Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

luni, 5 decembrie 2011

Tot mai sus, pe Arcul de Triumf

Evenimentul lunii decembrie, în viziunea noastră, nu este venirea lui Moș Nicolae sau Crăciun, ori trecerea în noul an. Este deschiderea, doar pentru 4 zile, a Arcului de Triumf. Cu mic, cu mare, bucureștenii, românii curioși de prin alte părți ale țării sau străinii veniți la studii, ori care vizitau accidental Capitala fix în aceste 4 zile magice, s-au îndreptat spre construcția de pe vremea Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria.


Deși de Ziua Națională, aglomerația a fost la loc de cinste, sâmbătă, pe 3 decembrie, Arcul te primea fără cozi, nervi sau așteptare în frigul care-l încolțea. Un echipaj de poliție facilita traversarea în siguranță a curioșilor, căci nu există trecere de pietoni directă spre monument.





Intrarea s-a realizat ordonat!, prin piciorul din stânga (cum privești prima imagine din această postare), iar ieșirea s-a realizat prin celălalt picior, la fel de ordonat. Ascensiunea spre acoperiș s-a efectuat prin intermediul unor scări demne de un castel, care sunt pe nedrept "pedepsite" să fie văzute atât de rar.

Scările. Arată bine, nu-i așa?




Pe drumul spre terasa superioară, vizitatorul nu a fost întâmpinat de pereți goi, lipsiți de viață, ci s-a delectat cu cele patru expoziții permanente (Marele Război al Reîntregirii Neamului (fotografie și film), Heraldica Marilor Familii Boierești (efigii din bronz, fotografii), Arcul de Triumf în Imagini (fotografii, machete), Marea Unire de la 1918 -unde se găsesc și coroanele și sceptrul regal reproduse 1:1, fotografii-) și au putut aduce un ultim omagiu eroilor căzuți sub tricolor, fie în Afghanistan sau în alte teatre de război, într-o nișă special amenajată.

Bustul Regelui Ferdinand I


Coroanele și sceptrul regal 


După ce ai urcat cele 140 de trepte care te purtau tot mai sus, pe Arcul de Triumf, ajungi pe acoperiș. O adiere te revigorează și ochii încep să ți se acomodeze cu priveliștea: Bucureștiul îți este întins la picioare. Din păcate, nu-l poți cuprinde pe tot. Și nu din cauza suprafeței sale 228 kmp sau a clădirilor de tipul "zgârie-nori" care ți-ar bloca vederea. Cu claritate nu poți zări nici măcar intersecțiile cele mai apropiate (Piața Charles de Gaulle sau Piața Presei Libere, aflate la 600 m distanță, respectiv 1 km), chiar dacă nu suferi de miopie. Oare care o fi cauza, poate te întrebi? De vină este poluarea, "păcătoasa" de poluare, care ne strică un "tablou" care tindea spre perfecțiune, arătându-se într-un fel de mâzgă care "poposește" în jurul clădirii Televiziunii Naționale, a InterContinental-ului, a Muzeului Țăranului Român, a Charles de Gaulle Plaza, a Mănăstirii Cașin, ori în jurul Casei Presei Libere, fostă "Scânteii".



Bulevardul Mareșal Constantin Prezan 


Pe acoperiș 


Ușa de acces spre acoperiș


Intrarea în Arcul de Triumf 


Și totuși, să fii cocoțat pe Arcul de Triumf e...un triumf în sine. Parcă și orașul pare mai frumos (fiind indulgenți, dacă se poate, cu poluarea), parcul Herăstrău mai pitoresc, bulevardele mai ispititoare și traficul mai acceptabil. Sus, claxoanele, gunoaiele aruncate pe jos, degradarea clădirilor vechi sau gropile de asfalt nu se prea aud/văd. Sus, ești tu, cu vântul, cu cerul, cu tine și...istoria. Sus, timpul curge altfel, viața se vede în alte tonuri și regretul că trebuie să te întorci "pe pământ" e acut. Sus e locul ideal de a te liniști, de a-ți reîncărca bateriile, de a medita spre orice vrei tu. Sus contează doar lucrurile bune, frumoase, de care merită să-ți amintești. Și ziua de sâmbătă, 3 decembrie, când am urcat tot mai sus, pe Arcul de Triumf, va rămâne consemnată în "albumul" amintirilor noastre. Pentru totdeauna...

Casa Presei Libere și Șoseaua Kiseleff


Chales de Gaulle Plaza și TVR 


Crucea Mănăstirii Cașin 


Grădină văzută de pe acoperiș 


Mănăstirea Cașin 


Șoseaua Kiseleff 


Mai multe, despre Arcul de Triumf. Interesante e puțin spus:
  • În București, au mai fost ridicate și alte arcuri de triumf, cu existență temporară, în 1848, 1859, 1878, 1906 și 1918, dar după primul război mondial s-a luat decizia construirii unui monument cu caracter permanent.
  • În 1922, în contextul încoronării regelui Ferdinand I și a reginei Maria ca suverani ai României Mari, comisia pentru organizarea serbărilor încoronării a apelat la serviciile arhitectului Petre Antonescu, pentru ridicarea unui impunător Arc de Triumf în zona nordică a capitalei, pe șoseaua Kiseleff. Din cauza timpului scurt însă, doar scheletul construcției a fost turnat în beton armat, minunatele basoreliefuri exterioare (le vezi în imaginea următoare) fiind realizate din ipsos, ceea ce a determinat o degradare progresivă, cauzată de intemperii, a aspectului exterior al Arcului de Triumf, acesta ajungând la începutul anilor 1930 un „monument incomod” pentru imaginea „Micului Paris” interbelic.
foto: Wikipedia

  • De-abia în 1932, în urma unui articol al lui Mihai Mora intitulat sugestiv „O datorie imperioasă”, situația deplorabilă a Arcului de Triumf revine în atenția opiniei publice, decizându-se nu demolarea monumentului construit în 1922, așa cum ceruseră unele personalități, ci înlocuirea basoreliefurilor de pe acesta cu unele definitive, din piatră sau marmură de Rușchița. De data aceasta, același Petre Antonescu, a dat edificiului o notă mult mai sobră în ceea ce privește finisajul exterior.
  • Populația, și cu precădere numeroasele asociații și societăți ale foștilor combatanți din primul război mondial, a contribuit cu peste 7 milioane de lei la edificarea Arcului de Triumf, răspunzând cu promptitudine subscripțiilor lansate în cursul anului 1935, de Ministerul Apărării Naționale. 
Exact sub Arcul de Triumf



  • Monumentul a fost construit din granit de Deva, în stil clasic, după modelul marelui Arc de Triumf de la Paris. 
  • Forma sa este aceea a unui paralelipiped, având o temelie de 25 × 11,5 m și o înălțime de 27 m și o lățime de 9,5 m.
  • Ceremonia inaugurării a avut loc la 1 decembrie 1936, când se împlineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România.


Detaliu al piciorului stâng al Arcului de Triumf 





  • Împreună cu Catedrala Încoronării de la Alba Iulia - intrarea maiestuoasă o vezi AICI, cu Mausoleul de la Mărășești, cu Crucea Eroilor Neamului de pe muntele Caraiman, Mausoleul din Parcul Carol - îl vezi în prima imagine de AICI, Arcul de Triumf se numără printre monumentele care comemorează participarea României la Primul Război Mondial de partea Aliaților, la finalul căruia aproape toate teritoriile locuite de români s-au găsit pentru prima dată reunite la un loc
  • WOW: Primarul Bucureștiului, Sorin Oprescu, a declarat că Primăria nu deține actul de proprietate pentru Arcul de Triumf, astfel că, teoretic, "e în stare să vină unul să îmi spună că acolo a fost casa lui mă-sa și să revendice proprietatea".

sursa: Wikipedia



Panseluțe, la baza Arcului 




P.S. Indiferent dacă ne place sau nu, dacă suntem mândri de el sau nu, ar trebui să ne lăudăm cu el, fiindcă nu mai sunt decât 5 Arcuri de Triumf în lume: evident, la Paris, în Phenian, Chișinău, Barcelona și Ancona (Italia). După ăla parizian, al nostru e următorul în top - la mărime, frumusețe, decorațiuni și tot ce mai vrei.


- Daca ti-e pofta de si mai multe povesti, imbarca-te cu noi, pe Facebook, in aventura calatoriilor prin Romania. Sau asigura-te ca nu ratezi nicio poveste. E simplu si rapid - vezi AICI  -

2 comentarii:

  1. Ce tare! Nu stiam ca se poate urca sus!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu se poate urca decat in anumite ocazii speciale, de 1 Decembrie parca in fiecare an, iar celelalte ocazii variaza. Accesul s-a realizat intre orele 12 si 16 si noi am aflat de pe internet si de la TV - mai multi reporteri au transmis de pe acoperis.

    Anul viitor, te asteptam cu impresii de pe terasa, ca presupunem ca vei merge:)

    RăspundețiȘtergere