă poză după poză, obiectivul acestuia fiind "0", exact ce lipsea pentru a încropi faimosul joc "X și O", între noi și natură. Ne întorsesem în copilărie, unde joaca e activitatea de bază și poveștile - savoarea acelei perioade lipsite de griji. 

Dacă te întrebi cine a câștigat, îți spunem, fără urmă de regret, că...natura. Mai precis, Cazanele Mari. Și ele se "bălăceau" într-o ceață pufoasă, iar niște "cârlionți" spumoși le înfrumusețeau chipul. Ne așteptam ca, din moment în moment, să răsară din acea negură un balaur cu multe capete și, apoi, un Făt-Frumos care să salveze o plăpândă jună din "mâinile" pericolului... Privindu-le, ni s-a confirmat că basmele sunt reale, că le poți trăi în realitate, că România e faină, frate! Dar natura nu avea chef de relatat aventuri, ci de jucat "X și O"...

Pe drum, am întâlnit mai mulți adidași, așezați "strategic" pe malul Dunării. Să fie zona preferată a sinucigașilor? 

Dubova. Casele au priveliște spre Cazanele Mari 

Cazanele Mari 

 Starea drumului DN 57

Tot Dubova 




Tunel la sârbi 

...și noi doi, în Golful Dubovei, lângă Cazanele Mari. Am cenzurat numărul de telefon;)


_______________________________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI

5 comentarii:

  1. Cazanele Dunarii este locul meu preferat din Romania! Nu am vizitat eu toata tara, dar am vizitat suficient cat sa cred ca nimic nu imi va place vreodata mai mult.

    Imi pare rau ca multi nu cunosc locul acesta, ca nu este cumva promovat, dar, pe de alta parte, este mai bine asa. Ne scuteste de aglomeratie, agitatie, mizerie si oameni necivilizati.

    Abia astept sa revin acolo cu prima ocazie care o voi avea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ne bucuram ca ti-am facut o surpriza placuta cu aceasta poveste;) Din pacate, gunoaie am gasit destule, mai ales in parcarea de la Cazanele Mari. Cum ziceam, Romania te surprinde si in sens negativ, de multe ori...

    RăspundețiȘtergere
  3. NEMAIPOMENIT ASA CEVA MAI RAR FELICITARI CUI A POSTAT ACEASTA MINUNATA PRIVELISTE

    RăspundețiȘtergere
  4. Superbe Cazanele, un loc cu adevarat impresionant. Isi destainuie cu adevarat frumusetile dintr-o plimbare cu barca (din pacate mult prea scurta) deoarece multe parti nu sunt vizibile de pe drumul rutier.
    Interesanta e o tura si in continuare pe drumul ce duce spre Moldova Noua, desi anumite portiuni dupa Dubova sunt groaznice, dar dupa ce treci de ele drumul este mai mult decat bun. M-a impresionat o constructie de pe malul sarbesc care a starnit tuturor curiozitatea ce ar putea adaposti sub ea (ba ziceam ca sera, ba complex sportiv, ba vila unui magnat sarb) , dar de fapt gazduieste un sit arheologic numit Lepenski Vir, de mare insemnatate isotrica.
    Ai mancat la pensiunea Decebal ?, privelistea asupra golfului Dubovei este superba. Imi venea sa ma inradacinez acolo. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate, inca n-am avut ocazia sa innoptez sau sa mananc la vreun restaurant din zona Cazanelor. M-am limitat la savurarea unor pulpe de pui cumparate de la Billa privind spre statuia lui Decebal :) Dar o sa retin sugestia ta

      Ștergere