Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

marți, 24 ianuarie 2012

Cetatea Adamclisi: Istoria nu a fost nicaieri mai palpabila

La Adamclisi poți ajunge din mai multe direcții. Fie de la Ostrov, prin Ion Corvin, pe lângă Peștera Sfântului Andrei, fie de la Negru Vodă, Medgidia sau Murfatlar (fostul Basarabi și orașul natal al lui Traian Băsescu). Nu contează pe unde vii, drumul va fi la fel de pustiu, dar fascinant prin însăși sălbăticia sa. Important este să ajungi pe DN 3 și să vizitezi "Biserica Omului" (Adam Clisi, în turcă), un oraș vechi de 20 secole. Unde istoria îți va părea mai palpabilă ca nicăieri în altă parte...


Cetatea de la Adamclisi era, de fapt, un oraș și se numea Tropaeum Traiani. Trecerea vremii și-a pus, însă, amprenta asupra sa, ajungând să fie ascunsă sub pământ. Când turcii au descoperit-o, i-au dat un nume pe limba lor: Adam Clisi (Biserica Omului). 

Considerată cea mai mare așezare civilă romană din Dobrogea, ea a fost, inițial, populată de strămoșii noștri geți. Ghinionul, sau norocul, depinde cum vezi lucrurile, a fost ca marele Traian să vină pe aici. S-a pus pe cucerit cetatea, a pierdut mulți oameni, dar, într-un final, a izbândit. Pentru a-și comemora camarazii căzuți în luptă, a ridicat monumentul triumfal devenit faimos, care se zărește dintre ruinele de astăzi ale cetății.

Și dacă tot o cucerise, nu putea s-o lase nelocuită, nu-i așa? Pe lângă băștinașii care mai supraviețuiseră, au fost colonizate familiile veteranilor care au participat la războaie și, treptat, orașul a prosperat până la rangul de "municipium". Apoi au venit goții... Au distrus minunăția de așezare, că doar erau invadatori, ce puteau să facă? A venit, însă, Constantin cel Mare (mulțumim!) și a reconstruit-o din temelii. Apoi au venit avarii...în 587. Care au făcut ce au făcut și goții, determinând ca orașul să fie părăsit definitiv. În 1882, Grigore Tocilescu a inițiat un șantier aici, apoi munca de scoatere la lumină a vechii cetăți a fost continuată de Vasile Pârvan. În prezent, putem să ne plimbăm, nestingheriți, pe drumul principal al orașului (via principalis) și să vedem cum istoria renaște, la fiecare pas care răsună pe pietrele vechi de secole...

Deși fostul oraș prosper este, astăzi, o ruină, el încă păstrează dovezi tangibile a ingeniozității locuitorilor săi. Un exemplu: chiar în pragul porții de intrare putem vedea două șanțuri. Nu-ți spun nimic, dar au o poveste cu tâlc în spate. Oamenii locului foloseau căruțe cu un ecartament special, care era pe măsura șanțurilor special săpate în pragul ăla. Dacă paznicii ar fi adormit sau ar fi avut alte treburi decât să supravegheze intrarea în cetate, zgomotul roților care nu se potriveau șanțurilor le-ar fi atras imediat atenția și străinii erau imediat reperați. Ingenios, nu-i așa?

Dar până să ajungă străinii la poartă, ei trebuiau să se fofileze, ceea ce era cam greu. Ne-am dat seama de asta doar privind împrejurimile. Cetatea avea o priveliște de milioane: tot ce mișca în vale sau pe colinele înconjurătoare neputând scăpa neobservat.

Colindând prin vechea așezare romano-bizantină, vei da și peste două încăperi mai deosebite. Una dintre ele are un nume tare amuzant: se numește "bazilica cisternă". Hahaha. Totuși, nu e o glumă. Denumirea provine de la faptul că lăcașul de cult a fost ridicat pe locul unei cisterne a orașului, care era alimentată de un apeduct construit în interiorul canalului pentru apele pluvio menajere de pe via principalis.

Cea mai interesantă parte ni s-a părut, însă, Bazilica Forensis, adică bazilica civilă. Datează din epoca lui Constantin cel Mare și Licinius și reprezenta locul unde se desfășura activitatea publică și administrativă a orașului și unde se încheiau tranzacțiile economice. De ce ne-a plăcut? Pentru că avea pe o parte și pe alta coloane groase și, probabil, înalte, care-i dădea un aspect deosebit. Azi, se mai observă doar bazele, dar nu se poate spune că nu-s faine.

Taxă de vizitare nu există, restricțiile de a pune mâna nici atât. Așa că, aici, istoria îți va părea mai palpabilă ca nicăieri. O vei putea atinge, la propriu, te vei putea "așeza" pe ea sau o vei "călca" în picioare. Totuși, fii blând. Nu o leza, admir-o, cunoaște-o și las-o așa cum e, pentru ca și alții să facă cunoștință cu ea pe viitor. Există câteva panouri care-ți vor mai dezvălui din misterele așezării și un domn binevoitor, pe post de ghid, se va înfățișa pe acolo, pentru a-ți depăna istoria locului. Dacă-l recompensezi financiar, e strict la latitudinea ta, dar ropotul de vorbe închegate în povești, care-i va ieși pe gură, sigur te va convinge că merită o atenție;)

GALERIE FOTO:

image name image name image name image name image name image name image name
image name image name image name image name image name image name image name
image name image name image name image name image name image name image name
via principalis cetatea adamclisi image name

Vedere din satelit
foto: Google Earth

_______________________________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI

6 comentarii:

  1. Faine imagini! Nu am fost niciodata la Adamclisi...

    RăspundețiȘtergere
  2. Am fost si noi vara asta pana acolo...este minunata cetatea...extrem de impresionanta...

    RăspundețiȘtergere
  3. @Larisa: Ne bucuram ca-ti plac fotografiile. Cum nu ai fost niciodata? Trebuie sa mergi neaparat atunci!
    @Roxana: Inseamna ca nu suntem singurii pe care i-a impresionat. Bravo ei, deci! :D

    RăspundețiȘtergere
  4. din pacate acest obiectiv turistic nu este prea vizitat. In cadrul vizitei atentia se concentreaza pe mausoleu si pe muzeu!

    RăspundețiȘtergere
  5. Inainte de deschiderea autostrazii Bucuresti - Agigea erau bucuresteni care preferau acest drum alternativ pana la Cernavoda si atunci se opreau si la Adamclisi. De atunci nu stiu ce s-a mai intamplat! Sunt multe locuri "secrete" in Romania de descoperit!

    RăspundețiȘtergere
  6. IARNA BLÂNDĂ, EXISTENŢA CETĂŢII TROPAEUM TRAIANI ANTERIOR BĂTĂLIEI DE LA ADAMCLISI ŞI AMPLASAREA ACESTEIA PE MALUL UNUI RÂU CE ASIGURA LEGĂTURA CETĂŢII CU DUNĂREA - TREI FACTORI CARE AU SCHIMBAT CURSUL ISTORIEI
    Cele două armate aveau să se înfrunte într-una din cele mai feroce bătălii ale antichităţii, cea de la Adamclisi - Stalingrad-ul antichităţii. Iar accesul zonei la Dunăre se va dovedi a fi în acest caz un major dezavantaj: a favorizat reacţia rapidă din partea lui Traian.
    În partea dreaptă a scenei 35 a Columnei este reprezentat Traian încadrat de intrarea arcuită a porţii unei cetăţi amplasată pe malul apei. Au fost emise diverse speculaţii cu privire la localizarea acestei cetăţi. Însă, în condiţiile în care existenţa râului este o certitudine, putem considera cetatea misterioasă reprezentată pe Columna lui Traian ca fiind fortificaţia romană timpurie Tropaeum Traiani, care exista deja la momentul conflictului. Fortificaţia a fost ridicată de romani pe locul vechii aşezări geto-dacice, incendiată între anii 85-86 e.n., probabil ca urmare a acţiunii armatelor dace sau a cetelor de bastarni şi roxolani aliate lor. Fortificaţia avea ziduri masive din piatră care trasau o formă caracteristică pentru perimetrul incintei, formă ce nu se mai regăseşte la nici o altă fortificaţie romană redată în reliefurile columnei. Datorită configuraţiei terenului pe care a fost amplasată fortificaţia - un platou înconjurat pe toate laturile de pante mai mult sau mai puţin abrupte, constituind o protecţie naturală - aceasta avea doar trei porţi: la vest, sud şi est. Săpăturile arheologice au evidenţiat faptul că porţile de est şi de vest erau porţi-ghilotină, iar o asemenea poartă este reprezentată în scena 35 pentru poarta de vest a cetăţii, în faţa căreia Traian debarcă soldaţii romani. Tot în urma cercetărilor, a fost descoperit un turn rectangular aparţinând porţii de est, inclus în fortificaţia romană timpurie. Şi acest turn este prezent în scena 88, cea în care armata romană părăseşte cetatea şi atacă trupele coaliţiei daco-sarmate.
    Armata romană a fost transportată în aval pe apa Dunării până în dreptul localităţii Rasova de azi, unde flota s-a împărţit în două corpuri de armată. Scena 34 a columnei prezintă un pinten stâncos ce separă apa curgătoare în două ramuri, pe care se deplasează cele două corpuri de armată. Corpul principal condus de Traian, din care făcea parte şi cavaleria, a urcat pe râul care se vărsa în Dunăre (azi în mare parte secat) şi a debarcat în dreptul porţii de vest a cetăţii Tropaeum Traiani unde, după o scurtă repliere, a respins asediul care se desfăşura asupra cetăţii. Apoi, ieşind pe poarta de est, a atacat grosul armatei coaliţiei. În paralel, corpul secundar, format din trupe auxiliare regulate şi neregulate, a urcat pe un afluent al râului şi, debarcând într-o poziţie favorabilă, a atacat tabăra coaliţiei daco-sarmată, după care a făcut joncţiunea cu corpul principal al armatei romane, prinzând armata coaliţiei ca într-un cleşte. Distrugerea taberei coaliţiei este reprezentată sugestiv prin prezenţa unui prunc ucis şi a doi soldaţi daci prăbuşiţi în apropierea carelor încărcate cu provizii, iar identitatea taberei este sugerată prin prezenţa dragonului dacic fluturând deasupra carelor. https://sites.google.com/site/seimenisatdinneolitic/

    RăspundețiȘtergere