duminică, 30 ianuarie 2011

Mostenirea templierilor a ajuns si in Romania?

CISNĂDIOARA. Pentru mulți, este doar o localitate ascunsă de civilizație. Pentru alții, ea adăpostește două atracții turistice unice în România, care ar atrage atenția istoricilor, dar și geologilor din întreaga lume. Este vorba despre Rezervația de Calcare Cretacice, cu "vedeta" Piatra Broaștei (vezi ultima imagine), și monumentul religios din vârful dealului ce străjuiește comuna din județul Sibiu.



joi, 27 ianuarie 2011

Comoara franciscanilor dainuie la Maria Radna

Liniște. Pace. Reculegere. Acești termeni caracterizează, la perfecție, atmosfera din jurul bazilicii din comuna Radna. Loc de pelerinaj pentru catolici din întreaga lume și "sediul central" al franciscanilor din România, mănăstirea "Maria Radna" a cunoscut o istorie tumultoasă. Cuvinte ca război, incendii și comunism sunt termenii care o caracterizau în epocile trecute. Deși sunt în contradicție evidentă cu termenii ce o caracterizează în prezent, "inima" catolicismului din România a supraviețuit unor vremuri de năpaste, renăscând, de fiecare dată, datorită ajutorului unor oameni deosebiți. 


miercuri, 26 ianuarie 2011

Ziduri singuratice. Atat a mai ramas din Cetatea Soimos


Ianuarie 2011. Ora 8 a.m. Lângă Lipova, satul Șoimoș este încă "adormit". Localnicii d-abia se dezmorțesc și își ridică privirea spre eternul "paznic" al comunității: cetatea de pe Cioaca Tăutului. Din spatele zidurilor întunecoase, soarele își îndreaptă razele peste pământul bătătorit din vale. Un cocoș își "drege" glasul și anunță apariția unei mașini, care se oprește în parcarea din fața restaurantului "Miri". Din vehicul coboară doi tineri: o fată și un băiat. Din automobil au scos un aparat foto și o sticlă cu apă, pe care le iau cu ei. Traversează DN 7 și se îndreaptă spre dealul pe care e "cocoțată" fortăreața. Încep urcușul extrem de abrupt... Se opresc câteva minute pentru a admira panorama care se "deschide" asupra satului. În stânga lor, orașul Lipova începe să freamete de acțiunea cotidiană. Jos, din satul Șoimoș urcă spre cer vălătuci de aburi, din hornurile caselor. În dreapta, pădurea protejează, ca o mantie călduroasă, drumul principal al așezării.

După un urcuș susținut de 15 minute, tinerii ajung la "poarta" cetății. Cer vântului, singurul "gardian", permisiunea de a păși în "inima" fortificației. Din aripa stângă, ei remarcă o nouă panoramă spre drumul național și Mureșul, care curge lin pe lângă șosea. Mașinile "mănâncă" din asfalt, impasibile la monumentul care le veghează. Mai la dreapta, o arcadă din piatră încadrează un tablou de basm: în centrul imaginii două turle ascuțite se înalță spre cer - este bazilica "Maria Radna", loc de pelerinaj pentru catolici din întreaga lume.

După alte minute de explorat, cei doi își iau rămas bun de la cetatea care și-a primit numele după activitatea care i-a adus faima în Evul Mediu: creșterea șoimilor. Ei coboară dealul încă înghețat de "nemilosul" frig de peste noapte și privesc, pentru ultima oară, în spatele lor, spre zidurile atât de vechi. Cândva, ele adăposteau comori legendare. Din spatele zidurilor se auzea "forfota" unui bal și pașii domnițelor care dansau la brațul pretendenților de origine nobilă. După ziduri - bogăție, în vale - sărăcia țăranilor. Acum, rolurile s-au inversat: nobilimea a apus demult și poveștile ei sunt uitate, dar umilele suflete care visau la viața îmbelșugată a stăpânilor lor au supraviețuit și încă își duc existența simplă, dar fericită. Ei trăiesc, cetatea a murit demult.













Vedere "aeriană"


Photo credit: www.cetatesoimos.ro

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!

luni, 24 ianuarie 2011

Castelul Regal de la Savarsin, vedere de peste gard

Săptămâna trecută am traversat comuna Săvârșin, din județul Arad. Acum trei ani, eu (n.r. Anda) și părinții mei fusesem aici în încercarea de a vizita celebra reședință regală. Din păcate, aceasta era în renovare și accesul ne-a fost permis, după îndelungi tratative, doar în parcul dendrologic care o înconjoară. Un lac "fermecat"... deasupra lui își "arcuia spinarea" un podeț de lemn... Astea sunt amintirile mele de atunci.

În 2009, renovarea continua în aripa stângă. Acum, după o cercetare prealabilă pe internet, am aflat că edificiul nu poate fi încă vizitat. La această informație am adăugat faptul că era o zi de luni (zi în care muzeele au porțile închise), că ora la care am ajuns în localitate era destul de matinală (9 a.m.), că eram în "extra-sezon" (17 ianuarie), că timpul ne presa ca să ajungem până seara în București și că în parc nu era nicio mișcare... Toate acestea adunate au rezultat ca "vizitarea" castelului să se realizeze exclusiv peste gard.

Iată ce a ieșit:


 Drapelul regal era arborat pe acoperișul castelului. Să fi fost semn că regele era acasă?

Pentru ghinioniști ca noi, care nu au putut vizita castelul, dar și pentru cei curioși să afle istoria locurilor, urmăriți reportajul realizat de jurnaliștii de la Realitatea TV, în 2009:



__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Biserica din Gurasada, "mărturie" veche de 719 ani

Pe DN 7 (E 68), între localitățile Zam (unde se află un spital de psihiatrie, găzduit de un superb conac) și Ilia (locul de naștere al baronului Gabriel Bethlen, celebru pentru numeroasele sale castele și conace de pe tot cuprinsul Transilvaniei), se află Gurasada - o comună din județul Hunedoara. Situată între Lipova și Deva, așezarea este cunoscută pentru un lăcaș de cult "bătrân". De 719 ani (mai exact, din 1292),  credincioșii se roagă la marginea comunei. De ce tocmai acolo? Pentru că în dreptul plăcii care indică localitatea în/din care intri/ieși remarci un stabiliment "rece". Una dintre cele mai vechi biserici din piatră din țara noastră se găsește aici. Un cimitir la fel de străvechi înconjoară biserica, iar cele două turle ale acesteia își revarsă prelunga umbră asupra sufletelor care își duc somnul veșnic.





În ziua în care am poposit în Gurasada, zăbrelele ușii bisericii erau ferecate. Dar curiozitatea ne-a împins să vedem cum arată măreția pietroasă și din interior. Am găsit o imagine sugestivă pe un website religios.


Photocredit: crestinortodox.ro 

P.S. Dacă nu doriți să vă grăbiți vizita în zonă, soluția este parcarea de vis-a-vis. Mașina dvs. va fi în siguranță și, în plus, veți evita o amendă pentru parcare neregulamentară (biserica se află în apropierea unei curbe destul de periculoase).


__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!

miercuri, 19 ianuarie 2011

Feerie nocturnă

"Capitala Banatului", cunoscută ca și "Orașul celor 13 poduri", "Orașul Florilor" sau, pe scurt, Timișoara, este una dintre candidatele la titlul de "Cel mai frumos oraș din România". Până acum, voturile voastre o plasează pe locul 2, la distanță foarte mică de contracandidatul Sibiu. Oare imaginile pe care le-am capturat luni seara, pe 17 ianurie 2011, vor răsturna situația clasamentului provizoriu? Rămâne de văzut. 

Până pe 1 martie, la ora 12, cursa e în toi! Tu decizi câștigătorul!

În Piața Traian - stânga: Biserica Sârbească

 Biserica Millenium

Râul Bega, vedere de pe podul "Mitropolit Andrei Șaguna", cunoscut ca și podul "Episcopal" sau "Tinereții" 

 Stânga: Catedrala Mitropolitană, dreapta: podul amintit la imaginea de mai sus

 Canalul Bega și ambarcațiuni, vedere de pe același pod

 Catedrala Mitropolitană

 Opera și Teatrul Național

 Piața Unirii

 Dreapta: Domul baroc

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!

luni, 17 ianuarie 2011

Biserica-cetate din Cisnadie

Un orășel ascuns între dealurile Transilvaniei, cu gospodării sășești ordonate, cu localnici primitori și harnici, cu un aer liniștit. Acesta este Cisnădie. În centrul localității găsești o splendidă biserică fortificată, asemenea suratelor sale din județele Sibiu și Brașov. La vremuri de restriște, oamenii își îndreaptă speranțele spre Dumnezeu. La fel se întâmpla și în aceste locuri de basm. Când așezarea era atacată de nemiloșii invadatori, sătenii fugeau în spatele zidurilor cetății. Aici erau în siguranță...


__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!

By night versus by day

Biserica ortodoxă de pe strada Andrei Șaguna, din Timișoara, ne-a oferit oportunitatea să vedem cum se preschimbă un oraș într-un interval de câteva ore. Noaptea, luminile stradale învăluie romantic asfaltul din fața clădirii sfinte, iar aceasta este cufundată într-o "baie" de lumină. Dimineața, vacarmul mașinilor, praful și gazele de eșapament înlocuiesc romantismul cu deznădejdea, dar sentimentul apăsător este "salvat" de biserica care strălucește și în timpul zilei.



Pe tine care viziune te atrage mai mult: pe timpul nopții sau sub razele puternice ale soarelui? Răspunde-ne într-un comentariu la acest articol.

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!

duminică, 16 ianuarie 2011

Si in ruina este frumoasa...

Azi am pornit extrem de optimiști spre Novi Sad, Serbia. După cum probabil știi, de câteva luni, românii au privilegiul de a intra pe teritoriu sârbesc doar cu buletinul, chiar dacă țara vecină nu este membră a Uniunii Europene. Cum ne doream de mai mult timp să "gustăm" din balcanism, acompaniați de o vreme superbă și de imaginile unui fort, pe care le-am descoperit în prealabil, pe Google Earth, am plecat spre destinație. Din păcate, d-abia la graniță am remarcat că Ionuț nu avea buletinul la el, așa că am făcut cale întoarsă și ne-am îndreptat spre Timișoara.

"Asta e! Altădată...", ne-am zis, vizibil dezamăgiți de perspectiva contramandării excursiei. Pe drumul de întoarcere, am trecut prin Bobda. Și aici am descoperit un monument care ne-a determinat să ne spunem că Serbia mai poate aștepta. În acest sat uitat de lume își are sălașul o biserică măcinată de vreme. Amintindu-mi de Domul din Esztergom, Ungaria, lăcașul de cult mi-a trezit (n.r. Andei) amintiri plăcute, dar m-a întristat în același timp. Starea de paragină extrem de avansată și păsările care îi dădeau târcoale m-au făcut să-mi imaginez o scenă de groază: o pradă aflată la mila prădătorilor.

La reîntoarcerea acasă, nu am rezistat tentației să aflu mai multe despre biserica romano-catolică. Am aflat că a fost construită de familia maghiară Csavossy, iar ctitorii săi își propuseseră să se asemene cu edificiul de care mi-amintisem. Supranumită "biserica romano-catolică", ea se lăuda cu vitralii aduse tocmai din Milano. Acum, fala de altădată a fost înlocuită de nepăsare ucigașă.



__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!

miercuri, 12 ianuarie 2011

Carta, vechime cu iz medieval

Cea mai veche mănăstire de rit neortodox din țara noastră (datează din 1202) și cea mai estică din ordinul cistercian își are sălașul în România, în județul Sibiu. Cârța pare o localitate obișnuită, dacă o vezi de pe drumul ce leagă Făgărașul de Sibiu. Doar un indicator înfipt de vreun an pe marginea șoselei îți atrage atenția asupra minunăției ce se "ascunde" printre casele sășești.

După ce traversezi un podeț "umil", te afunzi în inima comunei. Pe străduțele înguste se joacă copii, iar înțelepții comunității dezbat subiectele zilei. Aici, totul pare încremenit într-o vreme demult apusă. Dacă urmărești drumul principal, te "trezești" față-n față cu un monument unic în țara noastră. Ceea ce îți atrage, instantaneu, privirile este o gaură, care amintește de vitraliul care înfrumusețea aspectul clădirii. Turnul din stânga ei îți dă fiori, dar nu-ți fie teamă! Aici ești în siguranță: ești pe teritoriul Domnului și toate relele par să nu existe în acest colț de lume. 

Nu pleca fără să dai un ocol mănăstirii, fără să simți "răceala" pietrelor din foștii pereți ai bisericii, fără să-ți imaginezi călugării care își fluturau pelerinele în timp ce treceau prin curte, îndreptându-se spre locul de rugăciune...

manastire carta

detaliu manastire carta


__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!

luni, 10 ianuarie 2011

Biserica Anglicană, un trandafir răsărit între betoane gri

Până acum o lună, nu știam de existența acestei minunății. Grație serialului nostru preferat, "În Derivă", de pe postul HBO, acest lucru s-a schimbat. Datorită faptului că terapeuta lui Andrei Poenaru (interpretat de Marcel Iureș) își are cabinetul vis-a-vis de această clădire, numeroase secvențe din producția video mai sus amintită s-au filmat în jurul acestui monument. Câteva ore după ce l-am "zărit" pe ecranul televizorului ne-am tot gândit unde anume s-a "ascuns" până acum. După o cercetare realizată și cu aportul Ginei (n.r. mama Andei), am descoperit că această construcție care ne-a fascinat se afla în centrul Bucureștiul. Așadar, a doua zi, ne-am "înarmat" cu aparatul de fotografiat și mănuși călduroase, neuitând să adăugăm în "desagă" nerăbdarea și curiozitatea din ce în ce mai crescânde.

Când am ajuns lângă parcul "Grădina Icoanei", ne-am oprit să admirăm Biserica Anglicană. Liniștea din jur părea pogorâtă dinspre ea... O bătrânică ședea pe treptele reci din fața edificiului... Un cățel îi dădea târcoale, poate pentru a primi ceva de halit sau, poate, pentru a o înhăța pe "paznica" locului: o pisică grăsană și pufoasă, care tot scotea căpșorul printre zăbrelele gardului de la biserică.

Zona avea ceva magic. Îți conferea un sentiment de pace, de stagnare a timpului, te determina să nu mai vrei să pleci... Și de ce ai vrea să părășești locul? Ca să te întorci la zgomotul infernal de la două străzi distanță, din Romană, la reclamele care îți lezează privirea atunci când vrei să admiri o capodoperă arhitectonică, la oamenii mereu grăbiți care fug spre nicăieri?








__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Cel mai frumos drum din lume

Deja am uitat numărul vizitelor noastre pe Transfăgărășan. Considerat de mulți "cel mai frumos drum din lume", DN 7C rămâne, pentru noi, una dintre primele noastre amintiri, din viața de cuplu. În prima noastră excursie, această șosea a constituit o parte din itinerariul nostru, un element care a contribuit la sendimentarea relației și, deopotrivă, o premieră pentru un timișorean. Prima vizită a lui Ionuț pe acest tărâm "șerpuitor" s-a concretizat alături de mine (n.r. Anda).  Emoții au fost de ambele părți. Pentru mine, fiindcă eram curioasă să văd ce reacție va avea după îndelungatele mele povestiri despre acest loc, pentru el, fiindcă era ceva necunoscut și, totodată, așteptat cu nerăbdare. Unul dintre lucrurile pe care mi le amintesc foarte bine din data de 8 august 2008 este faptul că era o vreme superbă: fără ceața densă, ninsoare sau frigul pătrunzător pe care le-am "cunoscut" în vizitele ulterioare. În plus, noi doi arătam ca doi extratereștri între sutele de turiști. De ce? Deși temperatura era ridicată, noi eram singurii îmbrăcați conform sezonului de vară: eu - fustă, tricou, șlapi; Ionuț - tricou, pantaloni scurți, adidași. Restul lumii se înfofolea în geci groase și căciuli "asortate". Hmm... poți considera că "eram în călduri" :))

De-a lungul timpului, călătoriile noastre pe acest drum au continuat și sperăm să mai avem ocazia să ne oglindim chipurile în luciul apei Lacului Bâlea. 

Lacul de acumulare Vidraru, vedere de pe barajul cu același nume



 Barajul Vidraru. Aviz amatorilor: de aici se poate sări cu coarda elastică (bungee-jumping)








 Cabana Bâlea Lac (2034 m)

 Insulițe pe Lacul Bâlea




 În plan îndepărtat: Cascada Bâlea

VEZI AICI O NOUĂ VIZITĂ PE TRANSFĂGĂRĂȘAN, PE 3 IULIE 2011

__________________________
Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te pe FacebookSau asigura-te ca ajungi la timp in port cand o noua poveste apare la orizont. Biletul se ia de AICI, simplu, gratuit si rapid!