Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

luni, 13 februarie 2012

Autostrada jnepenilor: De la Piatra Arsa spre Babele

--- Continuarea povestii De la Cota 2000 la Piatra Arsa ---

Trebuie să recunoaștem de la început. Te-am păcălit:D...neintenționat;) Adică, în povestea mai sus amintită, îți promiteam că în episodul viitor (cel pe care-l parcurgi acum) o să relatăm despre una dintre cele mai periculoase poteci pe care le-am traversat vreodată. Da, vom vorbi și despre asta, dar nu acum. Înainte să ajungem la acea cărare, ne-am croit drum printre jnepeni și ne-am odihnit lângă cabana Caraiman, așezată într-una dintre cele mai frumoase zone montane. Azi, e rândul jnepenilor "la raport". Mâine, îi dedicăm cabanei o poveste. Și apoi ajungem și la poteca aia. Pe cât de periculoasă e, pe atât e de faină și, promitem, merită așteptarea. Acum, hai să vedem ce mai fac jnepenii.

Între jnepeni, cu vârful Coștila ca un far călăuzitor

Trecând prin dreapta cabanei Piatra Arsă, ne-am continuat traseul pe banda galbenă, nu înainte de a întâlni bifurcația cărării care coboară în Bușteni, pe la "Scări" (triunghi albastru). Ăsta e un traseu pe care vrem să-l facem cândva, poate la vară, cine știe?:D 

De aici se deschide un drum lung și destul de larg printre jnepeni. Dacă n-ai fi la peste 2000 m altitudine și dacă ar beneficia de asfalt, ai putea crede că e o autostradă! Sau, dacă e toamnă, când acest anotimp își pune în aplicare măiestria de a "picta" peisaje maronii-roșiatice, ai putea visa cu ochii deschiși că pășești pe un covor roșu... În creierii munților, îi poți permite imaginației tale orice: chiar să te transforme într-o celebritate. Până la urmă, cucerirea masivelor montane nu e o treabă facilă și cine reușește poate fi considerat un mic erou. Și eroii își merită faima. 

Timp de 800 m (cât ține "autostrada" - era clar că suntem în România, unde asemenea drumuri sunt deschise când se atinge acest impresionant kilometraj:D), ne-am simțit ba niște dive trecând pe lângă admiratori (jnepenii, în acest caz), ba niște șoferi (care conduceau propriile picioare). 

Apoi, vraja s-a risipit, am ieșit de pe "autostradă" (nu am văzut semnul rutier care să marcheze asta:D) și am mers, mai departe, prin platoul Bucegilor. Ei bine, un miraj se evaporase, acum ne-am cufundat într-altul, că peisajul de pe aici nu te "slăbește"! Nu te lasă nici măcar o clipă să-ți tragi sufletul, după ce ai rămas aproape fără aer după ce te-ai minunat de precedentul "tablou" natural.

Am mai mers noi o vreme, apoi ne-a venit o idee. Măreață și cam...inconștientă! Drumul își urma cursul spre cabana Babele, dar după cum ți-am spus AICI, intenționam (dacă vremea ținea cu noi și...a ținut) să mergem  până la Monumentul Eroilor. Dacă continuam traseul spre Babele, iar de acolo o coteam spre Crucea Caraiman (traseu pe care mai fuseserăm în 2008, pe o ceață nemiloasă), am fi ocolit. Cam mult. Așa că, ce ne-am zis? Hai s-o luăm direct de aici (vezi imaginea unde Anda ține marcajul turistic în brațe), pe o cărare nemarcată, spre următorul punct intermediar (că tot aveam perspectivă bună-nu ne trebuia marcaj, vedeam unde trebuie să ajungem). 

N-am mai stat mult pe gânduri, am evaluat rapid starea vremii și traseele posibile și ne-am îndreptat spre cabana Caraiman.

image name image name image name image name
image name image name image name image name
image name image name image name

Porțiunea de traseu poate fi consultată, în detaliu, aici (linia violet): 

VA URMA

CONTINUAREA...AICI
_______________________________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI

9 comentarii:

  1. Ahaaa...si ati mers la Cruce pe Brana Caraimanului??? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca e periculos, altul nu mai e prin zona decat jepii mici, dar daca voi ati mers spre cruce....

    Astept articolul urmator atunci! Am fost si eu de 2 ori si de fiecare data am prins ceata :(( asa ca nu prea m-am bucurat de peisaj.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ne-ai dat de gol;) Cararea aia "iubeste" ceata, dar noi am fost norocosi cand am abordat-o. Stai pe la noi. Urmeaza sa vorbim si despre ea...

    RăspundețiȘtergere
  4. era sa mor pe Brana Caraimanului:))copii fara minte ce am fost...dar peisajul si amintirile..nepretuite..imi e asa dor de munte...

    RăspundețiȘtergere
  5. Ioana, si noua ne e foarte dor de munte, d-abia asteptam sa se mai topeasca din zapada, ca sa mai tragem o fuga pe creste.

    I-am dedicat Branei o poveste numai pentru ea. Asa, pentru cat de periculoasa este;)) Uite-o aici: http://hai-la-bord.blogspot.com/2012/02/brana-mare-caraimanului-exercitiu-pe.html

    RăspundețiȘtergere
  6. Sa continuati traseul spre Vf. Omu. sunt niste peisaje splendide.
    Sau de la Bbele spre Pestera, daca nu ati fost..

    RăspundețiȘtergere
  7. O sa mergem si la Omu, dupa cum v-am zis pe blogul vostru si aici: http://hai-la-bord.blogspot.ro/2012/06/la-marea-neagra-ziua-i-sambata-23-iunie.html, intentionam week-endul trecut, dar vremea se preconiza nasoala si am renuntat.

    De la Babe la Pestera nu am fost, dar la Pestera am ajuns odata, cu masina, venind de la Bolboci (http://hai-la-bord.blogspot.ro/2011/11/pestera-ialomitei-la-1660-m-in-muntele.html).

    Aveti dreptate, peisajele sunt splendide peste tot in Bucegi, timp si bani sa avem, si atunci le vom admira pe toate;)

    RăspundețiȘtergere
  8. Bine punctat...timp si bani.

    RăspundețiȘtergere