Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

joi, 12 ianuarie 2012

Cu Orsova la picioare si credinta in suflete

Pe Dealul Moșului și vântul e reticent înainte de a le deranja pe măicuțele care viețuiesc, în tihnă, aici. Lemnul respiră credință, felinarele sunt cufundate în smerenie și copacii din jur protejează acest univers închis de lumea înconjurătoare. La baza dealului, Dunărea sclipește necontenit, primind cu bucurie oglindirile citadine ale Orșovei. Jos, laicul pur: magazine, excursii cu bărci, îndrăgostiți care se plimbă ținându-se de mână. Sus, rugăciuni murmurate, ritualuri neschimbate de secole, straie lungi și negre mătură curtea scăldată de razele plăpânde ale soarelui de ianuarie și...noi, contemplând tot spectacolul.


În a patra zi din 2012, ne-am nimerit la mănăstirea Sfânta Ana, din Orșova. Eram singurii intruși într-o lume a iubirii pentru Dumnezeu și pentru...viteză. Mare ne-a fost mirarea să vedem la intrarea în lăcașul de cult un...scuter. Apoi, l-am observat pe paznicul călugărițelor: un câine ciobănesc german. Fiind din ce în ce mai uimiți, ne gândeam "oare ce mai urmează?". Am coborât câteva trepte și am pătruns în curtea spațioasă. Chiar în dreapta intrării în biserica micuță, am îngenuncheat în fața unei lespezi de marmură. Sub ea, se odihnește ctitorul mănăstirii, Pamfil Șeicaru.




Ne-am recules câteva minute în fața altarului cufundat în întuneric, apoi am văzut toaca și instrumentele sale, așezate chiar sub ea. Era o imagine pe care nu am ratat s-o imortalizăm. Am vrut să admirăm panorama de care presimțeam că se bucură măicuțele, dar accesul ne-a fost interzis. Nu credeam că în această lume vom găsi egoismul... Dar, n-am avut ce face, am surprins doar o frântură de priveliște, am apăsat declanșatorul aparatului foto și ne-am întors, dezamăgiți, la mașina care ne aștepta în parcarea din fața mănăstirii.

Despre mănăstirea Sfânta Ana - De la lăcaș de cult la discotecă

* praznicul: 25 iulie

* ctitor: ziaristul interbelic Pamfil Șeicaru (foto jos), care a luptat în zona Orșovei în calitate de tânăr sublocotenent al Regimentului 17 Infanterie, în primul Război Mondial


* istoric:

"În toamna anului 1916, chiar pe Dealul Moșului, ziaristul a fost acoperit cu pământ, alături de camaradul său de arme, Petre Găvănescu, de explozia unui obuz, la foarte mică distanță de aceștia. Amândoi au scăpat cu viață, iar Șeicaru a făgăduit să ridice în acest loc, atunci când va avea posibilități materiale, o mănăstire, în semn de mulțumire lui Dumnezeu, dar și în memoria tuturor eroilor care au căzut pentru o Românie Mare.

Construcția s-a realizat între 1936 și 1939, perioada în care Șeicaru era director al ziarului "Curentul" și deputat în Parlamentul României. Mănăstirea, care trebuia să poarte hramul Sfanta Ana, după numele mamei ctitorului său, nu a fost sfințită imediat după încheierea lucrărilor de construcție. 


Drumul spre mănăstire 

Vedere din parcare 


Episcopul Vasile Lăzărescu, a refuzat târnosirea (n.r. conform DEX: slujba de inaugurare a unei biserici), pe motiv că episcopia nu-și dăduse acordul și nu sfințise locul de amplasare a mănăstirii. Sfințirea așezământului a fost întârziată apoi de izbucnirea celui de-al doilea război mondial și, ulterior, de schimbarea regimului politic. 

Ctitoria lui Pamfil Șeicaru a funcționat până în anul 1945, când, odată cu venirea comuniștilor, a fost transformată în restaurant. Chiliile au fost transformate în locuri de cazare, iar în mănăstire a funcționat, pe lângă restaurant, și o discotecă

În 1990, mănăstirea a fost preluată de proprietarul de drept, dându-i-se și menirea pentru care a fost făcută. Astfel, abia la data de 2 decembrie 1990, mănăstirea a fost sfințită de episcopul Damaschin Severineanul". 

(sursa: crestinortodox.ro)

Mormântul lui Pamfil Șeicaru

Panoramă de pe drumul spre mănăstire 



Scuterul. Ce o fi căutând aici?

Toaca 
_______________________________________________
- Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI  -

10 comentarii:

  1. Da sunt de acord cu voi! Am vizitat si eu manastirea si pot spune ca mi-a placut cel mai multe dintre toate care le-am vazut! Poate si datorita panoramei superbe asupra Dunarii!

    RăspundețiȘtergere
  2. Noi am fi vrut sa vedem mai mult din panorama aia, dar nu ne-a fost permis. Dar, oricum, ne-a placut mult;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Am fost de două ori la Sfânta Ana, dar trebuie să vizitez și Orșova pentru a vorbi despre ele pe blog. Ne tot intersectăm :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Cat de simpla e viata de calugar la dunare.. si fac pariu ca sunt mai fericiti decat noi care ne complicam cu atatea.. ma pune pe ganduri

    RăspundețiȘtergere
  5. @Romulus: Orsova nu are multe de oferit in ceea ce priveste muzeele sau alte obiective turistice, dar este amplasata intr-o zona plina de istorie si de o frumusete rapitoare...

    @Vanessa: Ne-ai pus si pe noi pe ganduri. Poate ca asta e secretul unei vieti fericite: sa nu ti-o complici. Dar pe cat de simpla e, pe atat pare de palpitanta, cel putin aici - ai vazut scuterul,nu? oare ce o fi cautand acolo? :D Maicute la volan am mai vazut, dar pe scuter...e aproape inimaginabil!

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu trebuie să fim 'dezamăgiţi' de un moment când nu ni s-a îndeplinit voia, în speţă situaţia legată de accesul interzis către priveliştea dorită.

    Pur şi simplu, fie că sunt motive întemeiate, fie că sunt doar 'capricii', ele apar şi în mănăstiri la fel precum în alte locuri din lumea în care trăim.

    Nici măicuţele nu sunt sfinte, ci încearcă să devină, nici ele nu-s perfecte, nici ele n-or fi lipsite de patimi care se găsesc în lume.

    Totuşi, nu ar trebui să rămâneţi cu imaginea unui 'egoism' - să nu judecăm (aspru), pentru a nu fi (aspru) judecaţi la rândul nostru!

    Pe 24.08.2011 am fost şi eu la acea mănăstire şi am făcut fotografii fără probleme, inclusiv de pe cerdacul de lemn care înconjoară biserica.

    Doar că, fiind cam pe la 9-10.00 înaintea a ceea ce avea să fie o zi caniculară, deasupra Dunării era o pâclă albicioasă, frumuseţea peisajului era mult obturată, astfel încât nu avea rost să fac mai mult de o poză în direcţia apei...

    Aşa s-a nimerit... pe cine să fi acuzat de 'egoism' pentru că nu m-a lăsat să mă bucur de peisaj?!

    Sper să nu fie supărator cumva comentariul meu...

    La mulţi ani în 2012 şi la cât mai multe relatări şi poze frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  7. Aparent, 'din afara', totul pare extrem de simplu...

    Dar în mănăstire te duci pentru a lua parte la războiul nevăzut cu gândurile rele, cu demonii, cu neputinţele tale, cu tentaţia de a-i judeca mereu pe ceilalţi, cu slăbiciunile trupului, cu atâtea şi atâtea rele!

    De ar fi aşa de simplu, ar fi pline mănăstirile,d ar este mult mai greu decât îşi închipuie cei mai mulţi oameni.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cum sa fie suparator comentariul tau? Nu detinem adevarul absolut si suntem aici ca sa invatam si de la tine. Orice opinie e binevenita, inclusiv a ta, Bogdan.

    Poate am folosit un cuvant cam dur (egoism), dar desi ne asteptam sa nu putem imortaliza intreaga panorama (suntem obisnuiti cu "interzicerile" de pe la manastiri si alte obiective), speram, totusi, ca vom reusi. Tot de pe cerdac am realizat si noi fotografiile, pentru care am asteptat sa se ridice acea pacla de care spuneai si tu.

    Mare ne-a fost mirarea sa nu vedem niciun insemn prin care sa fie interzis fotografiatul sau prin care sa fim instiintati ca trebuie sa adoptam o tinuta decenta, asa cum se gasesc la orice manastire. Doar doua lucruri erau interzise: sa mergi mai departe de cerdac, unde s-ar fi vazut mai bine privelistea si sa folosesti telefonul mobil.

    La multi ani si tie! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu nu am putut aştepta pâcla, pentru că trebuia să ajung pe Transalpina...

    RăspundețiȘtergere
  10. Noi ajunseseram in Orsova tot pe la 10, dar inca isi facea de cap pacla aia. Asa ca ne-am dus sa-l vedem si pe Decebal si ne-am intors la manastire pe la pranz.

    Pe Transalpina am fost si noi, tot vara. Uite aici: http://hai-la-bord.blogspot.com/2011/11/povestea-nr200-transalpina-cu-masina-la.html

    Speram ca ti-a placut si tie pe Drumul Regelui, cel putin la fel de mult cat ne-a placut noua.

    RăspundețiȘtergere