Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

duminică, 8 ianuarie 2012

Cheile Peciniscai. Strecurandu-ne prin natura impietrita

Parcul Național Domogled-Cerna, se știe, are prea multe de oferit pentru a le cuprinde în doar o zi de vizitare. De aceea, nici în incursiunea de săptămâna aceasta, de două zile și trei nopți, nu am putut bifa toate obiectivele care se pot vedea aici. Dar ne-am îmbogățit lista cu alte minunății cu care am făcut cunoștință în premieră. Următoarele pe listă: Cheile Pecinișcăi.


Dacă vii dinspre DN 6 (E 70), în dreptul indicatoarele spre Băile Herculane, nu o lua pe DJ 608D, adică drumul care trece prin stațiune, ci pe DN 67D, drumul care urcă deasupra acesteia și care se îndreaptă spre Târgu Jiu. Cum dai de primele case, care constituie actualul cartier Pecinișca al orașului Băile Herculane, vei urmări pe dreapta, prima stradă care se desprinde de drumul național și care poartă numele de Strada Pecinișca. Ia-o pe acolo. Strada este îngustă și mărginită de casele bănățenilor de munte și dacă în primele sute de metri beneficiezi de asfalt, în curând acesta va fi înlocuit de pământ, piatră, șanțuri, gropi și alte asemenea "cicatrici", caracteristicile unui drum de țară.

După aproximativ 2 km de când ai părăsit drumul național, vei vedea și ultima casă, păzită strașnic de mai mulți dulăi. Chiar în dreptul ei, drumul cotește scurt spre stânga și se oprește într-un fel de poiană. Nu mai ai unde să înaintezi, cu mașina. Pe jos, urmează partea interesantă. Privind înainte, ochii ți se "izbesc" de o carieră de piatră și, încetul cu încetul, începi să distingi un făgaș care străpunge aglomerarea de roci. Pe acolo urmează să treci și tu!

Asta-i cariera

Pe aici se intră-n chei 

Ultima gospodărie... 

Vedere dinspre chei 

Poienița este străbătută de un pârâiaș, probabil același care a "fabricat" cheile pe care urmează să le admirăm. Pe 4 ianuarie 2012, era mic, plăpând și susura în legea lui, nederanjat de nimeni. Dar, în vreme ploioasă, îți dovedește că aparențele înșeală, ca de obicei. Se umflă frumușel și dintr-un pârâiaș se transformă într-un torent demn de luat în seamă. Ce să zicem, norocul nostru că i-am cunoscut doar latura pașnică!

Imediat cum ajungi la baza carierei, observi că traseul este marcat cu cruce galbenă. Pentru doritori, drumul care urmează traversează Cheile Pecinișcăi, dar nu se oprește aici. Ajunge pe Creasta Cocoșului și, de aici, călătorul are acces la alte trasee minunate prin Parcul Național Domogled-Cerna, cel mai mare parc național din România.

Cărarea urcă destul de ușor printr-un grohotiș, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ai grijă unde pui picioarele, pentru că te poți pomeni că te rostogolești la vale :P În scurt timp, pătrunzi prin "fereastra" naturală săpată prin carieră și nu te mai vede nimeni din drumul pe care l-ai părăsit jos. Și pătrunzi în Cheile Pecinișcăi... Cărarea se strecoară abil printre mamuți de rocă, care ne amintesc de frații lor de la Cheile Orzei, mai "răutăcioși" din fire, nelăsându-ne să explorăm mai mult. Pietrele atât de atrăgătoare se învecinează cu mușchi pufoși, frunze "leșinate" pe pământ, copaci "în pielea goală", așa că te simți prins într-o vrajă ademenitoare, curtat de o natură senzuală... Ah, ce delir!

 GALERIE FOTO

image name image name image name image name image name image name image name
image name image name image name image name image name image name image name

_______________________________________________
- Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI  -