Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

vineri, 17 februarie 2012

Sanatate si bucurie la Cazinoul din Baile Herculane


Pe strada Cernei, la numărul 12, este forfotă mare. Din calești elegante, pășeșc țanțos, pe caldarâmul umil de la picioarele lor, domnițe însoțite de cavaleri înveșmântați după ultima modă. Aia de la Paris! Se îndreaptă grăbiți spre clădirea maiestuoasă din fața lor, de unde se aud crâmpeie muzicale de Franz Liszt, acompaniate de voci vesele și clinchete de pahare ciocnite.

Când majordomul serviabil deschide porțile pentru cuplurile care tocmai au coborât din calești, muzica izbucnește pentru a acoperi întreaga vale a Cernei și un parfum de țigară fin le gâdilă nările distinșilor invitați. În mijlocul încăperii, un crupier anunță sentențios "Faceți jocurile!" și noii musafiri se grăbesc spre mesele de joc...

...o astfel de atmosferă ne-ar fi plăcut să simțim în primele zile ale lui 2012, atunci când am poposit în Băile Herculane, lângă fostul Cazino. La mijlocul secolului XIX, așa se trăia în stațiunea considerată, atunci, cea mai frumoasă din Europa!

Construit în 1862, în stil baroc austriac, sub îndrumarea arhitectului Wilhelm Doderer, Cazinoul cu coloane, după cum era cunoscut, era frecventat de elita aristocrației imperiale de la Viena. Nici nu se putea altfel, când Herculanele trăia sub dominația Imperiului Austro-Ungar. Deși nu pare o situație fericită, pentru orășelul de pe malul Cernei a fost o epocă glorioasă, care a transformat zona într-o "bijuterie" a apelor termale și a sănătății în stare pură.

image name
image name
Pe frontispiciul nestematei arhitecturale se mai distinge, și acum, salutul roman "Saluti et Laetitiae" (Sănătate și bucurie), care amintește de geneza localității, undeva prin anii 100, când împăratul Traian s-a îndrăgostit de bogățiile naturale de aici și a decis să le pună-n valoare. Pe terasa din fața cazinoului, urmașii lui Traian au consemnat anul oficial de naștere al Băilor Herculane (153), într-o încercare nereușită de a-i demonstra sălii de jocuri că nu-i așa de bătrână pe cât pare.

În vremurile când era gazda distracțiilor austro-ungare, cazinoul era considerat un simbol al înfrățirii etnice și-și susținea această faimă prin statuile de pe acoperișul său, care înfățișau un român, un neamț, un sârb și un maghiar. Astăzi, nu a mai rămas aproape nimic din strălucirea de altădată a stațiunii și a cazinoului.

image name
image name
În istoria recentă, fosta clădire de gambling a găzduit un muzeu, o sală de spectacole, spații comerciale și un restaurant. Anul acesta, nu am găsit deschis muzeul (și nici nu credem că mai există), restaurantul părea închis demult (cu scaunele ridicate pe mese și un așternut gros de praf care le acoperea) și doar într-o parte, unde igrasia nu este foarte pregnantă, am descoperit o librărie și un bar.

În rest, tavanul pictat, care odată l-ar fi făcut invidios pe orice maestru al pensulei, este devorat de bacterii nemiloase și stă să cadă, în orice moment, ca o carie netratată la timp.

Și totuși, deși este vizibil bolnav, cazinoul ne-a impresionat. În mod foarte plăcut. Dacă niște oameni inimoși și-ar abate atenția și asupra sa, nu credem că l-ar deranja să se răzbată din dânsul, din nou, veselia de altădată. Am observat că mai multe construcții din oraș au intrat într-un proces de renovare. Am înțeles că Elena Udrea ar fi responsabila. Deci, există speranță...

image name image name image name image name

_______________________________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI