miercuri, 30 martie 2011

Spiritul Alpilor se simte în Sinaia

Duminica trecută, după ce am coborât din telecabină și am ajuns la poalele maiestuoșilor Bucegi, foamea și-a făcut simțită prezența. La sugestia unui coleg de muncă de-al lui Ionuț, ne-am îndreptat spre primăria din Sinaia și am luat-o pe strada de vis-a-vis. La nici 10 m, am ajuns la destinația indicată: restaurantul "Snow".  

În interior

De la cota 1400 la 2000 (II)

Cum vă povesteam, ieri, după ce am ieșit din pădure ne-am trezit față-n față cu CEAȚA. Deasă, rea, potrivnică... Dar nici acum nu ne-am lăsat, eram hotărâți să ajungem la destinație. Ne aflam într-o poiană largă, dar nu vedeam nimic în jur. Auzeam doar o muzică de club, răsunând undeva deasupra noastră. Am făcut un mic popas, în așteptarea ridicării ceței. După câteva minute, am văzut că ne aflam pe un drum larg și aveam de ales între două direcții (în sus sau în jos). După un raționament logic, am pornit în sus. După un timp, drumul larg a devenit, de fapt, o pârtie destul de abruptă și, în combinație cu ceața care nu se despărțea de noi, avântul  nostru s-a încetinit.



marți, 29 martie 2011

De la cota 1400 la 2000 (I)

Duminica trecută ne-am petrecut-o pe munte. Cei mai la îndemână au fost, ca pentru orice bucureștean, Bucegii. Deși prognoza meteo era destul de sumbră și ne încurca planurile, ne-am luat inima-n rucsac (nu în dinți :D) și am tras o fugă spre patria stăpânită de impresionanții munți.

Până în Comarnic, au fost însoțiți de un cer negru de supărare că am îndrăznit să evadăm din Capitală. După Comarnic, același cer s-a răzbunat: a aruncat spre pământ o pleiadă de picuri grași de ploaie. În Sinaia, s-a calmat, dar nu l-a lăsat pe Soare să ne salute. Am mers cu mașina până la cota 1400, unde am surprins imaginea de mai jos și am parcat automobilul, gratuit (vara, când parcarea din fața hotelului de la cota 1400 e plină, taxa de parcare este de 9 lei - nu era specificat dacă tariful se aplică pe zi sau pe oră).



luni, 28 martie 2011

Inceput de primavara, in parcul Bordei

În București, pe bulevardul Aviatorilor, vis-a-vis de celebrul Herăstrău se află o zonă verde extrem de controversată. Acum câțiva ani, aici se strângea o mulțime de oameni care milita pentru salvarea spațiului și știrile cu acest parc țineau prima pagină a ziarelor. Vorbim despre Parcul Bordei, care ajunsese proprietatea omului de afaceri Costel Constanda. Un nume cu rezonanță carageliană, care făcea schimb de terenuri cu Primăria Bucureștiului. După scandalul imens și lacrimile vărsate pentru redarea parcului în circuitul turistic, totul s-a rezolvat cu despăgubirea lui Constanda, printr-un teren în Satul Francez, pe Șoseaua Nordului la nr. 114-140.



miercuri, 23 martie 2011

Castelul Stubenberg, uitat pe harta nepasarii

Dacă vii din Satu Mare și te îndrepți spre Oradea, pe DN 19 (E 671), probabil nu ai altceva de făcut decât să te uiți pe geamul mașinii în care te afli. Și foarte bine faci! Fiindcă vei ajunge în Săcueni, unde un castel "mâncat" de buruieni, dar mai ales de nepăsare, te va teleporta în secolul XIX, când fala sa se răspândise în întreaga Transilvaniei. 



marți, 22 martie 2011

Parcul central din Baile Olanesti, inundat de zapada

În week-end-ul pe care l-am petrecut în stațiunea vâlceană am avut parte de liniștea și recreerea la care visam de  multă vreme. Pustietatea locului, completată de mantia protectoare a zăpezii, ne-au asigurat două zile de vis, departe de agitația orașului. 



De la Diham la Poiana Izvoarelor

După ce ne-am odihnit, a trebuit să ne gândim că se face destul de târziu și că trebuie să ne întoarcem spre mașina care ne așteaptă, răbdătoare, la cabana Gura Diham. Dar de ce să ne întoarcem pe același traseu? Ei bine, am urmat traseul spre cabana Poiana Izvoarelor (1455 m), care trecea pe la Pichetul Roșu (o poieniță unde se bifurcă trei trasee). 



luni, 21 martie 2011

Inca 30 minute pana la Diham

Cu părere de rău, dar nerăbdători să vedem ce surprize ne mai rezervă traseul, am plecat din poiană și ne-am îndreptat spre cabana Diham, până unde mai erau doar 30 de minute. Drumul era bătătorit de șenilele unui snowmobile, care ne-a tăiat calea cu câțiva metri înainte să ajungem la destinație. Jumătatea de oră evocată de indicatorul de poiană se poate prelungi, dacă te oprești să contempli priveliștea care ți se deschide din metru-n metru. 

Din acest punct, mai este jumătate de oră până la cabana Diham


duminică, 20 martie 2011

Acasa la fanul absolut al copilariei

Într-un cartier al orașului Târgu Neamț, cândva ființând ca satul Humulești, s-a născut o personalitate care nu mai are nevoie de nicio prezentare: Ion Creangă. Sărac, dar fericit, năzbâtios, dar cu aspirații înalte - copilul Creangă a rămas în memoria oricărui adult care-și amintește, cu nostalgie, de cea mai frumoasă perioadă a vieții (o vreme în care totul îți părea posibil, în care grijile te ocoleau și în care aveai, non stop, zâmbetul pe buze). 

Bustul din grădina casei memoriale din Humulești


De la Gura Diham până la prima panoramă

Iată-ne porniți spre cabana Diham...  Cea mai grea porțiune a traseului este prima pantă. Și e grea doar acum, pentru că e îmbibată de noroi și gheață, doi "factori" care determină alunecușul. Dacă "supraviețuiești" 5-10 min până urci prima pantă (vezi prima imagine) și ajungi la prima bifurcație, de aici traseul ți se va părea o plimbare prin parc, chiar dacă vei străbate, până la primul punct de belvedere, o cărare îngustă străjuită de maluri de zăpadă. 



sâmbătă, 19 martie 2011

Cabana Gura Diham, la poalele Bucegilor

13 martie 2011. O duminică nemaipomenită, după o lungă hibernare... Bucureștenii au invadat parcurile sau au fugit pe Valea Prahovei. Noi am ales a doua variantă, însetați de dorul de munte și de dorința de a parcurge un traseu montan. 

Drumul spre cabană


joi, 17 martie 2011

Grandoare din toate unghiurile

Cea mai mare clădire din România și a doua din lume, după Pentagon = Palatul Parlamentului din București, cunoscut ca și "Casa Poporului". Construcția unui tiran a devenit un simbol al țării noastre, care emană grandoare de oriunde este privită. 



luni, 14 martie 2011

"Hai la Bord" a ajuns pe Facebook!

Blogul celor mai frumoase povești despre România ține pasul cu tehnologia. Începând de astăzi, ne poți găsi și pe Facebook, AICI .



De asemenea, te așteptăm să ne dai LIKE. Ca să-ți fie mai ușor, apasă butonul aferent din caseta din stânga. 
Suntem nerăbdători să ne întâlnim și pe Facebook, așa că nu întârzia la întâlnire :D

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!

sâmbătă, 12 martie 2011

Biserica lui Horea

În urmă cu două săptămâni, week-end-ul ne-a prins în Băile Olănești. Cu câteva zile înainte de debutul "oficial" al primăverii, stațiunea era pustie și înghețată, la propriu. Pe străzi, viața părea un cuvânt necunoscut. Rar, vedeai vreo mașină scrâșnindu-și roțile pe ghețușul șoselei și, mai rar, vedeai vreo ființă omenească făcându-și de lucru prin urbe. O stare de amorțeală acută se simțea în aer, dar noi aveam poftă de "acțiune". 


vineri, 11 martie 2011

Badminton si vin, la salina Ocnele Mari (III)

Iată-ne ajunși și la ultimul episod al aventurii din adâncurile salinei Ocnele Mari. După ce am povestit despre autobuz, capelă, cinematograf, alcoolici și babe :)) a venit rândul să vorbim despre mâncare. Așa cum ai observat, deja, în salina asta există de toate! De ce n-ar fi existat și un restaurant? Există și e unul ideal pentru romantici. Cu măsuțe cu fețe de masă în carouri și lămpi care învăluie comesenii într-o lumină caldă. Se poate consuma șnițel, cartofi prăjiți, salate și alte preparate "clasice și comune", care sunt pe placul oricui. Dar dacă există restaurant, hai să fie și o cofetărie! La ora 16, adică spre încheierea orarului de vizitare, nu mai erau decât savarine și amandine...dar arătau așa de proaspete și de bune și de dulci și de...yummy!


joi, 10 martie 2011

Badminton si vin, la salina Ocnele Mari (II)

În momentul în care am pășit pe lespedea umedă, un miros înțepător ne-a gâdilat nările. După ce te obișnuiești cu el, nici nu-l mai simți. În spatele ușii din episodul se ieri se află, de fapt, salina. De aici, vizitarea se realizează pe jos, pe cont propriu, fără ghid sau alt ajutor de factură omenească. Dar, pentru a evita confuziile și/sau eventualele rătăciri, putem urmări mini-indicatoare postate la fiecare răspântie. Spațiul amenajat în scop turistic și terapeutic este impresionant (20.000 mp), dar spre deosebire de alte surate "săroase" înălțimea camerelor este de doar 8 m. 

Vagonet de mină

miercuri, 9 martie 2011

Badminton si vin, la salina Ocnele Mari (I)

În urmă cu două săptămâni, am vizitat salina Ocnele Mari. Ne-am documentat pe internet și am aflat că din Râmnicu Vâlcea se ajunge foarte ușor la ea: pe drumul ce duce spre Horezu, imediat pe dreapta - un indicator spre Băile Govora. Mergi pe drumul indicat și, când ajungi în localitatea Ocnele Mari vei vedea un nou indicator spre dreapta, zicându-ți "Spre Salină" și, la aproximativ 200 de m, îți parchezi mașina într-o parcare special amenajată. 


sâmbătă, 5 martie 2011

Imnul a debutat la Zavoi

Râmnicu Vâlcea este încununarea vibrantă a trei șosele importante ale României: E 81, care-o leagă cu Sibiul, DN 7, liantul cu Târgu-Jiu, și DN 64, "puntea" spre Drăgășani-Caracal.

Pe drumul ce duce spre Băile Olănești, trecând pe lângă casa memorială "Anton Pann", blocurile se "opresc" brusc, iar casele se "îndepărtează" umil, lăsând locul unui parc care și-a adjudecat numele în istorie.


"Hai la Bord" a aparut la TV!

Blogul celor mai frumoase povești despre România a apărut și la televizor! TVR Timișoara a fost interesată de campania lansată de noi și, cu ajutorul reporterului Simona Ivașcu și al operatorului de imagine Nicolae Zambori, inițiativa noastră a căpătat ecoul mediatic de care avea nevoie. 

Mai jos se găsește înregistrarea calupului care ne interesează, din cadrul emisiunii "Telejurnal regional":


miercuri, 2 martie 2011

TIMISOARA este CEL MAI FRUMOS ORAS din Romania

Campania lansată de blogul celor mai frumoase povești din România, în urmă cu două luni, a luat sfârșit. Hai la Bord și-a propus să afle care este CEL MAI FRUMOS ORAȘ din țara noastră și, cu ajutorul vostru, a reușit să afle: TIMIȘOARA este, oficial, CEL MAI FRUMOS ORAȘ DIN ROMÂNIA.

Mulțumim tuturor celor care au votat, ne-au ajutat la promovarea campaniei sau doar au vizitat blogul nostru. 
Anda și Ionuț

Clasamentul final

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!