Zilele acestea, iarna și-a întins brațele de gheață și a cuprins întreaga Românie. Răsuflarea sa tăioasă a brăzdat chipurile celor ieșiți afară într-o luptă inegală cu această forță a naturii. Iarna s-a năpustit, cu furie, asupra oricărei ființe care ar fi înfruntat-o, jonglând cu temperaturile și precipitațiile, după bunul său plac. Alta era, însă, situația în povestea următoare.
În noiembrie, anul trecut, ne-am fi așteptat ca frigul să se năpustească asupra noastră, imediat cum am ajuns în Sinaia. Spre uimirea noastră, căldura ne-a învăluit din toate părțile, forțându-ne să oferim un show de striptease ad-hoc.
Pe 19 noiembrie, ne-am îndreptat spre telecabina din Sinaia, cu soarele bătându-ne în spinare. Parcă ne împingea de la spate să urcăm spre culmile munților Bucegi. Ne propuneam să urcăm la cota 2000 și, apoi, să ne continuăm drumul, pe jos, pe platoul Bucegilor, până la Babe și, poate, la Caraiman. Apoi, să coborâm la Bușteni. Totul, într-o zi de noiembrie.
Ne așteptam ca vremea faină de jos să ne părăsească, treptat, până atingeam cota 2000. Așteptând să urcăm în telecabină, ne-am amintit de incursiunea din martie 2011, când ceața ne-a fost companion pe tot traseul de la cota 1400 la 2000, nelăsându-ne să ne bucurăm de peisajul pe care ni-l închipuiam că-l traversam. Speram, de data asta, să fim mai norocoși. Dar era noiembrie. Vremea e mereu "cu toane", la munte, mai ales spre sfârșitul toamnei.
Am pășit, încrezători, în mijlocul de transport pe cablu, în jurul orei 11:30. Până la 1400 m, am făcut 15 min. Pe parcurs, i-am făcut cu mâna castelului Peleș, am dibuit Sinaia, cuibărită la picioarele noastre și am privit spre impresionanții munți ai Baiului, care străluceau maiestuos sub razele soarelui. Încă era bine...
Sfertul de oră a trecut așa de repede, încât ni s-a părut că frumusețea peisajului s-a terminat într-o clipită. Am coborât la cota 1400, am tras, repede, niște cadre, apoi ne-am grăbit spre cealaltă telecabină, cea care urma să ne urce cu 600 de metri mai sus. Soarele era, parcă, și mai puternic. Ciudat.
Înainte să pornim din nou, am zărit buletinul meteo desenat, parcă, de niște copii, care ne avertiza că sus sunt 0 grade. Brrr, așa mai merge... Ne-am înfofolit, dar nu am fost "deturnați" de la destinația propusă.
Legendă: foto 1-buletinul meteo de la cota 1400; foto 2 - cabană din Munții Baiului; foto 3-castel Peleș; foto 4 și 8-la cota 1400; foto 5-scara spre telecabină, în Sinaia; foto 6-Sinaia, vedere din telecabină; foto 9-telefonul din telecabină
De la cota 1400 la 2000
Urcând spre cota 2000, priveam traseul pe care-l abordasem în martie, acum scăldat de lumină și perfect vizibil. Munții Baiului arătau și mai splendid și, deodată, în spatele lor, l-am zărit pe dragul nostru masiv Ciucaș. Ahhh, ce amintiri plăcute ne legau de el... dar și câte se vor adăuga după ziua de azi!
În timp ce urcam, observam că soarele e din ce în ce mai puternic, că zăpadă nu era pe nicăieri și că nu se preconiza să dârdâim, mai mult să...transpirăm. După încă un sfert de oră de la ultimul punct intemediar (a se citi cota 1400), am ieșit din telecabină, pregătiți să înfruntâm frigul, așteptându-ne să ne întâmpine din moment în moment. Nu ieșim bine din stația de telecabină, că vedem un termometru: 15 grade Celsius! În noiembrie! Așa da început de expediție!
Legendă: foto 1,2,3 - la cota 2000; foto 4-panoramă spre munții Baiului și Ciucaș; foto 6-și ei în era cald;) am întâlnit-o la cota 2000; foto 7-salvamont la cota 2000; foto 8-stația telecabină de la cota 2000; foto 9-telescaunul spre cota 2000; foto 10-Valea Prahovei
Panoramă la cota 2000
// click pe imagine, pentru vizualizare completă //
Pe 19 noiembrie, ne-am îndreptat spre telecabina din Sinaia, cu soarele bătându-ne în spinare. Parcă ne împingea de la spate să urcăm spre culmile munților Bucegi. Ne propuneam să urcăm la cota 2000 și, apoi, să ne continuăm drumul, pe jos, pe platoul Bucegilor, până la Babe și, poate, la Caraiman. Apoi, să coborâm la Bușteni. Totul, într-o zi de noiembrie.
Ne așteptam ca vremea faină de jos să ne părăsească, treptat, până atingeam cota 2000. Așteptând să urcăm în telecabină, ne-am amintit de incursiunea din martie 2011, când ceața ne-a fost companion pe tot traseul de la cota 1400 la 2000, nelăsându-ne să ne bucurăm de peisajul pe care ni-l închipuiam că-l traversam. Speram, de data asta, să fim mai norocoși. Dar era noiembrie. Vremea e mereu "cu toane", la munte, mai ales spre sfârșitul toamnei.
Din Sinaia la cota 1400
Am pășit, încrezători, în mijlocul de transport pe cablu, în jurul orei 11:30. Până la 1400 m, am făcut 15 min. Pe parcurs, i-am făcut cu mâna castelului Peleș, am dibuit Sinaia, cuibărită la picioarele noastre și am privit spre impresionanții munți ai Baiului, care străluceau maiestuos sub razele soarelui. Încă era bine...
Sfertul de oră a trecut așa de repede, încât ni s-a părut că frumusețea peisajului s-a terminat într-o clipită. Am coborât la cota 1400, am tras, repede, niște cadre, apoi ne-am grăbit spre cealaltă telecabină, cea care urma să ne urce cu 600 de metri mai sus. Soarele era, parcă, și mai puternic. Ciudat.
Înainte să pornim din nou, am zărit buletinul meteo desenat, parcă, de niște copii, care ne avertiza că sus sunt 0 grade. Brrr, așa mai merge... Ne-am înfofolit, dar nu am fost "deturnați" de la destinația propusă.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
De la cota 1400 la 2000
Urcând spre cota 2000, priveam traseul pe care-l abordasem în martie, acum scăldat de lumină și perfect vizibil. Munții Baiului arătau și mai splendid și, deodată, în spatele lor, l-am zărit pe dragul nostru masiv Ciucaș. Ahhh, ce amintiri plăcute ne legau de el... dar și câte se vor adăuga după ziua de azi!
În timp ce urcam, observam că soarele e din ce în ce mai puternic, că zăpadă nu era pe nicăieri și că nu se preconiza să dârdâim, mai mult să...transpirăm. După încă un sfert de oră de la ultimul punct intemediar (a se citi cota 1400), am ieșit din telecabină, pregătiți să înfruntâm frigul, așteptându-ne să ne întâmpine din moment în moment. Nu ieșim bine din stația de telecabină, că vedem un termometru: 15 grade Celsius! În noiembrie! Așa da început de expediție!
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |