vineri, 29 iulie 2011

Ranca, in vecinatatea norilor si a linistei absolute

Pe 2 iulie, ne-am permis o extravaganță. Când toți românii fugeau spre malul mării, noi am ales, doar pentru o zi, răcoarea munților. Și nu ne-am săturat decât când am ajuns pe cea mai înaltă șosea din România, care străbate masivul Parâng și face legătura între Novaci și Sebeș, de fapt între Oltenia și Transilvania. Nu, nu este vorba despre mega-ultra-giga celebrul Transfăgărășan (despre care am vorbit AICI și AICI), ci despre necunoscuta, dar superba Transalpina

În această poveste vom vorbi despre "perla" Transalpinei, una dintre cele DOAR două stațiuni "disponibile" pe traseu: Rânca. Cealaltă este Obârșia Lotrului.


duminică, 24 iulie 2011

O noua fila de poveste din Timisoara

Domul romano-catolic în stil baroc, din Piața Unirii

Miercuri, pașii ni s-au îndreptat, pentru a nu știm câta oară, spre capitala Banatului, Timișoara. Cu aparatul de fotografiat sub braț și entuziasmul la cote maxime, am colindat străzile mai puțin umblate ale urbei, dar am redescoperit și frumusețile celebre din vestul României. Și povestea ar fi putut continua multe rânduri de acum înainte, dar o furtună puternică ne-a tulburat plimbarea. Nori grei și "arțăgoși" s-au adunat la "sfat" chiar deasupra orașului, exact când noi l admiram. Sincronizare perfectă! Așa că tot ce îți putem arăta acum sunt următoarele fotografii. Sperăm să fie de ajuns și să îți placă. Dacă ești mai pofticios/oasă și nu te saturi doar cu atât, atunci îți oferim încă o "porție"...gratuită, AICI - PE CARARI NESTIUTE, AICI - FEERIE NOCTURNĂ sau AICI - LOCURI, OAMENI, PERSONAJE.

sâmbătă, 23 iulie 2011

Axente Sever: biserica fortificata cu nume de revolutionar

Pe DN 14, la 36 km de Sibiu, 1 km de Copşa Mică (până acum câteva luni era cel mai poluat oraș din Europa!), 11 km de Mediaş şi 50 km de Sighişoara se află o localitate care își poartă actualul nume din 1931 când, cu ocazia comemorării a 25 de ani de la moartea lui Axente Sever, susținător al revoluției pașoptiste, comuna și-a schimbat apelativul din "Frâua" în "Axente Sever". Chiar dacă numele i-a fost schimbat, la minunea arhitecturală din centrul său nu s-a schimbat aproape nimic de la prima sa atestare documentară, din 1322.


Cum ii ceri unui tren sa-ti aducă o bere?

În cea de-a doua lună a acestui an, am povestit despre un loc din București unde te poți "plimba" cu trenul prin...oraș (vezi AICI). Din păcate, administratorii "La gară-n pub" nu au avut inspirația competitorilor de la terasa "La Trenulețe", care deși e poziționată defavorabil față de rivala mai sus menționată, este cu siguranță mai vizitată, mai iubită, mai cunoscută... Și totul datorită unei lipse aparent esențiale: inexistența chelnerilor!

Drezina Șefă ia comanda și preia cererea notei de plată

duminică, 17 iulie 2011

Bazaltul are prestanta, stil si "chef de vorba"

La finalul lunii mai, vorbeam AICI despre o comună extrem de interesantă, datorită "aglomerației" de obiective turistice care poate fi simțită într-un spațiu relativ restrâns, între dealuri care-l izolează de civilizație. Azi a venit momentul să descoperim o altă minune unică în România care a avut ghinionul să apară tocmai în Racoș, județul Brașov.


miercuri, 13 iulie 2011

Cetatea mandra de la Slimnic

Nu știm câte cetăți se pot "lăuda" că au un nume predestinat, dar fortăreața de la Slimnic este una dintre ele. În limba germană, ea se numește "Stolzenburg", adică în română s-ar traduce "cetatea mândră". Și când o vezi cum stă "trufașă" cocoțată pe un deal impozant, stăpânind întreaga vale, îți dai seama că cine s-a gândit să-i ofere acest nume a fost o persoană extrem de inspirată.


O biserica singura-singurica

După preambulul de AICI, ai ajuns în Slimnic. Dacă ești atent, vei observa o placă mare și ruginită care "zbiară" să vizitezi cetatea din deal. Dacă nu ești atent, s-ar putea să ratezi drumul care te aduce spre monumentele comunei. Nu-i bai, orice localnic poate să te îndrume spre destinația istorică...numai să îți înțeleagă graiul românesc:D Dar dacă dai de placă, virează spre spațiul larg din spatele ei (pare-se o parcare improvizată). Coboară și alege destinația. Majoritatea din puținii turiști care poposesc aici vor urma drumul care urcă pe deal și se vor "aventura" (pe propria răspundere, o să vezi de ce în postul următor) în inima cetății. Prea puțini se vor uita peste umăr, în dreapta, și vor vedea un zid scund care pare a împrejmui ceva. Dacă nu te grăbești, du-te și vezi ce e dincolo de zid. Merită!


marți, 12 iulie 2011

Slimnic, istorie ascunsa printre dealuri

Pe DN 14, între Mediaș și Sibiu, în județul omonim ultimei localități, se află o așezare săsească liniștită, ascunsă printre dealuri cu coame largi și înălțimi variabile. Din orice parte ai intra în comună, privirile ți se îndreaptă, rapid, în sus, pe unul din dealuri. Acolo e o cetate pe care nu o poți caracteriza decât ca frumoasă. În vale, la poalele ei, printre arbori plăpânzi, stă "pitită" Biserica Evanghelică cu hramul “Sfântul Bartolomeu. Ignorată, sătulă parcă de eclipsarea din partea cetății, biserica își deplânge soarta. Și totuși, realitatea e mult mai crudă. Nici cetatea nu e mai "fericită", chiar dacă numele său din germană (Stolzenburg) o închipuie drept "Cetatea mândră". În același loc, două monumente remarcabile își așteaptă vizitatorii care, din păcate, se numără pe degete. 

BINE AȚI VENIT ÎN SLIMNIC !


duminică, 10 iulie 2011

Medias, orasul cu farmec neagresiv

Dragii noștri,

Așa cum vă spuneam AICI, pașii ne-au purtat și în Mediaș. Pentru mulți, orașul nu este decât o localitate asociată cu gazul metan, prin care nu vor trece, poate, niciodată. Pentru alții, este o așezare ca oricare alta pe care o traversează, de nevoie, în drumul lor spre mult mai celebra Sighișoara. Dar pentru câțiva, printre care ne numărăm și noi, este o veche urbe săsească care te surprinde, te atrage, te hipnotizează, te farmecă...și sub vraja ei te cheamă să mai revii din nou și din nou...

Vedere din Piața Regele Ferdinand I, spre Castelul și Biserica Evanghelică "Sfânta Margareta"
cetate medias

sâmbătă, 9 iulie 2011

La Denis din Danes


După ce ne-am plimbat în Sighișoara, pe înserat, ne-am dat seama că trecuse bine de ora 22 și noi nu aveam unde să înnoptăm. Având în plan ca a doua zi să trecem prin Mediaș (ceea ce am făcut până la urmă - vezi într-un post viitor - AICI), ne-am decis să pornim pe DN 14 și, pe drum, să "tragem" la un hotel. Și moșu' Ene nu a avut mult de așteptat, pentru că fix în prima localitate, adică în Daneș, un indicator ne-a atras atenția asupra Hotelului Denis, unde am fost încântați de serviciul de cazare și masă, care aproape ne-a făcut să nu mai vrem să ne continuăm drumul și să rămânem să ne relaxăm aici, în județul Mureș.

Sursa foto: hoteldenis.com

vineri, 8 iulie 2011

Gropi si frumusete pe Transfagarasan

Despre cel mai frumos drum din lume am mai vorbit AICI. Dar de ce să nu ne mai minunăm încă o dată de fascinația sa? Duminica trecută, pe 3 iulie, dorul de Transfăgărășan ne-a apucat cu...ardoare. Și atât de mare a fost dorul încât nu ne-am putut abține să nu-l salutăm. Și chiar dacă "salutul" a fost fugitiv (deh! timpul nu ne-a permis o vizită mai îndelungată. Ce bine de Transfăgărășan că s-a achitat de rolul de "gazdă" atât de rapid:D), frumusețea dumnealui s-a dezvăluit la fiecare cotitură de serpentină și la fiecare dezvelire de sub ceață.

Bâlea Lac

Sighisoara, sub pecetea intunericului

Și iată că aproape de ora 22, întunericul s-a așternut, încet și fără zgomot, asupra Sighișoarei. Așa cum îți spuneam în postul anterior, după ce ne-am plimbat pe aleile "îmbuibate" de apă, am așteptat sosirea umbrelor serii...

Turnul cu Ceas

joi, 7 iulie 2011

Sighisoara, udata la asfintit

Despre acest orășel mic și cochet care ascunde o comoară atât de mare ca cetatea impunătoare de pe dealul care-ți acaparează privirea oriunde te-ai afla în Sighișoara, am vorbit AICI și AICI. Dar când drumul îți așterne, din nou, citadela "la picioare" nu te poți abține să nu mai aduci vorba despre ea. E incredibil de frumoasă chiar și când nori grei și ursuzi și-au abătut mânia asupra Sighișoarei. După ce au "smotocit-o" bine, i-au așternut pe "umeri" o poleială de argint. Lespezile umede străluceau feeric în lumina unui asfințit "turbat", acoperișurile "zgribulite" de brusca "răceală" aruncau scânteieri spre turnurile negre și posomorâte care d-abia așteptau să fie înveselite de glasurile turiștilor.

Pasajul spre intrarea în cetate