Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

joi, 23 februarie 2012

Crucea Caraiman: 2008 versus 2011

După ce am supraviețuit unuia dintre cele mai periculoase trasee montane, Brâna Mare a Caraimanului, am primit recompensa, adică "desertul" pe care l-am savurat din priviri de la Cabana Caraiman: Monumentul Eroilor Neamului din Bucegi.

Nu era, însă, prima dată când "făceam cunoștință". Cu 3 ani în urmă, ne încumetasem pe o ceață nemiloasă până la baza sa, dar fenomenul meteo răutăcios ne răpise sanșa de a ne delecta cu peisajul pe care ne-a fost dat să-l savurăm d-abia în 2011. Mai bine mai târziu decât niciodată, nu-i așa?

Crucea Caraiman - în 2008 (stânga) versus 2011 

Și iată-ne în noiembrie 2011, la baza monumentului construit între 1926 și 1928, care protejează, de la 2291 m, toată Valea Prahovei. Vremea era atât de faină încât ne-am desprins destul de ușor privirea de la construcția impresionantă unică în Europa prin altitudinea amplasării și dimensiuni și am savurat peisajul pe care tânjeam foarte tare să-l admirăm cu 3 ani înainte. 

În față, Munții Baiului își întinseseră culmile domoale, iar în spatele său, preferatul nostru - Ciucaș -, își ascuțea vârfurile sub razele pătrunzătoare ale soarelui. La poalele Crucii Caraiman, Valea Prahovei șerpuia, agitată cum o știm. În stânga, Coștila arunca o umbră largă spre platoul Bucegilor, iar în dreapta, vedeam poteca cea periculoasă, pe care tocmai o străbătusem. Apoi, ne-am așezat pe treptele monumentului înalt de 28 m, cu brațele de 7 m fiecare. Și am stat acolo, degustând și respirând fiecare adiere și fiecare colțișor de natură. Așteptasem 3 ani să ne întoarcem, știam că trebuie să ne întoarcem curând, așa că am profitat de fiecare moment...

Asta se vede de pe trepte


În ceață, în 2008 



În 2011, cu o vreme prietenoasă 






În plan apropiat - Munții Baiului, în plan depărtat - Ciucaș (stânga), Gropșoarele (dreapta) 


Apoi, am pornit spre Babele, pe același traseu pe care-l abordasem în 2008, de data asta fără ceață, cu soarele intrându-ne în ochi și cu întregul peisaj însoțindu-ne.

În 2008 (stânga) versus 2011  


Pe marginea râpei, între Babele și Crucea Caraiman - în 2008 (stânga) versus 2011  

Mai mult despre Crucea Eroilor Neamului (sursa: Wikipedia):

* era cea mai înaltă construcție din lume la vremea respectivă, de acest fel, situată la o astfel de altitudine

* executată din profile de oțel

* montată pe un soclu din beton armat placat cu piatră, înalt de 7,5 m. În interiorul acestuia se află o încăpere care a adăpostit, inițial, generatorul de energie electrică ce alimenta cele 120 de becuri de 500 W de pe conturul Crucii. S-a renunțat, mai târziu, la generator ca sursă de iluminare și s-a apelat la sursa cu care era dotată stația complexă de la Coștila (2487 m), legătura făcându-se printr-un cablu subteran 

* construită pentru a cinsti memoria eroilor ceferiști căzuți la datorie în Primul Război Mondial, în luptele împotriva armatelor Puterilor Centrale.

Treptele monumentului și Bucegii... ne e foarte dor de ei!


Noi doi, savurând clipa... 


Placa comemorativă postată pe soclu 
// click pe imagine pentru a citi textul //

* a fost înălțată la inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand I al României

* lucrările efective au fost executate de către Direcția de Poduri din cadrul C.F.R., prin secțiile L1 și L 5 din Sinaia. Proiectul de rezistență a fost întocmit de către inginerii Alfred Pilder și Teofil Revici, diriginte de șantier a fost Nicu Stănescu și șef de șantier maestrul V. Bumbulescu. 

* culele, lemnul, piesele metalice componente și restul materialelor necesare au fost transportate cu trenul până la stația CFR Bușteni. De aici, o parte dintre traversele metalice și celelalte materiale de construcție a fost transportată de care cu boi pe ruta Bușteni – Sinaia – Vf. Păduchiosul – Vf. Dichiu – Platoul Bucegi – Vf. Caraiman, iar restul materialelor, cu funicularul Fabricii de Hârtie Bușteni. Funicularul a transportat piesele pe Valea Jepilor până în Cantonul Schiel – pe Platoul Bucegi, de unde au fost duse pe cărări înguste cu caii și măgarii până în vârful Caraiman

image name image name image name image name
image name image name image name image name
image name image name image name image name
image name image name image name image name
image name image name image name image name
image name image name image name
Legenda: foto 1-adăposturi la Babele; foto 2-Kalinderu, vedere de la Crucea Caraiman; foto 3-în restaurantul stației de telecabină Babele; foto 4-în 2008, spre Brâna Mare a Caraimanului. Dacă mergeam atunci pe acolo, era sinucidere sigură!; foto 5+6-Coștila; foto 7-spre Cota 2000; foto 8-spre Babele; foto 9-gardul care împrejmuiește monumentul;  foto 10-floricele, în 2008; foto 11-Bucegiul fumegând, în 2008; foto 12-Munții Baiului; foto 13+14-spre Cota 2000; foto 15-stânga: Postăvaru, dreapta: Piatra Mare; foto 16 - prăpastie lângă monument; foto 17+18- telecabina de la Babele; foto 19+20-traseu de la Babele la Crucea Caraiman; foto 21-Valea Prahovei și Munții Baiului; foto 22-din telecabină, spre Bușteni; foto 23-zonă grătare și stație telecabină Bușteni

_______________________________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI

5 comentarii:

  1. Foarte faine pozele!

    Mi-ati facut un dor nebun de munte!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce rai suntem;)) Si noua ni s-a facut foarte dor, dupa cum am scris si in articol:D

    RăspundețiȘtergere
  3. N-am mai fost acolo de multi ani...

    RăspundețiȘtergere
  4. Atunci, poate ca ti-am oferit un motiv sa te reintorci;)

    RăspundețiȘtergere