Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

joi, 19 ianuarie 2012

Stanca Sfanta Ana din Sinaia, uitata in aglomeratia de atractii turistice

Cândva, aici era adăpostul unui schit. Cândva, aici era locul ideal unde să te retragi, pentru a-ți încărca bateriile și a te apropia de Dumnezeu. Cândva, aici era un punct de întâlnire, unde se adunau doamnele și domnii, în ținute elegante, se așezau  la umbra unui chioșc de lemn și contemplau orașul care viețuia la picioarele lor. Cândva, aici era...VIAȚĂ. Acum,  numai câteva icoane uitate în stâncă mai amintesc de schit. Acum, doar o grotă scobită la baza rocii te mai poate răcori. Acum, doar vizitatorii răzleți, "plictisiți" de castele sau trasee montane, mai vin aici și privesc Sinaia de sus.

Într-o "aglomerație" de atracții turistice, cine să mai treacă și pe aici? Pe 20 noiembrie 2011, pe la 3 după-amiaza, am trecut noi...


Între două drumuri destul de circulate (cel spre cota 1400 și cel spre Poiana Stânii; amplasarea exactă o găsești în câmpul "Locația", de sub postare, sau la sfârșitul poveștii), se observă o stâncă. Ascunsă printre brazi, pare să se ițească timid, nedorind să atragă atenția asupra ei. Dacă vii dinspre drumul auto spre Poiana Stânii, ai putea s-o ratezi. Noi așa am venit și ne-am ghidat după niște mâzgălituri pe o stâncă, care țin loc de indicatoare. Am trecut de o barieră și am început să "înotăm" printre frunzele care se agățau, disperate, de gleznele noastre. Ori nu ne lăsau să înaităm, ori erau prea bucuroase că mai trece cineva pe aici. Înclinăm spre a doua variantă;)



După câteva sute de metri, am văzut-o. O stâncă "ridată", cu copaci care o apasă pe "frunte"... Neavând altceva mai bun de făcut, fiind ancorată, pentru vecie, aici, "privea" spre drumul spre cota 1400, care șerpuiește la baza ei. Undeva, în vale, orașul este cufundat în agitația obișnuită... Aici, însă, nu răzbate niciun sunet de civilizație. Aici e liniște, e pustiu, numai stânca îți ține companie...







O vatră de care nu se mai atinsese nimeni din vară și o masă din tablă sunt "dovezile" că la Stânca Sfânta Ana mai vin turiști. Dar nu mai vin pentru reculegere, vin pentru o masă copioasă, în aer liber. Și, probabil, ajung aici, când celelalte locuri de grătare sunt arhipline. Altfel, stânca cu nume de sfântă este uitată... Cine să mai vină la ea, când concurează cu două castele, cu Poiana Stânii, cu cotele 1400 și 2000 și cu toate celelalte atracții din Bucegi și Valea Prahovei? Noi am trecut pe la ea, în noiembrie anul trecut. Urmează să treci și tu. Stânca Sfânta Ana te așteaptă...

Drumul spre cota 1400

În 1897...


foto: rotarybvp.ro

Vedere din satelit, via Google Earth
_______________________________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI

2 comentarii:

  1. Am ajuns si eu in iunie 2011, dar nu stiu exact cum:) Si nu pentru ca umblam cu butoiul dupa mine ci ptr ca exact ca si voi am trecut de bariera aia doar din curiozitate, nestiind ce urmeaza dupa. Apoi mi-am continuat drumul spre Poiana Stanii, dar am ajuns la Cota 1400...A fost o zi dubioasa, dar sincer locul asta mi s-a parut cel mai rupt de civilizatia nedorita din Valea Prahovei. Si se vede si Pelesul f frumos:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Hahaha. O fi un fel de Triunghi al Bermudelor? Ca sa ajungi la Poiana Stanii, trebuia sa te intorci la bariera si sa urmezi drumul de acolo. Asa, ai dat de drumul spre cota 1400. Dar, pentru ruperea de civilizatie care ti-a placut si tie, merita mers si la stanca asta.

    RăspundețiȘtergere