duminică, 30 decembrie 2012

Top 10 cele mai savurate povesti din 2012

La finalul unui an în care nu am părăsit deloc granițele țării, în care prima săptămână din 2012 și Sfintele Sărbători Pascale m-au prins la Băile Herculane, în care am experimentat turismul balnear timp de 7 zile și vreme de alte 9 zile am făcut un tur prin Ardeal și Banat, în care am ajuns în câteva locuri unde demult îmi doream să poposesc (Piatra Singuratică, Valea lui Stan sau Cheile Corcoaiei) și proaspăt întoarsă de la, poate, cel mai frumos Târg de Crăciun din România, deci pe ultima sută de metri din 2012, merită să facem o retrospectivă a celor mai savurate povești, care sper că v-au încântat cel puțin la fel de mult pe cât mi-a fost mie drag să le scriu. Unele au fost relatate anul trecut, dar v-au plăcut foarte mult și în 2012. Probabil o să le iubiți și în 2013. Mie toate-mi sunt dragi și mă bucur că nu a trebuit să realizez eu acest clasament. L-am lăsat pe Google Analytics să se ocupe de această sarcină extrem de dificilă.

Doamnelor și domnilor, domnișoarelor și junilor, acestea sunt cele mai citite 10 povești din 2012:

top povesti 2012


joi, 27 decembrie 2012

Orasul lui Mos Craciun nu mai este Rovaniemi, ci Otopeni

Otopeni este un orășel în imediata apropiere a giganticului București, care nu a fost niciodată inclus în ghidurile turistice pentru obiective deosebite sau monumente de mare importanță, ci doar pentru uzul său practic - liantul între aeroport și Capitală. Dar acest fapt s-a schimbat în ultima lună din 2012, când Primăria orașului a transformat centrul urbei într-o explozie de lumini și culoare, care l-ar face invidios și pe Moș Crăciun, acasă la el, în Finlanda.

portret craciun otopeni 2012

miercuri, 26 decembrie 2012

Cronica unei dupa-amiezi minunate in Sibiu

Se anunța o zi de sărbătoare încă din tren, care invitase la bord două cete de colindători, care mai de care mai gălăgioși și mai pofticioși să vestească Sărbătorile sau... să facă un ban grămadă. Când urătorii coborau la următoarea stație pentru a aștepta un tren de întoarcere, gigantul de pe șine se urnea imediat și continua să-și târâie tonele prin ținutul Transilvaniei. 

La capătul unei călătorii de mai bine de 5 ore, pe 22 decembrie, undeva în jurul orei 15:30, am pășit pe peronul gării centrale din Sibiu, fosta capitală europeană din 2007. Era o clădire impunătoare, care anticipa orașul pe care-l ținea în spate: ordonată, sobră, dar totuși irezistibil de frumoasă. Exact ca Sibiul! 

vineri, 21 decembrie 2012

Cu Dunarea la fereastra

Dimineața de 26 august 2012 își dezmorțea membrele înțepenite după un somn liniștit, călduros, de vară... Ceața încă se mai amăgea cu un răgaz de somn înainte ca orele dimineții s-o trezească, inevitabil. Copacii nu își scuturau anemica rouă, pentru că nu urma să treacă mult și soarele le-o va răpi, oferindu-le în schimb aspre săgeți de căldură. Iar câmpurile își recăpătau, încetul cu încetul, culorile vii și-și încărcau energiile pentru a face față unei noi zi de caniculă.

Într-un pat străin, am deschis ochii, în acea zi din luna lui Gustar. Mi-era lene să mă ridic, pentru că eram conștientă că doar așa pot întârzia timpul să fugă și să mă aducă mai aproape de casă. Deși eram în așternuturi necunoscute, nu mă grăbeam să ajung în București. Mai aveam la dispoziție 24 de ore dintr-o vacanță de 9 zile prin iubita mea țară. Dar știam că nu pot sta la infinit în pat, așa că, cu un efort supraomenesc (oare cum am fost în stare?), mi-am întins și eu membrele, asemeni acelei dimineți, și am deschis fereastra...

panorama dunare happy fish moldova noua

joi, 20 decembrie 2012

Aici a dormit Nicolas Cage!

Dacă ai norocul ca o vedetă de talie internațională să-și întindă picioarele într-unul din paturile unității tale de cazare, cred că nu mai ai nevoie de nicio reclamă! Adaugă la această onoare, mult rafinament, bun gust, ospitalitate naturală și o predispoziție la noile media, și succesul în afacere ți-e garantat. 

Aceasta este povestea "Casei Danielescu", unde am poposit, pentru doar un prânz, în a doua zi din infotripul "Să redescoperim România". 

casa danielescu targu jiu

marți, 18 decembrie 2012

Cheile Tisitei: Asta-i Raiul in stil vrancean!

cheile tisitei muntii vranceiMai era puțin până la miezul zilei când pașii ni s-au oprit în dreptul unei arcade din lemn. În spatele unui birou rustic, Sfântul Petru sorta muritorii care urmau să intre în Rai. Accesul ți-era permis, indiferent de păcatele  pe care le îndesaseși în rucsac, pe baza unei taxe de doar 3 lei. Am observat că niciun pretendent nu dădea înapoi, așa că, îmbiați și de imaginile superbe pe care le zărisem navigând pe apele Internetului, ne-am zis că nu putem rata această șansă. Nu ai în fiecare zi ocazia să experimentezi ce înseamnă Raiul în viziunea vrânceană. Dar odată ce le-ai gustat, îți va fi mereu poftă de el! Noroc că trecerea prin acea poartă nu este definitivă și se poate repeta de câte ori poftești, de preferință... de cât mai multe ori! Fără număr!


sâmbătă, 15 decembrie 2012

Bucurestiul nonturistic: Avioanele din curtea lui Henri Coanda

În cartierul Băneasa te aștepți să vezi avioane. Mai mult pe cer sau la aeroport. Te aștepți să le vezi lustruite și gata de decolare, nu suferinde, pe moarte... Dar dacă ajungi pe strada Biharia și intri în curtea Colegiului Tehnic de Aeronautică "Henri Coandă" o să ai o surpriză. La început... plăcută, pentru că nu ți se întâmplă peste tot să dai de un muzeu în aer liber, cu intrarea gratuită, dar la o privire mai atentă, surpriza se transformă într-un sentiment acut de milă pentru exponatele aflate într-o continuă agonie. Aici, lângă terenul de sport al liceenilor și departe de orice traseu turistic al Capitalei, trăiesc, cu chiu, cu vai, niște avioane.

avioane liceu henri coanda bucuresti


Mie-mi sunt dragi și, dacă n-aș fi trăit în București, mi-ar fi plăcut să mă îndrume cineva spre ele, ca un simplu turist...

joi, 13 decembrie 2012

Haideti la monumentele pe care niciun roman nu trebuie sa le rateze!

coloana infinitului targu jiu
Există un român, poate singurul, care ne poate reprezenta cu mândrie în orice țară, care poate fi recunoscut pe orice meleag unde cultura este apreciată, dar pe care prea puțini l-ar asocia cu România. El, un singur om, ar putea să strângă în cele 8 litere ale numelui său tot brandul de țară, o performanță care l-ar trimite în obscuritate pe nenea Dracula.

Acest om e simplu, de la țară, și a fugit de acasă la o vârstă fragedă. Nu e nici pe departe un ratat. Este un om pe care România l-a alungat din sânul ei și de care acum ar avea atâta nevoie. Pe acest om l-au adoptat francezii, dar oricâte onoruri i-ar fi adus și oricât de călduroasă le-ar fi fost ospitalitatea, n-au putut să-i smulgă simțirea de român. 

Chiar dacă România l-a pierdut, mărețul nostru om i-a lăsat moștenire o parte din el, o fărâmă din ce înseamnă român, conștient parcă de cât de recunoscătoare îi va fi țara peste ani și ani.

Franța ar da poate orice să aibă această moștenire la ea acasă, dar n-a putut concura cu locurile natale ale LUI. Mulțumim, Brâncuși!

miercuri, 12 decembrie 2012

Statiunea neschimbata de 40 de ani, care m-a cucerit c-o singura strada

casuta statiunea bradulSeara de duminică, 19 august 2012, în a doua zi din vacanța de vară petrecută prin România, m-a surprins  șezând pe niște trepte, lângă căsuța închiriată cu 50 de lei, la campingul "Bradul", în stațiunea cu același nume. Dacă te gândești deja unde naiba mai e și Bradul ăsta, stai liniștit/ă, că nici eu nu știam până atunci, deși zona nu a apărut pe hărțile turistice de ieri, de azi, ci de acum mai bine de un secol, când era în toi concurența dintre grofii Banffy și Urmanczy. Te-ai prins deja, vorbesc de o stațiune din Ținutul Secuiesc, una dintre regiunile mele preferate din România, dacă nu chiar favorita nr.1!

Cum am ajuns acolo și ce e de văzut în stațiunea "Bradul" nu e poveste lungă, dar și doar pentru cerul incredibil de negru și înstelat sub care poți dormi, recomand, cu mare drag, cel puțin o vizită.

marți, 11 decembrie 2012

Ai vazut Bucurestiul prin ochii mei?

La finele lunii trecute, simpatica ieșeancă Ioana Budeanu mi-a făcut o propunere irezistibilă: ce-aș zice să realizez un Top 10 al Bucureștiului? Am acceptat pe dată, deși Capitala nu e chiar orașul meu preferat, dar am avertizat-o că nu va fi un clasament clasic. Palatul Parlamentului sau Centrul Vechi nu-și vor găsi loc printre recomandările mele. Cu atât mai bine, mi-a zis Ioana, stabilită și ea de câțiva ani în metropola din Câmpia Vlăsiei.

Așadar, acum o săptămână, mi-am pus semnătura pe guest-post-ul "Top 10 Bucureștiul meu", a cărui primă parte te invit s-o răsfoiești mai jos:

luni, 10 decembrie 2012

Cand Mos Nicolae impartea daruri, Centrul Vechi al Bucurestiului sclipea in noapte...

strada stravopoleos centrul istoric bucuresti
Picură încetișor, dar cu perseverență, peste acoperișurile bătrâne, iar lespezile de pe străzile micuțe strălucesc cu voinicie... Trecătorii sunt rari și se grăbesc spre cămine călduroase, unde ploaia enervantă nu-i poate atinge... Bisericile rezistă cu stoicism, bastioane ale credinței într-un zori mai vesel... O motocicletă se adăpostește, chipurile, sub un fascicul de lumină roz, dar tot ce reușește este să-și îndulcească agonia sub auspiciile desfrâului...

Și o fată cu șalul-n vânt, care nu se grăbește deloc să ajungă acasă, se proptește de-un zid murdar și scoate repede, din geantă, aparatul de fotografiat. Ploaia trimite săgeți spre mâinile sale înghețate și spre obiectivul sensibil al camerei foto, dar peisajul e deja capturat și înmagazinat pe cardul de memorie. Aparatul se strecoară, dibaci, în căptușeala moale a genții și fata se desprinde de zid, continuându-și hoinăreala pe străduțele din Centrul Vechi al Capitalei României... 

Fata eram eu, undeva după ora 22, în seara de 5 decembrie 2012. Atunci mi s-a reconfirmat că Bucureștiului îi stă cel mai bine pe întuneric, când toate imperfecțiunile îi sunt acoperite de un strat gros de fond de ten. Așa l-am surprins eu, de fapt camera mea foto digitală, în a cincea zi din ultima lună din an...

vineri, 7 decembrie 2012

Bucurestiul straluceste! La propriu!

Sărbătorile vin, sărbătorile vin...

Se putea auzi deja miercuri seara, pe 5 decembrie, prin centrul Capitalei. La Târgul de Crăciun amplasat deasupra parcării moderne de la Universitate, tronează, până pe 3 ianuarie 2013, un brad de 17 metri, accesorizat cu 2500 de beculețe și 600 decorațiuni, care se înlănțuiesc într-un dans al culorii până-n vârf, unde doi îngeri vestesc nașterea Mântuitorului și îi cheamă pe bucureșteni la sărbătoare. O feerie!

detaliu brad universitate sarbatori 2012

Calatoriile, de la hobby la business @ Cafe Klein

În Ajun de Moș Niculae, pe strada Smârdan, la numărul 11, în Centrul Vechi al Bucureștiului, în miresme îmbietoare de ciocolată caldă, espresso sau bere, înconjurați de beteală pufoasă și globulețe strălucitoare, aproximativ 30 de bloggeri de turism s-au adunat la întâlnirea organizată de Turism Market.

La Cafe Klein, atmosfera era deja de sărbătoare, numa' bună pentru poveștile savuroase pe care urma să le depene Doru Panaitescu, dar și propice pentru asimilarea unor informații prețioase prezentate de Andrada Crânguș și Mădălin Măncilă.

Recomand acest articol celor care vor să descopere un nou loc fain de ieșit în Capitală, bloggerilor (de travel și nu numai) care mă citesc și celor care-s curioși să tragă cu ochiul la ce se întâmplă și se discută la o întâlnire a pasionaților de călătorii. 

miercuri, 5 decembrie 2012

Manastirea Polovragi, leacul impotriva freamatului oraselor

usa manastirea polovragi
În nordul Olteniei, la umbra Cheilor Oltețului și sub binecuvântarea unui soare blând de octombrie, măicuțele de la Mănăstirea Polovragi deretică liniștite prin curtea bătrână, exact ca în fiecare zi. Întruchipările purității nu bănuiesc că, peste câteva minute, universul lor va fi întors pe dos. Un autocar plin de aproximativ 40 de agenți de turism, jurnaliști și un mic blogger (adică eu:D) tocmai a virat dreapta, dinspre DN 67, și mușcă asfaltul de pe DJ 655 până-ndreptul lăcașului de cult. Călugărițele mai au răgaz doar câteva minute, fie să se refugieze în chiliile care se ascund în spatele balcoanelor înflorate, fie să se transforme în ghizi pentru laicii din autobuz.

Când am ajuns noi, participanții din infotripul "Să redescoperim România", doar o măicuță s-a ivit, privind cu interes de sub basmaua de un negru imaculat, dacă mi se permite oximoronul. Glasul ei cristalin s-a ridicat deasupra noastră, învălunindu-ne pe fiecare, cu căldură, și transpunându-ne, pentru prea puțin timp, în lumea din spatele zidurilor mănăstirii.

Ziua Portilor Deschise la Guvernul Romaniei

guvernul romaniei 1 decembrie 2012Pe 1 Decembrie 2012, bucureștenii au avut de ales între 3 mari distracții. De ales sau de savurat toate, că timp era berechet, numai vremea nu ținea cu noi. Parada militară, Arcul de Triumf și Guvernul României. Cum la paradă mai fusesem de două ori destul de recent și pe simbolul Micului Paris urcasem deja anul trecut, mai puteam să-mi făuresc noi amintiri la Guvernul României, unde se organiza Ziua Porților Deschise.

Nu mai intrasem niciodată în Palatul Victoria și, totuși, nu m-a atras ideea de a-l descoperi. Nu-mi prea plac instituțiile, în general, deși unele sunt adevărate opere de artă. Guvernul arată destul de hidos din exterior, așa că nu mă așteptam ca interiorul să fie prea diferit. Mama mea, însă, era extaziată de oportunitatea care i s-a ivit și s-a numărat printre miile de vizitatori dornici să vadă unde șade Victor Ponta la ședințe. Dacă ești și tu curios/oasă să vezi cum arată Guvernul în interior, hai la bord în rândurile următoare!

sâmbătă, 1 decembrie 2012

10 destinatii din Romania care m-au impresionat, unele pana la lacrimi

La mulți ani, dragi călători români!

Cred că nu mai trebuie să spun, căci îmi tot bat gura de doi ani încoace, dar repet (pentru a nu știu câta oară) că... IUBESC ROMÂNIA! Și nu sunt îndrăgostită de această țară "oarecare" din Europa de Est doar de ziua sa națională, când orașele sunt decorate festiv și miroase a flori proaspete și a curățenie, pe toate străzile principale. O iubesc mereu, căci în fiecare călătorie reușește să mă surprindă. Chiar și atunci când îmi vine s-o strâng de gât și să fug peste mări și țări, pentru că îi sunt recunoscătoare că m-a crescut și mi-a oferit o nouă amintire pe cinste.

Drept mulțumire pentru toate clipele frumoase pe care mi le-ai dăruit, astăzi, de ziua ta, vreau să-ți fac reclamă și te invit să pornești într-o călătorie prin... tine, draga mea Românie. Alături de prietenii mei cititori, promit că o să te simți bine și poate o să fii și tu mirată de cât frumoasă ești, de fapt. 

În inedita noastră călătorie ne vom opri în doar 10 locuri, cele care au însemnat ceva mai mult pentru mine decât un punct pe o hartă, cele la care m-aș întoarce oricând, cele unde mi-au dat lacrimile atunci când am reușit să ajung. Bineînțeles, mi-a fost extrem de greu să aleg atât de puține destinații, pentru că tu, România, nu duci lipsă de locuri faine, și mai faine, foarte faine. A trebuit să fiu extrem de subiectivă și tot n-am putut face un Top 10. Așadar, vom poposi în locurile mele preferate din țară, în ordinea în care am trece dacă am porni într-un circuit, cu plecarea și sosirea în București.

Haideți la drum!

joi, 29 noiembrie 2012

Monumentul CEPEI, unic in lume!

Nu am călătorit în toate țările din lumea asta ca să confirm că nu mai există în altă parte așa ceva, dar parcă numai românii ar fi capabili de o asemenea trăsnaie! De fapt, e un lucru cât se poate de serios. Ceapa de Pericei este vestită în Ardeal, fiind, pare-se, cea mai bună din România! Eu n-am apucat s-o "testez", dar am încredere în judecata nașului meu, Nelu, care este consumator fidel și, uneori, străbate cei 40 de km între Jibou și Pericei, doar pentru a-și îmbogăți cămara cu prețioasa pradă. 

Așadar, dacă avem o așa mândrie în țară, de ce să n-o celebrăm ca atare?

Iată Monumentul Cepei!

monumentul cepei

marți, 27 noiembrie 2012

Si natura are VIPs: Parcul Natural Comana

Scriu aceste rânduri de pe o bancă din Parcul Lumea Copiilor. Un soare timid îmi trece prin păr și frunze palide își dau duhul, peste tot în jurul meu. Se simte că iarna mă așteaptă la colț, dar în loc să mă gândesc la zăpada pufoasă sau la brazii de Crăciun, gândul îmi zboară spre 8 septembrie 2012, când am redescoperit Parcul Natural Comana. Sigur nu e coincidență că tocmai la acest episod din cufărul cu amintiri mă gândesc,  deoarece recunosc că aș avea nevoie de o pătură, măcar să mă amăgesc că mi-e la fel de cald ca acum mai bine de 2 luni.

pod parcul natural comana

luni, 26 noiembrie 2012

BREAKING NEWS: S-a format un nou lac vulcanic!

După ce m-am delectat cu spectacolul zeităților selenare ieșite la pozat, așa cum am povestit în articolul anterior, m-am grăbit spre celelalte Pâcle, sperând ca soarelui să-i fie milă de mine și să mai aștepte câteva minute până să se ducă la culcare. Soarele a fost, într-adevăr, amabil, dar și Vulcanii Noroioși de la Pâclele mari au fost cele mai primitoare gazde, întâmpinându-mă cu o surpriză de proporții, care i-ar putea "fura" mulți turiști celebrului lac Sfânta Ana.

vulcanii noroiosi paclele mari

duminică, 25 noiembrie 2012

Inger si demon, la Vulcanii Noroiosi

În aceeași zi în care am poposit la Mănăstirea Snagov (duminică, 18 noiembrie), am ajuns și la Vulcanii Noroioși. Nu era pentru prima dată când aterizam pe "Lună", dar era, totuși, o premieră. Niciodată nu mai prinsesem apusul în acest peisaj selenar și eram sigură că o să mă impresioneze. În plus, toamna avea să accentueze tonurile roșietice specifice asfințitului, așa că de-abia așteptam să mă "îmbăt" cu atâta culoare!

vulcanii noroiosi paclele mici

vineri, 23 noiembrie 2012

Manastirea Snagov: Alcatraz de Romania

În imediata apropiere a Bucureștiului, în mijlocul unui lac pitoresc, se afla, acum câteva secole, un lăcaș al supliciului. Aici erau închiși boierii, dar și pașoptiștii. Evadarea nu era în mintea nimănui, căci asemeni faimosului Alcatraz, amplasamentul închisorii o făcea, practic, impenetrabilă. Azi, acel loc îl mai ține prizonier doar pe cel mai faimos personaj istoric al României: Vlad Țepeș (pentru străini, Dracula). Asta e varianta oficială, care aduce încasări astronomice administratorilor lăcașului, azi o mănăstire cochetă, care se ia la întrecere în frumusețe cu lacul care o înconjoară. Pentru că adăpostește cel mai mare ansamblu mural care se mai păstrează într-o biserică din România (fresce din secolul XV), eu cred că a câștigat concursul în detrimentul Lacului Snagov.

turle manastirea snagov

miercuri, 21 noiembrie 2012

Toamna se vede mai bine in IOR

toamna parc cuza bucuresti
Toamna se numără bobocii, dar și tablourile naturale pictate în culori suave. Bucureștiul nu se poate compara cu orășelele medievale în privința peisajelor romantice, creionate de anotimpul vișiniu, dar nici nu mă face de rușine:P: are așii săi din mânecă - parcurile.

În Chinta Royală, pe lângă Cișmigiu, Herăstrău, Carol și Titanii, trebuie să includ și Parcul Alexandru Ioan Cuza. Este fratele mai mic al Herăstrăului, fiind al doilea parc ca suprafață din Capitală (cu tot cu lac - 85 ha). Și, după părerea mea, toamna nu și-ar fi putut găsi un loc mai bun unde să se pună în evidență. Fosta denumire a parcului este IOR - Întreprinderea Optică Română -, așa că, cine nu-și dă seama cât de fain este anotimpul ăsta, nu trebuie să-și pună ochelari. Trebuie doar să vină în parcul din sectorul 3 și se va convinge!

toamna parc cuza bucuresti

marți, 20 noiembrie 2012

Noi iubim Baile Herculane! (guest-post)

Ilie Rădoi este un român norocos. S-a născut în cea mai frumoasă stațiune din România (cândva, chiar din Europa) și, după o escală de 7 ani în cel mai frumos oraș din țară, s-a întors pe meleagurile lui Hercules, pentru a le readuce strălucirea de altădată și turiștii care le-au uitat. De 3 luni, lucrează la Primăria din Băile Herculane și promovarea turistică a urbei este noul său crez. Un prim pas spre îndeplinirea nobilului său țel a fost deja realizat, acum două săptămâni, când a organizat workshop-ul de fotografie "Țara lui Hercules".



Timp de 3 zile, de vineri până duminică, 12 bănățeni pasionați de natură, cultură, dar mai ales de puteri herculeene, au explorat, în lung și-n lat, patria guvernată de cel mai cunoscut erou grec și scăldată de apele preafrumoasei Cerna. 2000 de fotografii au "răpit" momente de mare splendoare din ținutul așa de depărtat de București, dar numai 20-30 vor fi mândrele ambasadoare ale ștrașnicului Hercules, în cadrul expozițiilor vernisate la Timișoara, Craiova și, evident, Băile Herculane.

Dau cuvântul românului nostru norocos, căci eu am vorbit destul. Recunosc, nu mă pot abține când vine vorba de stațiunea mea preferată. Sunt îndrăgostită lulea și, probabil, o iubesc la fel de mult ca Ilie. Dar ne spune el mai bine cât de mult apreciază Herculanele:

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

DE NERATAT: Pestera cu Cristale din Mina Farcu

Știu că o să par sărită de pe fix, dar trebuie s-o spun. Nu mă pot abține! Noi, românii, suntem tare norocoși. Nu trebuie să plecăm din țară ca să vedem locuri faine, pentru care străinii ar da bani buni ca să reușească să le viziteze. Suntem însă inconștienți de potențialul acelor locuri și uneori îmi vine să mă bat pe mine că nu le promovăm așa cum ar merita. 

Nu de alta, dar azi îți prezint o peșteră unică în Europa de care sunt aproape sigură că n-ai auzit. Ca să nu mai zic că, în lume, nu mai există decât UNA SINGURĂ amenajată turistic, tocmai în Africa de Sud. 

Și noi tot cu Peștera Urșilor sau Muierii ne lăudăm?

pestera cu cristale

miercuri, 14 noiembrie 2012

Romania va fi mai frumoasa pe 1 Decembrie!

Până azi, mi se părea că uneori exagerez când încerc să văd în țara noastră mai mult lucrurile bune, cele care ar trebui să ne definească și să ne facă mândri de propria naționalitate. Dar astăzi am descoperit că există români și mai optimiști, și mai visători, și mai iubitori de țară decât mine. Sunt zeci de copii, cu vârste între 6 și 14 ani, elevi ai școlilor noastre, care au văzut în România gimnaste de calibru mondial, opere de artă vestite în toată lumea și meșteșuguri de care mulți, pe nedrept, am uitat.

luni, 12 noiembrie 2012

Parcul Titanii: La pas cu Eminescu

În sectorul 3, "îmbrățișat" de străzile Burdujeni, Prisaca Dornei și Bulevardul Nicolae Grigorescu, trăiește un parc mititel, de cartier. Prichindelul are, însă, marea onoare de a fi gazdă, în fiecare zi, câtorva mari personalități, de la Eminescu la Caragiale sau de la Blaga la Ion Minulescu. 

Și deși locuiește într-o capitală europeană, el nu se află pe lista obiectivelor "de vizitat" din București, fiind eclipsat de frații săi mai mari: Herăstrăul sau Cișmigiul. Nici în cartier nu e prea faimos, căci în imediata apropiere se găsește un parc imens și, se știe, românului îi plac lucrurile mari. Cât mai mari.

Și totuși, eu sunt invidioasă că nu e vecinul meu.

toamna parc titanii

vineri, 9 noiembrie 2012

I ♥ Parcul din Baile Felix!

alee lacul cu nuferi baile felix seara
Dacă m-ar fi chemat Gabriela sau Mihaela, ieri m-aș fi urcat în primul tren cu destinația Băile Felix.

Din fericire pentru bugetul meu mereu neîndestulător, mă numesc doar Anda, așa că ieri am rămas în București. Dar aș fi optat pentru sărbătorirea onomasticii tocmai la vreo 600 km distanță de Capitală, pentru că acolo sălășluiește o preafrumoasă biserică din lemn care poartă hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril.

Și, câțiva pași mai departe, m-ar fi așteptat un imens buchet de lotuși roz, așa cum am mai văzut în Parcul Circului.

Ah, ce mi-ar mai fi plăcut!

miercuri, 7 noiembrie 2012

Baile Govora, in stand-by

centru baile govora
Din păcate, așa cum spuneam și pe 17 octombrie, despre Băile Govora nu pot spune prea multe. 

Mai vizitasem stațiunea o singură dată, când nici n-am poposit bine că am și plecat mai departe, și tot ce-mi mai aduceam aminte erau câteva clădiri frumoase, care cu un pic de zvâc de vopsea și un cui nou prins la subțioare, ar fi redevenit bijuterii arhitecturale. 

Am revenit în infotripul balnear "Să redescoperim România" și în loc să mă bucur la maximum de a doua stațiune din Europa pentru probleme respiratorii, am găsit-o în plin proces de renovare. Pe de o parte, este foarte bine - în curând, mă voi putea întoarce și sigur va urma o poveste frumoasă de spus mai departe -, dar pe de altă parte, mi-a fost ciudă - eram acolo și nu puteam să mă bucur de tot ce avea de oferit. Și, totuși, ceva-ceva tot am văzut:D

Cel mai bogat sat din Ardeal are una dintre cele mai frumoase biserici

biserica ditrau 2007
Județul Harghita este mândrul posesor al unei localități cu care țara noastră ar trebui să se mândrească. Nu știu prea multe așezări din România care să fii dat numele unui minereu foarte rar în lume și care, pe deasupra, să adăpostească două bijuterii de lăcașuri de cult, una dintre ele fascinându-mă din 2007 încoace, de când am zărit-o prima dată.

Vorbesc despre DITRĂU (Ditro, în maghiară), o comună situată la 13 km de Gheorgheni (prin care treci ca să ajungi la Lacu Roșu și Cheile Bicazului) și la 23 km de Toplița, fiind străbătută de DN 12, un drum în stare foarte bună la data la care l-am străbătut ultima oară, pe 19 august 2012, în cea de-a doua zi din vacanța de 9 zile.

Prima dată, am fost în Ditrău acum 5 ani, pe 10 aprilie. Vremea era cam posomorâtă și nu mi-am dat seama atunci că ea a fost aliata Bisericii Romano-Catolice mari (există și una mai mică și mai veche) ca să mă impresioneze într-atât de tare încât să n-o uit nici în 2012. Sau poate nu a fost vremea de vină, ci Biserica PreaSfântă Inimă a lui Iisus chiar este prea frumoasă, așa că nu am avut încotro și a fost musai s-o iubesc! 

luni, 5 noiembrie 2012

Cum sa fii la bord, la propriu!

Astăzi îți propun să urci la bord. "Cum? Nu mă îmbarcam deja de fiecare dată când accesam acest blog?", m-ai putea întreba. "Ba da", ți-aș răspunde, "dar azi vom fi, la propriu, la bord. Într-un avion, fără să părăsim pământul românesc!". Stewardesa va fi la datorie, vremea va fi mereu bună, așa că turbulențe nu ne vor deranja niciodată, iar meniul va fi pentru toate buzunarele. Toți pasagerii, fără excepție, se vor simți ca la business class și toți vor avea cel mai bun loc din avion. Pare imposibil? Ei bine, în România, totul e posibil!

Hai la bord în Buziaș!

avion buzias

duminică, 4 noiembrie 2012

Piatra Singuratica: Recompensa unui drum chinuitor

În vacanța de 9 zile pe care am petrecut-o prin România (unde altundeva?:D), nu ne-am putut abține să nu urcăm pe un munte. Oricare, cât de mic, dar frumos să fie (nu că ar fi vreun munte care să nu ne placă:P)! Și cum demult visam la un loc extrem de frumos de care aflasem întâmplător și știind că până la el urcarea ține cam o oră, 1h și 30', ne-am zis că pe 19 august 2012 e ocazia perfectă să ajungem acolo.

Cum se întâmplă de obicei, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de pe munte. Traseul a fost mult mai greu decât ne așteptam, căldura a fost mult mai greu de suportat decât anticipasem, dar și peisajul a fost mult, mult mai frumos ca-n poze.

Înainte de a porni la povestit, îți arăt doar o poză. Dacă ți se pare îndeajuns de fain locul, citește mai departe.  Dacă nu... ei bine, nu cred că există cineva căruia să nu-i placă PIATRA SINGURATICĂ!

cabana piatra singuratica hasmasul mare

joi, 1 noiembrie 2012

La pas prin hotelurile din Baile Olanesti

Din 1760, când pe moșia lui Toma Olănescu s-au descoperit "Izvoarele de aur", multă apă terapeutică a curs și mulți s-au tratat de boli digestive, renal-urinare, de ficat, metabolice, dermatologice, alergice, endocrine sau ale căilor biliare.

La Băile Olănești, sănătatea este prioritară și asta se vede de la sistemul modern de intrare în incintele amenajate pentru buna servire a izvoarelor până la hotelurile decente și, pe alocuri, chiar peste medie.

Dacă îți surâde ideea unei vacanțe liniștite, la poalele Munților Căpățânii, nu te pot lăsa să pleci nepregătit/ă - poți știi chiar de azi unde te vei caza mâine. Accesul în stațiunea vâlceană este permis și celor sănătoși, care iubesc natura și vor să descopere un colț de Românie mai puțin frecventat. 

luni, 29 octombrie 2012

Bu-hu-hu! Halloween made in Romania

Cea mai "mortală" sărbătoare din an e celebrată, de ceva vreme, și pe meleaguri autohtone, ceea ce nu mă miră chiar deloc, având în vedere că suntem strămoșii lui Dracula. De fapt, Halloween-ul ne vine ca o mănușă. Cu vârcolacii ne luptăm demult, cimitirile ne sunt, pentru mulți, vecine de bloc și de la Twilight încoace, tuturor ne plac vampirii. Și tot noi facem haz de moarte! De aceea, nu e deloc întâmplător că nu ducem lipsă de locuri numa' bune de speriat sufletele inocente. Muhahaha!!! Unele sunt chiar obiective turistice, altele ar putea fi, dar toate sunt perfecte pentru o noapte de groază marca Halloween.

Anca de la 1001 Călătorii s-a gândit deja la câteva locuri care-ți dau fiori pe șira spinării, dar care, în același timp, te impresionează prin frumusețe: conacul de la Florești, castelul Bran, cimitirul Bellu, fabrici abandonate, Gara Progresul, Mănăstirea Chiajna. Eu vin cu alte 4 ponturi unde poți să te sperii... de bunăvoie, la noi în țară. 

sâmbătă, 27 octombrie 2012

Al doilea cel mai frumos parc din Romania

Buziașul, pentru mulți români, e doar un oraș banal din cel mai extins județ al țării. Pentru austrieci, însă, era un colț de rai, de unde nu s-ar mai fi dat duși. Ei au transformat un parc obișnuit într-o grădină de vis de care, ce să vezi?, m-am îndrăgostit lulea! Putem presupune că eu sunt mai impresionabilă din fire și, prin urmare, parcul a avut o misiune ușoară în cazul meu. Dar eu sunt sigură că nimeni nu poate rezista unui parc unic în Europa!

parc buzias

joi, 25 octombrie 2012

Lectie de viata la Sinagoga Neologa din Brasov

La poalele Tâmpei, într-un cotlon dintre două clădiri înalte, se ascunde o comoară pe care nici crunții naziști n-au reușit să pună mâna. Luni dimineața, pe 22 octombrie 2012, eu am avut onoarea s-o descopăr, mai splendidă ca niciodată. M-a impresionat aproape până la lacrimi și sunt foarte bucuroasă că am avut ocazia să o cunosc. Numai eu și doamna de la secretariat, în mijlocul unui lăcaș de cult foarte primitor, strălucind a puritate și a speranță... Sinagoga Neologă din Brașov a devenit unul din locurile mele preferate din România!

interior sinagoga neologa brasov

miercuri, 24 octombrie 2012

Probably, the best city in the world! (guest-post)

Brașov, firește :) 

Pentru că este orașul meu preferat și, când vreau să-mi reîncarc bateriile, este singurul loc în care fac asta. 

Pentru că îmi place în mod special să-l vizitez vara, într-o sâmbătă sau duminică, cu cer senin și soare, când cartierele vechi dorm și e liniște pe străzi. Îmi plac și zilele în care e târg și forfota politicoasă a oamenilor.

piata sfatului brasov

marți, 23 octombrie 2012

SRR: Ziua 6 si 7 - Sangeorgiu de Mures, Brasov, Predeal

Penultima zi din infotripul balnear "Să redescoperim România" a fost și cea mai lungă. Aproximativ 9 ore ne-a luat ca să ajungem din Băile Felix la Brașov, dar peisajele frumoase de pe drum ne-au ținut companie și timpul a trecut destul de repede. Totuși, oricât de faine au fost locurile prin care am trecut, suntem oameni și de o pauză aveam nevoie, așa că am poposit, la prânz, în Sângeorgiu de Mureș, la Apollo Wellness Club & Spa.

sâmbătă, 20 octombrie 2012

SRR: Ziua 5 - Baile Felix si Oradea

Azi au fost 26 de grade în Băile Felix, deși ultima dată când am verificat era 20 octombrie. A fost o zi plină, în care am vizitat 6 hoteluri și 2 ștranduri, ca spre după-amiază să urcăm la bordul unui city-tour prin Oradea. Căldura nu se diminuase defel, dar orașul străbătut de Crișul Repede este pitoresc și când îl bate soarele-n cap, și când mai toate clădirile istorice sunt în renovare, și când participanții la infotripul balnear "Să redescoperim România" sunt extenuați de atâtea frumuseți. Da, turismul e frumos și cine n-ar vrea să se tot plimbe și să descopere chestii faine, dar suntem și noi oameni... Eh, suntem azi obosiți, dar mâine vom fi bucuroși că am mai văzut o stațiune în plină dezvoltare și un oraș numa' bun de lăsat la graniță - face o impresie plăcută străinului de-abia intrat pe pământ românesc.

SRR: Ziua 4 - Buziaș și Băile Felix

A venit și vinerea, care m-a prins tot în Buziaș, la hotelul de 3 stele “Parc”. Aici am descoperit o mofetă (le mai știi pe alea din Băile Balvanyos, nu?) "ținută în frâu", adică nivelul de CO2 este ajustabil. Că de ținut altceva în frâu, cam greu, căci mofetele sunt recunoscute ca viagre” naturale:D.


mofeta hotel parc buzias

vineri, 19 octombrie 2012

SRR: Ziua 3 - Baile Herculane si Buzias

Joi, 18 octombrie, am pornit în explorarea Băilor Herculane și, pe după-amiază, am ajuns în Buziaș. 

Ieri m-am reîndrăgostit de orașul lui Hercule. Cu asemenea panorame de la hotelurile Roman și Afrodita, nu are cum să nu-ți placă stațiunea care era odată considerată a fi cea mai frumoasă din Europa!

panorama etaj 10 hotel roman


panorama hotel afrodita baile herculane


Iar în orășelul de la 40 km distanță de Timișoara, m-am reîntâlnit cu una dintre cele mai frumoase terase din România. De data asta, am fost la bord, la propriu!

miercuri, 17 octombrie 2012

SRR: Ziua 2 - Baile Govora, Polovragi, Targu Jiu, Tismana

Salutări din stațiunea mea preferată - Băile Herculane -, unde imi petrec cea de-a doua noapte din infotripul balnear "Să redescoperim România".

Ziua de miercuri, 17 octombrie, m-a purtat prin Băile Govora, pe urmele lui Brâncuși în Târgu Jiu, dar și la Mănăstirile Polovragi și Tismana. Printre altele, am văzut unde a dormit Nicolas Cage, atunci când a venit în România ca să filmeze pentru "Ghost Rider 2" - în apartamentul 103, de la "Casa Danielescu". Odaia era ocupată, azi, așa că îți pot arăta doar... ușa.

usa ap 103 nicolas cage casa danielescu


Cum arată în interior, așa cum am văzut în alte camere, în curând.

Dar până atunci, încă două surprize:

marți, 16 octombrie 2012

SRR: Ziua 1 – Baile Olanesti

Prima zi din infotripul balnear “Să redescoperim România” s-a “consumat”, cu precădere, în Băile Olănești, o stațiune pe care am lăsat-o cufundată în zăpadă și am regăsit-o colorată în toamnă.

canal toamna baile olanesti
Complexurile hoteliere “Maria”, “Parâng”, “Central”, “Alice”, “Bitu” și Presidentși-au deschis porțile pentru câteva zeci de agenți de turism, pentru o mână de oameni de presă și o… bloggeriță, aka eu:D

Olăneștii aveau ceva succes la turiști, marțea, pe 16 octombrie 2012. Cei mai mulți erau, după cum îți închipui deja, pensionari, dar străzile orașului erau bătute și de familii tinere, cu copii. Eu sunt de părere că e loc și pentru alte categorii de turiști. Tineri, bătrâni sau adulți în floarea vârstei; toți pot fi fermecați de dumbravele minunate care înconjoară stațiunea și de izvoarele tămăduitoare care sunt bune și ca tratament, dar și preventiv. Suveniruri sunt pentru toată lumea, magazine – destule, o farmacie e chiar în centru și o apă plată la un magazin lângă hotelul “President” are obișnuitul preț de 2 lei.

Iar pentru iubitorii de animale, nu există un loc mai bun pentru vacanță. Pisici-actori și căței simpatici de-abia așteaptă să-i bagi în seamă.

caine baile olanesti

luni, 15 octombrie 2012

Zoo Resita: Strigatul de ajutor din Banat

Mi-am dorit foarte mult să ajung aici, dar când în sfârșit am aterizat într-o pădurice din capitala Caraș-Severinului, am fost ÎNGROZITĂ! Nu mi-a venit să cred că acea grădină zoologică încă mai funcționează! Cuștile extrem de mărunte, unde jivinele sigur au tendințe de sinucidere, mi s-au părut greu de suportat. Condamnații la o viață mizerabilă se învârteau disperați, răsuflând din greu, în câțiva metri pătrați. 

Cea mai mică grădină zoologică din România* se poate vizita în maxim 30 de minute. Nu ar fi fost ăsta un mare dezavantaj, dacă acele minute ar fi fost plăcute, nu un real chin. Cum ai putea rămâne indiferent când privești cutremurătorii ochi de mai jos? 

urs zoo resita

duminică, 14 octombrie 2012

Cand dragostea poarta paslari si te face sa razi cu lacrimi

cand-dragostea-poarta-paslari afis
Pentru un turist împătimit, călătoria nu ține cont de formele standard, iar imaginația este cel mai ieftin mijloc de transport.

Sâmbătă seară, pentru o pereche de ore, 2012 a devenit o amintire din viitor. Ne-am teleportat în mijlocul unei intrigi delicioase de prin 1600 și ceva, însiropată cu iubiri imposibile, asezonată cu replici savuroase și servită, din abundență, cu umor inteligent.

Premierea commediei dell'arte "Când dragostea poartă pâslari" a umplut până la refuz Sala Mare a Teatrului Masca, din București.

Să navighezi din Capitală până-n Veneția, într-o clipită, e mare lucru! Așa s-a născut o nouă poveste frumoasă despre România și actorii săi, o călătorie pe un meleag al pasiunilor, devorat de pe locurile 12 și 13, din rândul BC1.

Să se ridice cortina!

sâmbătă, 13 octombrie 2012

Romania necunoscuta: Pe malul Lacului Tasaul

Țara noastră e plină de locuri pe unde parcă nu a trecut niciodată picior de om, dar când vine vorba de Dobrogea, parcă ele se aglomerează. Asta e impresia mea, stârnită de nesfârșitele tărâmuri aride, unde nu prea ai ce căuta. Marea te cheamă... Briza este viața, restul inspiră doar moarte...

Un asemenea loc am descoperit pe 28 iulie, anul acesta, când "inteligentul" nostru gps s-a gândit că, de la Năvodari la Mihail Kogălniceanu, ajungem mai bine pe o scurtătură. A uitat să ne precizeze pustietatea în care o să ne avântăm, starea drumului (pardon, ăla nu e drum!) și condițiile meteo, care conlucrau să ne determine să ne dăm și pielea jos de pe noi!


vineri, 12 octombrie 2012

Asa se spune "Bun Venit" in Apuseni!

vadu motilor port popular apuseni
În deja cunoscutele noastre hoinăreli prin țară, pauzele erau scurte, uneori plăcute (Cătrușa, Daneș, Motru), alteori nu (Turia), dar mai bine ca-n a cincea seară din vacanța de 9 zile nu ne-am simțit nicăieri! Am avut parte de cea mai frumoasă primire din partea gazdelor unei pensiuni și, pe această cale, vrem să le mulțumim, încă o dată, pentru ospitalitate și să-i felicităm pentru ingenioasa, și totodată, simpla metodă de promovare.

Proprietarii pensiunii "Casa Ursului", din Vadu Moților, s-au prins cum funcționează publicitatea în zilele noastre. Ce atâta internet (nu au pagină web, apropo), fluturași, reclame? Lumea s-a săturat și pe 90% dintre ele nici nu le bagă în seamă. Bani aruncați pe fereastră. Corect! În plus, zona lor este împânzită de hoteluri, pensiuni, case de vacanță. Cum îl determini pe turist să vină tocmai la tine și, mai important, să REVINĂ?

Soluția?

Diferențiere prin ceva unic, care să genereze word-of-mouth și, dacă se nimerește, care să impresioneze un blogger într-atât de tare încât să spună mai departe și cititorilor săi. Le-a ieșit! Cum? Apăi, dragi cititori, poveștii îi șade bine să fie spusă pe îndelete, așa, ca-n Ardeal. Adicătelea, găsiți-vă un locșor comod, că mintenaș bădița începe să depene amintiri...

joi, 11 octombrie 2012

Eu fac cat 5 aparate de aer conditionat. Ghici cine sunt!

În recenta mea plimbare prin Herăstrău, am avut plăcerea să descopăr o frumoasă campanie pentru promovarea unui ong. Se făcea că, agățate pe câțiva copaci, erau câteva cartoane care "strigau" mesaje inteligente. Atât de inspirată era comunicarea încât cuvintele ți se prindeau de memorie și nu mai voiau să plece de acolo. Practic, cartoanele reprezentau vocea copacilor din cel mai mare parc din București și, în sfârșit, glasul lor se făcea auzit!

miercuri, 10 octombrie 2012

Cheile Cheitei: Cand Ciucasul e prea dificil

Iubim muntele. Asta știi deja. Dar, uneori, nu avem timp pentru o tură decentă sau lenea e prea mare, deși avem poftă să batem o cărare montană. Alteori, așa cum s-a întâmplat pe 1 Martie 2009, ne întoarcem spre casă de undeva din țara noastră dragă și nu știm ce să facem ca să întârziem cât mai mult sosirea în București. În asemenea cazuri, ne vin cele mai năstrușnice idei. O dată, ne-am oprit în Pitești și am mers la cinematograf. Dar în ziua care face subiectul acestei povești, era încă iarnă și eram departe de capitala Argeșului. 

prin cheile cheitei iarna
Ajunseserăm în Cheia (jud. Prahova), era friiigggg și deși Ciucașul ne făcea cu ochiul (Doamne, cât iubesc muntele ăsta!), acoperit din cap până-n picioare de o mantie atrăgătoare de zăpadă*, nu aveam nici timpul (cazul din primul rând), nici echipamentul necesar să-i facem o vizită. Dar nu voiam să ajungem prea repede acasă! Ce-i de făcut? Da, o tură-două pe săniuș sau o masă caldă într-un restaurant sună foarte bine, dar mai aveam ce povesti acum? Ei bine, noi am văzut o hartă și un indicator spre ceva ce nu văzuserăm niciodată, dar părea așaaa de interesant... Și aventura dura doar 1 oră, maxim 1 oră și jumătate! 

Așadar, iată-ne porniți într-o nouă aventură, prin... CHEILE CHEIȚEI!

marți, 9 octombrie 2012

City break in Brasov. MUST DO!

Orașul de sub Tâmpa. Medieval, urși, munte, frig. 280.000 locuitori. Orașul de care au auzit toți românii. Dar oare câți dintre ei l-au și vizitat?

brasov piata sfatului vedere spre tampaPentru că suntem în epoca vitezei, nu mai avem timp prea mult pentru călătorii. Uneori, o zi sau un week-end este tot răgazul pe care-l alocăm turismului. Iar pentru că timpul este atât de scurt, trebuie să profităm la maximum de el și să vizităm tot ce avem mai frumos, chiar la noi în țară. 

Atunci... ce-ai zice de un city break în Brașov, unul dintre cele mai faine orașe din România? Te asigur că sunt multe de văzut, nu doar Biserica Neagră!:D  

luni, 8 octombrie 2012

Am descoperit Gradina Edenului!

Presupun că puțini dintre voi, dragii mei cititori și călători, ați auzit de orașul Jibou, din... România. Recunosc, probabil nici eu n-aș fi știut de existența acestei localități sălăjene, dacă nașii mei de botez nu ar fi trăit acolo sau... dacă părinții mei nu s-ar fi dus vara asta la Grădina Botanică din oraș. Da, un oraș cu doar 11.000 de locuitori, cu tot cu satele aparținătoare, are Grădină Botanică! Până am apucat s-o admir, credeam că surata clujeană este cea mai frumoasă din România. Ei bine, am fost încântată să văd că mă înșelasem și că am descoperit-o pe cea mai cea, o adevărată Grădină a Edenului. 

Bun venit la cea mai frumoasă grădină botanică din România, Vasile Făti din Jibou!

cupole gradina botanica jibou

duminică, 7 octombrie 2012

Cascada Sipote: Frumusete mofturoasa

cascada sipote dn 75
Despre această cădere de apă se pot spune multe, doar când ea decide că e momentul potrivit pentru publicitate. Noi am surprins-o în vacanța de 9 zile, fără chef să fie admirată, arătându-ne doar câteva firicele de lichid și numai 10% din cât de frumoasă poate fi. Are circa 1 km lungime, pe parcursul căruia se întinde în mai multe cascade mici și două mari. Dar nu se afișează tuturor muritorilor în toată splendoarea sa, decât pe ultima porțiune, vizibilă de pe DN 75, când face cunoștință cu Arieșul, la aproximativ 2 km de comuna Sălciua, din județul Alba. 

Dacă vrei să te bucuri de toată "bunăciunea" ei, atunci ai de tras, urmând marcajul cruce roșie, care pornește din localitatea mai înainte amintită. Și după ce ai mers cale lungă, te izbește cu picurii săi reci și cristalini și-ți zici "Gata. Asta e tot ce poate!". 

Totuși, iarna parcă e și mai maiestuoasă, sculptând în gheață adevărate opere de artă. Ce ți-am zis? E frumoasă când vrea ea, de câte ori dorește și dacă n-are chef (e secetă) te cam lasă cu buza umflată.

Eh, mofturi de cascadă!

sâmbătă, 6 octombrie 2012

Curtea cu pisici

pisici paleologu 3A bucuresti
Cutreierând prin Bucureștiul ăsta mare, cu treabă sau nu, am nimerit și pe strada Paleologu, la numărul 3A, în zona Armenească, una din părțile vârstnice ale Capitalei, cu miros de vechi, case bătrâne și cu porți care, inevitabil, scârțâie. 

Aici se află o curte largă, ascunsă de o perdea de frunze grele, din care se deschid, în stânga și în dreapta, câteva uși. După cea mai îndepărtată dintre ele, se găsește un rai al cititorilor - un magazin ticsit de cărți, mai vechi sau mai proaspete, pe care degetele obosite de atâta răsfoit, de-abia așteaptă se le încerce într-o nouă lectură. Dar ca să ajungi să înhați un volum de pe rafturile aglomerate, trebuie să primești acordul stăpânilor din curte. E obligatoriu să te supui unui interogatoriu lung, care include mirosit și gudurat, musai mângâieri din partea ta, iar dacă vrei să cunoști rezultatul examinării, trebuie doar să le asculți mieunatul. 

Bun venit în curtea cu pisici!

Valea lui Stan - Via Ferrata de Romania (partea II)

Gata! Te-ai odihnit destul după prima porțiune de traseu. E timpul să pornim, din nou, la drum, că ne așteaptă cale lungă. Așa că pune-ți încălțămintea cu aderență bună, adaugă în bagaj un pic de curaj și... să înceapă AVENTURAAA!

vedere de pe scara valea lui stan

joi, 4 octombrie 2012

Bucuria de a fi... parc

parcul herastrau 2012
Dacă n-aș fi avut norocul să mă nasc ființă omenească, cred că nu m-ar fi deranjat prea tare dacă aș fi fost un... parc. Îmi închipui că aș fi dus o viață destul de bună. 

În fiecare zi, altcineva mi-ar fi făcut toaleta, măturându-mi aleile și golindu-mă de toate scamele din "păr". Aș fi fost foarte utilă, oferind umbră, o bancă pe care să-ți întinzi membrele obosite, apă de la cișmele și ți-aș fi făcut ziua mai frumoasă doar aruncându-ți sub nas straturi de flori. Și aș fi fost, cu siguranță, o vedetă. În fiecare zi, măcar cineva m-ar fi fotografiat și eu, bineînțeles, m-aș fi străduit să dau bine în poză, scoțând o creangă din cadru sau colorând mai intens frunzele din copaci. 

Iar dacă m-ar fi chemat Herăstrău și aș fi fost mai mare (în suprafață) ca Vaticanul (1,87   km²  față de doar 0,44), atunci sunt sigură că aș fi trăit pe picior mare! Da, sunt sigură!

marți, 2 octombrie 2012

Hai sa redescoperim Romania balneara!

sa redescoperim romaniaPeste fix două săptămâni, pornesc într-o nouă aventură! 

Timp de 7 zile, în perioada 16-22 octombrie, voi explora 5 stațiuni balneare, 2 orașe minunate și multe locuri frumoase. Cu toate am făcut cunoștință, pe unele le cunosc prea bine, pe altele mai puțin. Despre unele am apucat să povestesc pe blog, despre altele voi povesti altădată. Toate-mi sunt dragi și cred, cu tărie, că sunt marginalizate pe nedrept. De aceea, voi încerca (și sper să reușesc) ca, în doar o săptămână, să-ți schimb părerea despre turismul balnear din România, o nișă cu mare potențial, dar prea puțin atractivă pentru turiștii de toate vârstele.

Te invit să mă însoțești prin Băile Olănești, Băile Govora, Băile Herculane, Buziaș, Băile Felix, dar și prin Oradea și Brașov. O să fie o călătorie pe cinste, așa că pregătește-ți bagajele, pune-ți centura de siguranță și hai să pornim la drum!

Dar nu te grăbi! Înainte să dau start explorării, am pregătit, în rândurile următoare, toate informațiile pe care ar trebui să le cunoști, ca să nu fii luat/ă prin surprindere când stațiunile care adăpostesc minuni curative te vor uimi!